Gardienii Galaxy Vol. 2 continuă aventurile echipei, în timp ce aceasta traversează  Universul. Gardienii trebuie să lupte pentru a menține împreună familia nou găsită, în timp ce descoperă misterele adevăratei descendențe a lui Peter Quill. Dușmanii vechi devin noii aliați și personajele favorite din benzile desenate clasice vor veni în ajutorul eroilor noștri.

Regizor: James Gunn

Scenariu: Robert D. Siegel, Dan Abnett, Andy Lanning

Gen: Acțiune, Aventură, SciFi

Lansare: 5 mai

Durata: 2h 16m

Studio: Marvel Studios

Distribuitor: Forum Film

Clasificare: AP-13

Actori:

Chris Pratt     …     Peter Quill / Star-Lord
Zoe Saldana     …     Gamora
Dave Bautista     …     Drax
Vin Diesel     …     Baby Groot (voce)
Bradley Cooper     …     Rocket (voce)
Michael Rooker     …     Yondu
Sylvester Stallone     …     Stakar Ogord
Kurt Russell     …     Ego

Sinopsis:

Gardienii Galaxy Vol. 2 continuă aventurile echipei, în timp ce aceasta traversează  Universul. Gardienii trebuie să lupte pentru a menține împreună familia nou găsită, în timp ce descoperă misterele adevăratei descendențe a lui Peter Quill. Dușmanii vechi devin noii aliați și personajele favorite din benzile desenate clasice vor veni în ajutorul eroilor noștri.

Recenzie (Atenție ! Include spoilere):

Vocea lui Cat Stevens plutește-n galaxie la un moment dat pe versurile „You’re still young, that’s your fault/ There’s so much you have to know”. Peter Quill încă e undeva între cer și pământ, nesigur, with an unspoken thing între el și Gamora și o datorie covârșitoare față de univers și el însuși. Până la finalul filmului însă, învață nu numai să-și accepte natura trecătoare, dar și recunoștința față de aproapele său… de-abia după ce-l pierde.

Nu trece mult din incipit pentru a ne da seama că avem de a face cu un alt omagiu în stilul lui Gunn, de această dată față de anii ’70, pornind cu un flashback însoțit de o coloană sonoră pe măsură: Kurt Russell reîntinerit, parcă scos din scenele emblematice ale Death Proof-ul lui Tarantino, se iubește pe plaiurile missouriene cu o fată blondă ce se dovedește a fi mama lui Quill. Brandy (You’re a fine girl), altă bucată memorabilă lansată prin ’72, poate cuantifica lejer acțiunea: o stea căzută de pe bolta cerească, în căutare de inovație și extindere a puterii sale divine.

Ego, în tropii lui Freud, este cea mai apropiată entitate a psihicului de mintea umană. Fiind cap organizatoric și luat drept un mediator, acesta se folosește de validarea Id-ului, încercând s-o supună atât nevoilor Superego-ului, cât și celor lumii externe. Ego (Kurt Russell), paradoxal, se lasă condus de Id și de principiul plăcerii, încearcând să-l atragă de partea sa pe neexperimentatul Quill în care vede sursa necesară de energie pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Din nefericire pentru el, Star-Lord își dă seama că avea deja familia alături și îl abjură pe acest Deus Absconditus în care credea că găsise figura paternă de mult pierdută.

E interesant cum se regăsesc personajele – Yondu (Michael Rooker), impulsiv și grobian, ajunge să joace bine cu Rocket (Bradley Cooper), un punct în plus pentru cuplarea gândită a figurilor secundare. Din idealizarea ferventă a trecutului iese Chris Pratt și al său personaj, cu walkmen-ul aproape de inimă și un conflict romantic cu fiica verde a lui Thanos, Gamora. Zoe Saldana e supărată pe orice mișcă; Mantis (Pom Klementieff) e întâmpinată din start cu amenințări, iar pe Quill îl respinge constant dintr-o abstinență afectivă ce trimite la dragostea pe linie paternă de la care a fost privată.

