Totuși, Howard este doar excentric sau nebun? Este un salvator sau un agresor?
Regizor: Dan Trachtenberg
Scenariu: Josh Campbell, Matthew Stuecken
Lansare: 8 aprilie
Durata: 103 min
Studio: Paramount Pictures, Bad Robot
Distribuitor: RO Image
Clasificare: N.15
Actori:
John Goodman … Howard
Mary Elizabeth Winstead… Michelle
John Gallagher Jr. … Emmet
Sinopsis:
Michelle lasă totul în urmă – casă, iubit, inel de logodnă. Însă, curând, după un accident pe șosea, se trezește într-un buncăr subteran unde Howard o informează că a supraviețuit unui atac chimic, și că singurii alți supraviețuitori sunt el și acolitul său, Emmett.
Recenzie:
Salutare ”tovarăși cinefili”!
Fiecare dintre noi putem deveni un monstru!
Dacă aseară, în recenzia pentru ”Eddie the Eagle” vorbeam de faptul că oamenii pot face lucruri imposibile și minunate, de data asta ar trebui să vă reamintesc că același om, evoluat, poate deveni și un monstru, iar vizionarea din seara asta de la Cinema City ne-a demonstrat acest aspect.
”10 Cloverfield Lane” se vrea a fi o continuare a filmului din 2008, ”Cloverfield”, dar tematica acestui nou film nu este doar a monștrilor din altă lume, ci și a monștrilor din interiorul nostru. Motto-ul filmului, aparent, ne induce idea asta și finalul filmului nu rezolvă acest mister, ne lasă cu o mulțime de întrebări. O să încercăm prin această recenzie, într-un fel sau altul, să găsim răspunsurile la aceste întrebări.
J.J. Abrams este și de această dată producător, ca și în 2008, și se pare că este unul din puținii regizori/producători care reușesc să-și aleagă, după bunul plac, filmele pe care să le producă sau să le regizeze (după părerea mea a cam eșuat la Star Wars VII).
Scenariul scris Josh Campbell și Matthew Stuecken, ne propune o viziune nouă a genului thriller, în trei personaje. Fiecare dintre aceste personaje își construiește, relativ repede, un istoric, dar nu prezentat direct, ci prin acțiunile, trăirile și prezentul în care se află. Filmul începe cu Michelle, o tânără care decide să plece, interpretată de Mary Elizabeth Winstead, de unde și cum aflăm ulterior pentru că în primele cinci minute din film nu avem nici un fel de dialog.
Directorul de imagine, Jeff Cutter, ne ajută să deducem de unde pleacă, și anume din casa logodnicului ei, dar unde… doar ea și scenariștii știu, cel puțin pentru moment. Primul moment intens al filmului apare atunci când, aparent pierzând controlul volanului, Michelle se răstoarnă cu mașina în câmp, apoi totul devine negru, și ne trezim cu genericul filmului.
Acest mod de introducere a creat o stare de tensiune, vizibl dorită, atât de scenariști cât și de viziunea regizorală semnată de Dan Trachtenberg, un debutant în filmele de lung metraj, el având în palmares mai multe scurt-metraje sau mici episoade ale unor seriale mai puțin cunoscute. Față de primul film, regizat de Matt Reeves, Abrams a dat pe mâna acestui debutant frâiele acestui film și bine a făcut, pentru că se poate vedea clar viziunea nouă a lui Trachtenberg asupra unui scenariu care, din păcate, nu prea oferă foarte multă libertate și o să vedeți și de ce.
Am rămas la locul accidentului tinerei noastre, Michelle. Următorul cadru din film este într-un buncăr, unde Michelle se trezește legată, bandajată și închisă intr-o cameră sufocant de mică. De aici în colo, în proporție covârșitoare, acțiunea filmului se petrece la 15 metri sub pământ într-un buncăr inchis ermetic și izolat de lumea de afară. Modul cum a reușit Trachtenberg să creeze acțiune din nimic și modul de filmare al scenelor cu încărcătură sunt impecabile. Trăirile personajelor în acest interval de timp și spațiu sunt covârșitoare și suspansul creat de jocul actorilor este superb. De-asta am și făcut afirmația de mai devreme asupra viziunii regizorale deoarece, în alte condiții, filmul ar fi devenit liniar și cu un sfârșit anost și foarte rapid.
Personajele principale, masculine, sunt jucate de doi actori aflați la poluri opuse, și ca vârstă dar și ca experiență actoricească, și vorbim aici de John Goodman, în rolul lui Howard, și John Gallagher Jr. care îl interpretează pe Emmet.
John Goodman, în rolul lui Howard, este exemplar și ne poartă magistral și cu pași bine calculați către momentele cruciale de tensiune ale filmului, fără prea mare efort. Howard este un fost militar, singur, părăsit de soție și lăsat cu o obsesie, Megan, pare-se fiica sa care murise. Goodman ne arată cum poate deveni un om, aparent carismatic, un adevărat monstru, pentru că monștrii dragii mei, nu sunt doar în afara buncărului, așa cum o să afle Michelle, pe pielea ei, ci și aici, în buncăr. Dacă monstrul de aici este mai periculos sau nu decât cei de afară, rămâne să descoperiți voi.
”10 Cloverfield Lane” este foarte bine regizat și starea de suspans este clădită în timp, fără grabă și o simți urcându-se pe tine până la finele filmului. Întrebările care vor apărea de-a lungul și la finalul filmului sunt existențiale în contextul tematicii filmului și da, o să vi le puneți și voi, așa cum și eu mi le-am pus. Dar nu vă pot da răspunsurile mele, pentru că asta ar însemna să vă influențez opinia finală asupra filmului. Așa că îmi rezerv dreptul de a vă invita să vă găsiți singuri întrebările și răspunsurile.
S-ar putea să vă simțiți plictisiți dar eu zic să aveți răbdarea necesară de a ajunge la genericul de final pentru că acest film merită văzut, analizat și de ce nu, disecat între prieteni, mai ales dacă sunteți și fani ai producțiilor lui J.J.Abrams.
Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, la Radio 1 România.
Cu aceste gânduri și rânduri vă invit din 8 aprilie în cinematografe să vedeți ”10 Cloverfield Lane”, film adus în România de prietenii de la Ro Image, în cinematograful din orașul tău și produs de Paramount Pictures și Bad Robot.
Postere:
Trailer:
