“Este, într-adevăr, o problemă când cineva face un film contemporan, însă lucrurile sunt mai puțin complicate când vrea să fabrice trecut, în codițiile parametrilor unei existențe documentare ce alcătuiesc arhitectura ușor ironică rezultată din munca lui Jude & Co.”

Regizor: Radu Jude

Scenariu: Radu Jude

Gen: Dramă

Lansare: 18 noiembrie

Durata: 2h 21min

Studio: Hi Film

Distribuitor: Hi Film

Clasificare: AP.13

Actori:

Gabriel Spahiu     …     Zed
Serban Pavlu     …     Dr. Ceafalan
Lucian Teodor Rus   …   Emanuel
Ivana Mladenovic …  Solange

Sinopsis:

Acțiunea din filmul „Inimi cicatrizate” are loc în anul 1937 când Emanuel, un tânăr de douăzeci de ani, bolnav de tuberculoză osoasă, se internează într-un sanatoriu de pe malul mării.

Recenzie:

„În depărtare, orașul era un vapor ce se scufundă, dispărea în întuneric.”

Radu Jude încearcă să iasă din umbra marelui Urs de Aur obținut anul trecut la Berlin și, pe alocuri, îi reușește. Resturile peliculei însă, rămân claustrate asemeni protagonistului. Un război ineluctabil pe care regizorii care se decid să adapteze lucrări scrise îl poartă constant cu publicul cititor este acela al comparațiilor nervoase sau dezamăgite ce survin iremediabil în ciuda mențiunii ușor zeflemitoare (Jude știa la ce să se aștepte), în cazul nostru, conform căreia filmul este o „adaptare liberă” după carte; comparații ce, de altfel, realizate incorect, nu sunt pertinente în condițiile în care acestea nici măcar nu sunt menite să facă vreo favoare producției.

1 Totuși, o caracteristică emblematică pentru scriitura lui Blecher o reprezintă poezia din proza sa. Referindu-ne strict la Inimi cicatrizate, Jude conservă și dezvoltă (nu chiar cu aplomb, ce-i drept) această trăsătură-cheie prin paradigmele specifice cinema-ului. Exemple s-ar constitui în intertitlurile (ce fac un eventual à propos la filmele mute) și citatele elocvent integrate în schimburile de replici care delimitează strofele sau rimele din erodarea treptată a minții și trupului personajelor.

Un 1937 ce „durează numai o minută”. Emanuel are numai 20 de ani și numai morbul lui Pott sau tuberculoză la coloana vertebrală; după cum spunea Șerban Pavlu în ipostaza doctorului Ceafalan, greu dar vindecabil, în traducerea vieții reală însă, incurabil. Un abces deschis ca oricare altul. Odată internat într-un sanatoriu de pe malul mării (în apropierea lacului Techirghiol dacă pornim pe urmele elementelor autobiografice), băiatul trebuie să învețe să trăiască, să iubească, să se distreze și să citească metafizică țintuit la pat, în ghips.

Fețe noi filmul lui Jude are. Emanuel e jucat de Lucian Teodor Rus, o față familiară în lumea teatrului – un chip supt cu ochi ageri ce omagiază aerul inteligent al înfățișării lui Max Blecher. Acesta își livrează la comandă cuvintele din scenariul realizat tot de Jude, alături de colegii săi cu interpretări la fel de eterogene ce aglomerează cadrele statice cu un raport de aspect de 1:1.85, în care personajele sunt surprinse cel mai des întinse pe mesele lor mobile de tortură.2

După cum a fost sesizat de mulți dintre noi, avem multe secvențe vădit teatralizate: tatăl ce-i spune lui Emanuel înainte de internare și chiar și pe patul de spital fel de fel de istorisiri, Emanuel care recită reclame auzite la radio ca mijloc de distracție sau seducție, alți pacienți ce-și pun o mustață imaginară și se agită în numele lui Hitler. Acest teatru din teatru este apărat cu vehemență de regizor, spunând că e o parte integrală a vieții noastre de zi cu zi: „Noi când spunem bancuri nu teatralizăm?”

Alții ce nu au fost Cezar: Ivana Mladenovic în rochiile lui Solange, pionul romantic central al lui Emanuel, pe Ilinca Harnut o regăsim în suportul metalic al Isei și pe Bogdan Cotlet drept un Victor ce declara că se bucură de viață chiar și după ce era să fie deposedat de aceasta în nenumărate rânduri. Pelicula, altă producție semnată tot de Ada Solomon, beneficiază de aceste interpretări nuanțate care ne arată ce înseamnă să fii om chiar și în spațiul desemnat ca țesut cicatrizat.

627x0

Jude se menține confortabil și nu se îndepărtează de sfera deja făcută cunoscută publicului în Aferim!, respectiv cea istorică, pe care o folosește atât ca mediu, cât și funcție. Geniul dramatizat al lui Blecher, după cum afirmă și regizorul în sesiunea de Q&A, este sursa principală, iar reconstituirea naturalistă a acestuia s-a făcut prin cooptarea mai multor piese de muzeu, multe din familia interbelicului romantic. Tot pentru a adăuga forță verosimilității, Jude se folosește și de clasicul name dropping cu nume precum Nae Ionescu, Cioran, ori Kierkegaard înconjurate de împunsături antisemite ori șoviniste.

Este, într-adevăr, o problemă când cineva face un film contemporan, însă lucrurile sunt mai puțin complicate când vrea să fabrice trecut, în codițiile parametrilor unei existențe documentare ce alcătuiesc arhitectura ușor ironică rezultată din munca lui Jude & Co.

3

Ființa lui Blecher a prins o formă înaintea vremii sale. Trupul său este ca un bloc, cu toate șirurile de trepte aferente, cămăruțele rezervate depozitării deșeurilor, apartamentele în care trăiesc bătrâne cu pisici, cupluri într-un permenent scandal sau corporatiști goliți de orice urmă de spirit. Boala sa călătorește cu liftul de-a lungul coloanei sale vertebrale, numai mansarda rămânând aerisită după ce fiecare etaj a fost marcat de străfulgerările maladive ale bolii fizice, cât și efectele pe care aceasta le are asupra psihicului. O metastază latentă ce își anunțase de mult sosirea. Somn ușor, Platon și Aristotel.

Printre cele mai importante încununări se numără deja Premiul special al Juriului la Locarno, trofeul „Silver Astor” pentru ”Cea mai bună regie”, premiul Signis pentru cel mai bun lungmetraj și premiul ADF la cel mai important festival de film din America Latină, și anume „Festival Internacional de Cine de Mar del Plata”.

Poster:

inimi-cicatrizate-ro

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.