Desigur, pentru a se ține la adăpost de condamnările visavis de nereprezentarea sexului frumos pe marele ecran și verificarea prin testul Bechdel, Gunn a îndesat pe linia narativă și subplot-ul descâlcirii relației dintre Gamora și Nebula, sora sa forțat-mecanizată. Scopul acestuia, după cum spunea și Karen Gillan într-un interviu – care nu s-a mai ras în cap pentru rol de această dată – este să alăture o nouă dimensiune personajelor, și chiar să-i facă pe spectatori să înțeleagă ce se ascunde în spatele Nebulei; ba chiar să empatizeze cu aceasta.

Cosmetizarea acțiunii se ferește de la a fi discretă – în mod simetric, Quill ajunge să-și trăiască visul de a se juca cu mingea alături de tatăl său (un truc ieftin din partea lui Gunn), dar balansează prin discursurile ce glorifică normalitatea în fața divinității preaslăvite de tatăl său. Retențiile de cutezanță al jocului actoricesc nu avansează însă și pe frontul cinematografic, unde Henry Braham (The Golden Compass, The Legend of Tarzan) își pecetluiește promisiunea de a mări scara mecanizată prin CGI a montajului remarcabil prin frapante șotronuri vizuale ce se pot experimenta la maximum numai într-o sală IMAX.

Vine ca o surpriză faptul că nu e răsărit nici la capitolul dialog, scăzând dramatic prin glumele simple cu care suntem hrăniți la foc automat sau referințele pop culture ce ar trebui să ne gâdile cunoștințele: un cameo al lui David Hasselhoff sau un schimb de replici ca „you look like Mary Poppins!”/ „was he cool?”/ (…) „yeah, he was cool.”, în condițiile în care Deadpool a ridicat enorm ștacheta la acest capitol anul trecut.

Cu alte cinci filme Marvel pe drum numai anul acesta, secvențele după generic erau de nelipsit. Kraglin (Sean Gunn, fratele regizorului) e văzut mânuind săgeata lui Yondu și este de asemenea stabilit că acesta își va face apariția în Infinity War, deși pelicula de față nu are vreo legătură cu acesta. Mai putem observa un Groot adolescent care-și petrece zilele în camera dezordonată adâncit în jocuri video, în timp ce Sylvester Stallone și echipa sa de Ravengers (gardienii orginali) are gonna steal some shit.

Grandmaster (Jeff Goldblum), fratelele Colecționarului, apare și el, având un rol mai însemnat în Thor: Ragnarok. Și cum nici Howard the Duck nu lipsește, de această dată având un scurt rol în film, Stan Lee are parte de un dublu cameo, în ambele sub supravegherea celor din rândul The Watchers, niște ființe împuternicite cu diverse secrete valoroase ale lumii, care pot observa, dar nu au dreptul de a interveni în ordinea universală. Stan le relatează despre experiența sa ca angajat Fed Ex din Captain America: Civil War și amenință că poveștile lui nu se încheie aici.

Riscul fundamental vine din partea Înaltei Preotese Ayesha; umilită după furtul și învingerea poporului său, aceasta apare față-n față cu următoarea etapă a evoluției supușilor săi și anume ceea ce va ajunge să fie cunoscut drept Adam Warlock, unul dintre cei mai importanți membri ai Gardienilor în universul BD, personaj ce-și trage puterea din Soul Gem, singura piatră dintre cele șase Infinity Stones care nu a fost încă dezvăluită.

Guardians of the Galaxy Vol II e o manifestare cinematografică exemplară a setei necontenite de mesaje definitorii prin franchețea, puritatea și umanitatea lor construit la scară masivă. Numărul lor crește cu doi membri, toți învățând toleranța și iertarea doar-doar să le mai reziste lanțul în timp ce se roagă: chain, keep us together/ running in the shadows.

Distribuit de Forum Film, Guardians of the Galaxy Vol. 2 / “Gardienii Galaxiei Vol. 2” rulează în cinematografele 3D și IMAX 3D din România din 5 mai.

Postere:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here