Pinholes e una dintre formațiile cu care crești și nici nu-ți dai seama când a ajuns să adune atâția oameni: ești fan înrăit de front row și privești în spate în mijlocul concertului, iar mulțimea e prea mare pentru ce poți să cuprinzi cu ochii. De șase ani încoace, trupa cu baze-n Cluj, Iași, Chișinău, Botoșani, Rădăuți și București se zbate între stări apocaliptice cu influențe shoegaze ce-ar putea fi încremenite cu lejeritate într-un film de-al lui Tarkovsky.

E concert în Sala Berlin, lumea la intrare ca la abonamentele de metrou la început de lună și nici măcar nu e trecut de 22:00. În timp ce brățările sunt lipite și biletele scanate, Sergiu, Robert și merch-ul își așteaptă primii colindători, chiar lângă cabina sunetistului (chiar, cât de mare-i presiunea pe cel care-i face sunetul lui Vladimir?), iar Vlad e undeva-n culise, întrebându-se dacă vor rezista corzile și-n seara asta, când își poartă intima conversație cu chitara. O să fie post-rock.

pinholes1
© Jessica Brenda/Rock pe Pâine

Salut! Mulțumesc că ați acceptat invitația MovieNews pentru un interviu relativ neobișnuit pentru trupe. O parte importantă a show-ului vostru o reprezintă și visuals-urile de care se ocupă Anya Dimitrov (Francesca Pantea). Ce reprezintă suportul vizual pentru concertele voastre? Cum vă alegeți imaginile/secvențele care vor fi proiectate?

Pinholes – Am încercat de pe la începuturi sa avem câte o proiecție în spate, dar nu era neapărat o regulă. În zilele de azi o facem mai mult sau mai puțin spontan. Nu știu sigur ce reprezintă și cum le alegem, depinde cine face proiecția. În trecut, Vladimir  folosea teme mai abstracte (nori, cer, zgârie nori, zburători sau stoluri de păsări), iar Vlad avea teme din filme rusești (Stalker) și idei cu o puritate artistică mai pregnantă.

În mai multe interviuri ați menționat „Dilema Ariciului” drept temă recurentă a melodiilor voastre – creați, într-o măsură mai mică sau mai mare, un univers sumbru, lacunar. La ultimul concert din Control ați fost însoțiți de secvențe din Melancholia. Dacă ar fi să continuăm pe linia asta de sfârșit iminent al lumii, ce film credeți că v-ar acompania în întregime cel mai bine muzica?

Pinholes – Aș merge poate cu o adaptare mult mai bună (decât ceea ce a fost făcut) a cărții Sfârșitul Copilăriei, de Arthur C. Clark. Sau, de ce nu, Seeking a friend for the end of the world.

Ce filme/seriale v-au influențat munca/viziunea asupra muzicii?

Pinholes – Știu că am schimbat câteva idei despte Tarkovski între noi, iar Vlad emană deseori idei din Solaris sau Stalker. Iarăși o tema a filmelor rusești și liniștea lor caracteristic, introspectivă. Aș mai cita Memento, Almost Famous sau High Fidelity, dintr-un spectru total opus.

vartosu1
© Jessica Brenda/Rock pe Pâine

„Girl, You’re Frightened” de la The Amsterdams se poate auzi pe coloana sonoră a filmului „Ilegitim”, Robin and the Backstabbers cu al lor Spnzrtr în „De ce eu?”. Cu ce regizor român v-ar plăcea să colaborați pentru o eventuală apariție pe coloana sonoră a unui film?

Pinholes – Aș vrea tare mult să spun Radu Mihăileanu, dar cred ca muzicii noastre îi lipsește umorul sau ironia. Așa că voi spune Cristi Puiu.

Cum treceți de la colajul pentru Camera la povestea din spatele Porcului Spinos? Cum se desfășoară procesul creativ al unui videoclip la voi în formație?

Pinholes – Depinde foarte mult cine îl face și cine interpretează muzica. Pentru Camera am fost doar noi cu ideile noastre, subiectivi și aproape preciși în interpretare cu mesajul piesei. Pentru Poza, Porcul Spinos sau Doina, piesele au trecut prin filtrul creatorilor, Iustin Surpănelu, LUNO și Anca Mitroi. Acolo nu am venit noi cu o direcție, ci ne-am supus viziunii. Iar asta cred că e partea interesantă, a lasă o carte (o piesă în cazul nostru) să fie interpretată de 1000 de ori, dacă e nevoie. Dar se mai întamplă și ca unul dintre noi să spună „am o idee” și se întoarce peste 2-3 zile cu un videoclip.

În filmul vieții voastre, actorul/actrița principală ar fi…

Pinholes – Tom Hardy în timp ce udă o iederă în deșert. Film mut.

Probabil că a ajuns și la voi sintagma „Sfintei Treimi” referitoare la Pinholes – Nava Mamă – Fluturi pe Asfalt. Dacă ar fi să o luăm ca pe o trilogie ce ar ajunge în cinematografe, ce parte ar constitui Pinholes?

Pinholes – Cred că ar fi partea subestimată a trilogiei. Aia unde se trag concluziile, nu se dau răspunsurile și se lasă loc de încă o continuare. Un fel de  … Rambo I, presupun.

pinholes2
© Jessica Brenda/Rock pe Pâine

Ce documentare/pelicule/filme biografice cu focus pe industria muzicală/această artă în general recomandați?

Pinholes – Fugazi – Instrument, Blood, Sweat + Vinyl: DIY in the 21st Century, Meeting people is easy, Scott Walker: 30 Century Man, Jaco, Eat That Question: Frank Zappa in His Own Words, It might get loud și desigur This is Spinal Tap, Walk the line sau Ray.

Enumerați câteva soundtrack-uri care au rămas cu voi de la prima ascultare.

Pinholes – Pulp Fiction, Kill Bill 1 & 2, Enter the Void, Into the Wild și Ex Drummer.

La ce ne putem aștepta de la viitorul EP split cu Nava Mamă, SPUTNIK? Vor exista piese care să beneficieze și de videoclip?

Pinholes – Câteva piese vechi (auzite deja prin live-uri) si câteva piese noi, neauzite de nimeni, nici chiar de noi (aș vrea ca sintagma asta să fie o glumă, dar nu e). EP-ul va pregăti albumul III Pinholes, dar, foarte probabil, nu va semăna deloc cu ceea ce urmează. Cele 3 piese de pe SPUTNIK vor avea un feel mai alternativ. Ce urmează pe albumul III va fi mai haotic și dizarmonic sentimental.

pinholes3
© Jessica Brenda/Rock pe Pâine

Acum ceva vreme spuneați că Pinholes trăiesc într-un film rusesc. Cu numele noului EP, ce noutăți va aduce față de ce ne-ați obișnuit până acum și ce fel de tovarăș îi va fi fanului Pinholes?

Pinholes – Probabil vom indeplini așteptările. Versuri multe, sentimente încețoșate, multe chitări și mult ecou. Păstrând comparația, plecăm de la Hard to be a God spre Stalker. Cel puțin așa cred.

Pinholes lansează împreună cu Nava Mamă EP-ul split SPUTNIK în Control, pe 6 aprilie. Da, va fi într-o joi.

LĂSAȚI UN MESAJ