Actorul american Ed Harris (A Beautiful Mind, The Rock, The Firm, Apollo 13, Nixon, The Truman Show, Enemy at the Gates, A History of Violence, Appaloosa) a jucat pentru prima oară, în urmă cu aproape zece ani, rolul principal în spectacolul Wrecks, un love story thriller după un scenariu şi în regia lui Neil LaBute. Duminică seară, la Godot Café-Teatru, veţi putea vedea aceeaşi piesă, sub titlul Derapaje, în interpretarea lui Radu Iacoban, spectacol în regia lui Iris Spiridon.

Derapaje_afis

Ed Harris are acum 63 de ani, s-a năcut în New Jersey şi iniţial a lucrat pe post de zugrav. În film a început prin a juca mici roluri în producții de televiziune. Ulterior, a fost nominalizat de patru ori la Oscar, pentru Apollo 13, The Truman Show, Pollock (pe care l-a şi regizat) şi The Hours. Debutul european ca actor de teatru s-a produs în 2005, în Irlanda, cu piesa Wrecks (titlul original).

Wrecks a fost scrisă de Neil LaBute în 2005 şi jucată de Ed Harris mai întâi în Irlanda, în Cork, Capitala Culturală Europeană 2005, apoi la New York, la Public Theater, acum opt ani, în octombrie 2006. În februarie 2010, Ed Harris a revenit pe scena Geffen Playhouse din New York pentru a juca Wrecks de câteva ori în faţa publicului newyorkez, unul din spectacole fiind programat chiar în duminica celebrului Super Bowl.

În 2010, la întoarcerea pe scena din New York, Ed Harris spunea că el şi Neil LaBute au avut o discuţie despre revenirea după patru ani:

[pull_quote_center]“Ne-am uitat peste text şi ne-am dat seama că trebuie s-o luăm de la zero, cu ce spune tipul ăsta, prin ce trece el… E un pic cam greu să nu spui cuvintele alea. Nu poţi să nu cazi în aceeaşi rutină în momentul în care faci acelaşi spectacol în fiecare seară timp de opt săptămâni, chiar dacă tu vrei să fii mereu nou, mereu altul. Am mai reglat nişte chestii pe ici pe colo, am mai schimbat câte ceva, am clarificat nişte pasaje. Genul acela de lucruri pe care le descoperi abia după ce faci spectacolul. Iniţial, pe unele am acceptat şi le-am făcut, dar niciodată nu mi-a fost foarte clar ce naiba se întâmpla exact acolo.”[/pull_quote_center]

 “Ca să joci teatru seară de seară în New York îţi trebuie un elicopter!”

Despre munca în New York, actorul Ed Harris spunea:

[pull_quote_center]“Îmi place procesul dezvoltării unui scenariu, al scrierii lui. Îmi place când se adună echipa. Ce nu-mi place este atunci când intervin oamenii responsabili cu banii, cei care îţi spun cum să îţi faci treaba. Asta mă scoate din minţi, aşa cum probabil că scoate din minţi orice regizor. Însă cam aşa merg lucrurile pe aici. Cel mai frumos lucru la teatru este că nu ai un producător care să-ţi dicteze cum să-ţi joci rolul. Pe de altă parte, este pur şi simplu imposibil să joci spectacole în fiecare seară la New York din cauza traficului. În fiecare seară îmi lua cel puţin câte o oră jumătate să ajung la teatru. Poate dacă aş avea un elicopter…”[/pull_quote_center]

Despre lucrul cu regizorul şi scenaristul LaBute, Harris spune:

[pull_quote_center]“E ok. Nu e ca şi cum nu aş putea avea un dialog cu el dacă aş avea o nedumerire sau ceva. Mai ales după ce m-a văzut jucând-o de câteva ori. Majoritatea discuţiilor au fost de genul <<Ce ai vrea să fie aici sau acolo? M-ai văzut jucând în felul ăsta sau în celălalt… A fost ok? Tu cum ai fi vrut să joc acolo?>>. Apoi ajută să ai sentimentul că tu controlezi direcţia în care merg lucrurile. Adică, tipul stă pe scenă alături de sicriul în care zace soţia lui… Este el făcând o incursiune în propria minte. Mai e o încăpere în care se află o mulţime de lume pe care tu nu o vezi, dar el se află în mijlocul lor. Brusc, el dispare. Nu fizic, ci mental. Omul are un trip la el în cap. Este în acelaşi spaţiu şi, practic, acum vorbeşte cu publicul, deşi în jurul său, fizic, e prezentă mulţimea îndoliată de la înmormântarea soţiei lui. Ăsta este conceptul teatral. Pe alocuri e funny, pe alocuri e emoţionant.”[/pull_quote_center]

