Într-o lume aflată în conflict, diferența dintre război și pace o face un om loial.

Regizor: Steven Spielberg

Scenariu: Matt Charman, Joel Coen, Ethan Coen

Gen: Biografic, Dramă, Istoric

Lansare: 27 noiembrie 2015

Durata: 141 min

Studio: DreamWorks SKG

Distribuitor: Odeon Cineplex

Clasificare: AP-12

Actori:

Tom Hanks   …     James B. Donovan
Mark Rylance    …     Rudolf Abel
Amy Ryan   …     Mary Donovan
Austin Stowell   …     Francis Gary Powers
Alan Alda   …     Thomas Watters Jr.

Sinopsis:

Bridge of Spies spune povestea lui James Donovan, un avocat din Brooklyn care se trezeşte aruncat în centrul Războiului Rece când CIA îl trimite cu sarcina aproape imposibilă să negocieze eliberarea unui pilot american U-2 capturat. Scenariștii Matt Charman, Ethan Coen şi Joel Coen transformat această experiență remarcabilă din viața lui Donovan într-o poveste inspirată din fapte reale, ce surprinde esența unui om care riscă în această călătorie.

Recenzie:

Bridge of Spies spune povestea lui James Donovan, un avocat din Brooklyn căruia i se cere a-l apăra pe sovieticul născut în Marea Britanie Rudolf Abel împotriva acuzațiilor de spionaj aduse Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Încă din secvența de început reiese că acuzațiile aduse lui Abel sunt fondate, dar Donovan vrea ca al său client să fie tratat ca un soldat curajos care împlinește datoria țării sale, și nu ca un trădător, așa cum este văzut de cei prezenți în sala de judecată.

Scris de Matt Charman și Ethan și Joel Coen și bazat pe o poveste reală abordată și de Giles Whittell în romanul său istoric omonim, Bridge of Spies nu este, conform așteptărilor, un thriller despre spionaj, ci un film biografic și o dramă despre inadaptarea în societate, ilustrată de aruncarea lui Donovan în inima Războiului Rece, atunci când este trimis de CIA în Germania cu sarcina aproape imposibilă de a negocia eliberarea unui pilot american al unui avion U-2 capturat, dar și despre nebunie și frică socială, firul narativ principal având ca fundal construirea Zidului Berlinului și lupta personajului colectiv cu sistemul asupritor.

BRIDGE OF SPIES

Chiar dacă personajul interpretat de Tom Hanks se învârte într-un cerc vicios al unei decențe total nejustificate și nu emană atât de multă emoție pe cât o cere rolul lui hotărâtor în întreaga situație, nereușind să câștige reputația de legendă pe ecran așa cum a câștigat-o în realitate, Steven Spielberg are grijă să atingă un punct sensibil al spectatorilor prin drama din spatele celei prezentate înainte de primul schimb de prizonieri făcut vreodată pe un pod, anume arestarea pe nedrept a unui tânăr fotograf care dorește să treacă în cealaltă parte a Berlinului înainte de a fi așezate ultimele cărămizi din Zid, care la un moment dat devine la fel de importantă ca și cele pe care Donovan încearcă deja să la rezolve cu brio. O altă secvență intensă, poate cea cu cel mai puternic impact emoțional din tot filmul, este cea în care câțiva oameni încearcă să se cațere pe Zid pentru a ajunge în Vest, dar sunt împușcați de soldații care stau de veghe, iar asocierea cu ea a unei alte secvențe din finalul filmului demonstrează că, oricât am încerca, nu putem scăpa de urmele negre din istorie – nici cea personală, nici cea a noastră, ca omenire.

Dialogul e delicios și plin de șarm, dispunând de un umor fin poate puțin nepotrivit având în vedere subiectul abordat (întrebarea lui James Donovan: “Nu ești îngrijorat?”, și răspunsul lui Rudolf Abel, care devine un laitmotiv pe parcursul filmului: “Ar ajuta cu ceva?”). Din punct de vedere vizual, filmul este un adevărat festin, atât imaginea lui Janusz Kaminski, cât și montajul lui Michael Kahn, cu care Steven Spielberg a mai lucrat la filme precum Schindler’s ListSaving Private Ryan și Catch Me If You Can, transformându-l într-o mică bijuterie a esteticului.

Lipsit de suspansul care animă cărțile cu spioni ale lui John Le Carré și anunțând un fals The Third Man prin cadrul în care personajul lui Tom Hanks se ascunde după o mașină în urma unei fugi de ceea ce pare a fi un spion, Bridge of Spies este un film tipic lui Spielberg. Nu e cu dinozauri, extraterești sau rechini, dar, ca atmosferă, poate fi foarte ușor asemănat cu Munich sau recentul Lincoln, chiar dacă firul narativ nu este la fel de dezvoltat și secvențele par să se deruleze mai lent. Iar sfârșitul optimist, tipic lui dar atipic majorității filmelor de război, te face să crezi, chiar dacă nu mereu e așa cum spune Spielberg că e.

Câteva cuvinte despre film s-au spus și la matinalul de pe Radio 1.

Postere:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.