Au mai rămas doar câteva zile până la începerea noului sezon din Urzeala tronurilor. Serialul a luat-o înaintea cărţilor, dar, se pare că viitorul poveştii va face legătura cu trecutul. Vine iarna, aşa cum ne avertizează şi materialele promoţionale, dar nu este prima oară când Westeros cade sub întuneric, iar Ceilalţi atacă Cele Şapte Regate. Magia şi dragonii se reîntorc, aşa cum s-a întâmplat şi în trecut, iar lupta pentru putere se dă acum între Jon Snow, Cersei Lannister şi Daenerys Targaryen. Până începe noul sezon şi pâna apare şi noua ediţie a volumului trei, Iureşul săbiilor, vă invităm să citiţi câteva lucruri mai puţin cunoscute despre Westeros şi istoria sa, pe care le puteţi găsi în volumul Lumea de gheaţă şi foc, enciclopedia pe care orice fan adevărat ar trebui să o aibă în bibliotecă.

Războiul dintre Primii Oameni şi Copiii Pădurii

Potrivit celor mai credibile relatări din Citadelă, cândva, între acum opt și douăsprezece mii de ani, în regiunile din extremitatea sudică a Westerosului o nouă seminție a traversat fâșia de pământ care se întindea peste Marea Îngustă și lega ținuturile din est cu teritoriul în care trăiau Copiii Pădurii și uriașii. Spre deosebire de Copii, Primii Oameni practicau agricultura și-au ridicat cetăți și sate. Și astfel, au ajuns cu defrișările la copacii inimii, inclusiv la cei cu fețe sculptate, iar pentru asta Copiii i-au atacat, ajungându-se la sute de ani de război. Primii Oameni – care au adus cu ei zei ciudați, cai, vite și arme din bronz – erau mai înalți și mai puternici decât Copiii, așa că reprezentau un adevărat pericol. Vânătorii aflați printre Copii – dansatorii lor din păduri – au devenit războinicii lor, însă toate cunoștințele lor secrete despre copaci și frunze nu puteau decât să încetinească înaintarea Primilor Oameni. Neîndurător, războiul s-a prelungit de-a lungul generațiilor, până când, în cele din urmă, Copiii Pădurii au înțeles că nu puteau învinge. Primii Oameni, poate obosiți de război, doreau și ei sfârșitul luptelor.

Noaptea cea Lungă

Noaptea cea Lungă este o iarnă care a durat o întreagă generație – o generație cu copii născuți, ajunși la vârsta maturității și, în multe cazuri, morți fără să fi văzut primăvara. Într-adevăr, unele dintre poveștile soațelor bătrâne spun că nici măcar n-au văzut lumina zilei, atât de cumplită a fost iarna înstăpânită asupra lumii. Există și alte povești – și mai greu de crezut, și mai mult bazate pe vechile legende – despre creaturile numite Ceilalți. Conform acestora, ei veneau din ținuturile înghețate ale Iernii Veșnice, aducând frig și întuneric, distrugând lumina și căldura. Legendele susțin că ei călăreau pe păianjeni de gheață monstruoși și pe cai morți înviați ca să-i slujească. Cum de s-a sfârșit Noaptea cea Lungă este o chestiune de legendă, așa cum au devenit și celelalte probleme legate de trecutul îndepărtat. În Nord, ele vorbesc de un ultim erou care a încercat să-i determine pe Copiii Pădurii să intervină. Mulțumită Copiilor, Primii Oameni din Rondul de Noapte s-au adunat și-au putut lupta – și învinge – în Bătălia pentru Zori: ultima luptă care a întrerupt Iarna Veșnică și i-a pus pe fugă pe Ceilalți spre Nordul înghețat. Acum, șase mii de ani mai târziu (sau opt mii de ani, așa cum afirmă Adevărata Istorie), Zidul, ridicat ca să apere împărăția oamenilor, încă mai este supravegheat de frații jurați din Rondul de Noapte și nici Ceilalți, nici Copiii n-au mai fost văzuți de secole.

Cucerirea Westerosului

Cucerirea celor Șapte Regate de către Aegon Targaryen n-a avut loc într-o singură zi. Au trecut mai bine de doi ani între debarcarea lui Aegon și încoronarea sa din Orașul Vechi… și chiar și atunci Cucerirea a rămas incompletă, din moment ce Dorne nu a fost supus. Lordul Aegon și surorile sale s-au sfătuit cu ei și s-au dus la septonul din castel pentru a se ruga la Cei Șapte din Westeros, cu toate că el nu fusese considerat vreodată ca fiind pios. În cea de-a șaptea zi, un nor de corbi au țâșnit din turnurile de la Piatra Dragonului să ducă cuvântul lordului Aegon spre cele Șapte Regate din Westeros. Au zburat spre cei șapte regi, spre Citadela din Orașul Vechi, spre nobilii mari sau mici. Toți purtau același mesaj: de acum încolo, nu va mai fi decât un singur rege în Westeros. Cei care își pleacă genunchiul înaintea lui Aegon din Casa Targaryen își vor păstra domeniul și titlul. Cei care ridică armele înaintea lui, vor fi doborâți, umiliți și distruși.

17 regi Targaryen au domnit de pe Tronul de Fier înainte ca Robert Baratheon să preia puterea.

Dansul Dragonilor

Niciun război n-a fost mai sângeros sau mai crud decât Dansul Dragonilor, după cum au ales să-l numească menestrelii. A fost cel mai crunt război de acest fel, unul între frați. Cu toate că Viserys o desemnase drept moștenitoare pe Rhaenyra, prințul Aegon a fost convins să ia coroana tatălui său de mama sa și de consiliul restrâns. Când Rhaenyra, Prințesa de Piatra Dragonului, a aflat asta, s-a înfuriat. Atât ea, cât și Alicent aveau sprijinitori între cei din familiile lor și printre marii nobili din regat. Și fiecare parte avea dragoni. Era o rețetă pentru dezastru, și chiar așa s-a și dovedit a fi. Regatul a sângerat așa cum n-o mai făcuse înainte și vor trece ani până când toate rănile se vor fi vindecat. În cele din urmă, a sosit și sfârșitul, însă nu moartea dragonilor sau a prinților a pus capăt la tot, ci pieirea reginei și a regelui pentru care au murit ei (și zeci de mii de oameni). Rhaenyra a murit prima. Cum soțul ei, prințul Daemon, era mort, Casa Velaryon s-a întors împotriva ei, iar cum dușmanii ei intraseră din nou în posesia Debarcaderului Regelui, a fugit, practic, fără o lețcaie, fiind nevoită să-și vândă coroana pentru a putea trece spre Piatra Dragonului. Însă când a sosit, l-a găsit acolo pe proaspăt rănitul Aegon al II-lea, împreună cu dragonul său Sunfyre în agonie. Aegon al II-lea, ca întotdeauna răutăcios cu sora lui și înfuriat de moartea iminentă a dragonului său, l-a hrănit pe Sunfyre cu Rhaenyra, în fața singurului fiu care-i mai rămăsese, Aegon cel Tânăr. Și-așa a murit Încântarea Regatului, Regina de Jumătate de An. Fratele ei vitreg nu i-a supraviețuit multă vreme. S-a urcat în lectică, să fie dus în apartamentele sale, iar pe drum i s-a dat o cupă cu vin. Când escorta sa a sosit cu lectica și au ridicat perdelele, l-au găsit pe rege mort, cu sânge pe buze. Și-așa a pierit regele Aegon al II-lea, otrăvit de oamenii care l-au slujit, pentru că întrevăzuseră finalul, chiar dacă el nu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here