(Sursa LaStageTimes.com)

Radu Iacoban, actorul din one man show-ul Derapaje de la Godot

Actorul Radu Iacoban, cel care a obținut de la Neil LaBute drepturile de a pune în scenă piesa și la noi, spune despre Derapaje:

[pull_quote_center]“Înainte de a fi un spectacol, este o poveste de dragoste spusă cu ochi lăcrimoși și cu un zâmbet amar de Edward Carr, un om de afaceri care tocmai și-a pierdut soția. Pauza de țigară pe care Ed o face în timpul unui priveghi se transformă într-o evocare plină de suspans a relației minunate pe care acesta a trăit-o alături de <<jumătatea sa… mai bună>>.”[/pull_quote_center]

[pull_quote_center]“Ce altceva ai putea să faci la un priveghi?”, [/pull_quote_center]

spune Radu.

[pull_quote_center]“Stai cu niște apropiați și cunoștințe, dar în sinea ta nu îți dorești să fii acolo. Vrei să fii singur, să consumi momentul în liniște, cu demnitate. Și asta face Edward Carr. Evadează din spațiul acela și le povestește privilegiaților, adică spectatorilor, istoria iubirii sale.”[/pull_quote_center]

Textul lui LaBute a fost modificat pe alocuri, în funcție de intensitatea momentelor parcurse de personaj.

[pull_quote_center] “Am încercat, atât eu atunci când l-am tradus, cât și regizoarea Iris Spiridon în timpul repetițiilor, modificarea limbajului pentru a facilita o comunicare cât mai cursivă și recognoscibilă a textului. Eu am urmat orbește indicațiile regizoarei, care a încercat să găsească pentru fiecare frază, expresie, cuvânt din text, câte o nouă nuanță, o altă dimensiune. Am încercat să eludăm senzația de monolog rostit și am transferat totul într-o experiență intimă și personală.”[/pull_quote_center]

Derapaje, o piesă cu un final surprinzător

 [pull_quote_center]“Finalul se prezintă sub forma unui secret împărtășit de personaj spectatorilor săi”, [/pull_quote_center]

spune Radu Iacoban.

El explică ideea privilegiului oferit spectatorului:

[pull_quote_center]“Rar îți este dat să intri în intimitatea unui om, și cu atât mai rar se întâmplă ca cineva să îți povestească cu generozitate detalii atât de intime din viața sa. Spectacolul, spre final, nu are o morală, ci mai degrabă un twist senin, bazându-se pe empatie în formă pură.”[/pull_quote_center]

Actorul, regizorul şi scenaristul Radu Iacoban

Radu Iacoban a absolvit UNATC în 2005, secția Arta actorului. Angajat la Teatrul Mic, este o prezenţă constantă atât în teatrul de stat, cât şi în producții underground.

În film, Radu a colaborat, printre alţii, cu Sharon Stone şi Andy Garcia în What about love?, a jucat în Zero Theorem, al lui Terry Gilliam şi a deţinut unul dintre rolurile principale în Amintiri din epoca de aur, segmentul Vănzatorii de aer, în regia lui Cristian Mungiu.

Anul acesta a prezentat Gala Premiilor Gopo alături de Amalia Enache.

Despre piesa Wrecks / Derapaje a lui Neil LaBute

Radu Iacoban a avut ocazia să-l cunoască pe regizorul, scenaristul şi dramaturgul american de succes Neil LaBute anul acesta, la workshop-ul de teatru pe care acesta din urmă l-a susținut la Sibiu. Aici Radu Iacoban a și obținut drepturile pentru spectacolul Wrecks / Derapaje.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.