“Dunkirk”, ne propune o nouă viziune asupra ororilor Celui De-al Doilea Război Mondial.

Regizor: Christopher Nolan

Scenariu: Christopher Nolan

Gen: Acțiune, Dramă, Istoric

Lansare: 19 iulie

Durata: 1h 47min

Studio: Warner Bros.

Distribuitor: Vertical Entertainment

Clasificare: A.P.12

Actori:

Fionn Whitehead … Tommy
Mark Rylance … Mr.Dawson
Tom Hardy … Farrier

Sinopsis:

Povestea filmului Dunkirk surprinde trupele britanice şi ale aliaţilor înconjurate de inamici pe plaja franceză şi forţate să facă faţă unui asalt aproape imposibil de rezistat.

Recenzie

Salutare ”tovarăși cinefili!”

Batălia de la Dunkirk este numele sub care sunt cunoscute apărarea și evacuarea forțelor Aliaților care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze de înaintarea rapidă a celor germane. După cele zece luni ale războiului ciudat, Bătălia Franței a început în dimineața de 10 mai 1940. În est, Grupul de Armate B germană a invadat și a ocupat Olanda. După aceasta, a înaintat spre vest prin Belgia. Pe 14 mai, Grupul de Armate B a năvălit prin regiunea Ardenilor și a înaintat rapid spre vest spre Sedan, după care și-a schimbat direcția de atac spre Canalul Mânecii. Această mișcare a fost numită de mareșalul Erich von Manstein „tăietura de seceră”.

Cele câteva contraatacuri aliate nu au reușit să oprească înaintarea avangardei germane, care a atins coasta Atlanticului pe 20 mai, separând Corpul Expediționar Britanic de restul trupelor aliate lângă Armentières, iar Armata I franceză și armata belgiană ceva mai la nord. După ce au reușit să atingă coasta Canalului Mânecii, germanii și-au schimbat direcția de atac spre nord pentru a cuceri porturile din zonă și pentru a prinde în capcană forțele britanice și franceze mai înainte ca acestea să poată fi evacuate în Anglia.

Pe 24 mai, Hilter a vizitat cartierul general al lui Gerd von Rundstedt de la Charleville. Von Rundstedt a sugerat ca infanteria să atace forțele britanice la Arras, iar blindatele comandate de Kleist să se plaseze pe un front la sud și vest de Dunkirk, de unde să distrugă forțele aliate care se retrăgeau din fața Grupului de Artmate B. O asemenea manevră ar fi permis germanilor să-și consolideze pozițiile și se pregătească pentru o înaintare spre sud, împotriva restului forțelor franceze. În plus, terenul din jurul Dunkirkului era considerat nepotrivit pentru atacul tacurilor, așa că distrugerea forțelor aliate trebuia făcută de Luftwaffe și de infanteria Grupului de Armate B. Motivul real pentru care Hitler a luat decizia ca blindatele germane să-și oprească înaintarea este încă o problemă cercetată. Teoria cea mai cunoscută este aceea că von Rundstedt și Hitler au căzut de acord ca să păstreze blindatele pentru declanșarea unor noi operațiuni ofensive spre sud – în principal Operațiunea Fall Rot.

Pe 25 mai 1940, comandantul Grupului expediționar britanic, generalul Gort, a decis să înceapă evacuarea forțelor din subordinea sa. Începând cu 25 mai până pe 28 mai, britanicii s-au retras cam 50 de kilometri spre nord-vest într-o pungă de rezistență de-a lungul frontierei fronco-belgiene, care se întindea de la Dunkirk până la Poperinge. Belgienii s-au predat pe 28 mai, pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I franceze care se aflau în afara pungii de la Dunkirk. Începând cu ziua de 27 mai a început evacuarea de la Dunkirk. Blindatele germane au primit în aceiași zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit înaintarea pentru început, pentru ca mai apoi să oblige trupele aliate să se retragă până pe 31 mai într-o fâșie îngustă pe coasta Canalului, lată doar de 5 km, care se întindea de la De Panne prin Bray-Dunes.

Din punga de Dunkirk au fost evacuate trupe aparținând la cinci națiuni: britanici, francezi, belgieni, olandezi și polonezi. Pescar britanic ajutând un soldat aliat sub focul avioanelor de bombardament în picaj germane. În luptele pentru apărarea pungii de la Dunkirk au căzut la datorie sau au fost capturați mai mulți soldați britanici. De asemenea, aproximativ 35.000 de soldați francezi au fost luați prizonieri. În ciuda acestor pierderi, în perioada 27 mai – 4 iunie, au fost evacuați 338.226 soldați, din care aproximativ 120.000 de francezi și belgieni.

Cam asta este pe scurt, din punct de vedere istoric, povestea plajei franceze de la Dunkirk.

Filozofic, dramatic, lent

Revenind la subiectul recenziei, dacă spui Christopher Nolan, te referi la Inception, The Dark Night Trilogy și Interstellar, și te gândești automat la un succes garantat.

Scenariul filmului de față este semnat tot de Nolan, ca de altfel și regia. Se vede clar acuratețea detaliilor, în ceea ce privește partea de combat, dar și în ceea ce privesc elementele audio. Filmul, dacă e să facem o comparație cu capodopera lui Spielberg, Saving Private Ryan, se aproprie de acea acuratețe a ororilor din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, dar, din păcate, nu se ridică la nivelul predecesorului său.

Viziunea lui Nolan asupra colosalului dezastru militar de la Dunkirk, așa cum l-a numit Churchill la vremea respectivă, s-a vrut una filozofică, dacă pot spune așa. Da, avem un personaj principal, dacă se poate spune principal, în persoana lui Fionn Whitehead, ce-l interpretează pe Tommy, un tânăr soldat britanic care nu dorește altceva decât să ajungă acasă, cu orice chip, chiar dacă asta înseamnă dezertarea și/sau chiar călcarea pe cadavrele unor camarazi.

Pe de altă parte îl regăsim pe fostul colaborator al lui Nolan, din The Dark Night Rises, Tom Hardy, în rolul pilotului Farrier, care luptă până în ultima clipă impotriva Spitfire-lor germane, pentru a apăra vasele ce, cu greu, se apropiau de plajele franceze pentru a recupera soldații britanici. Sacrificiul lui Farrier este total, la final regăsindu-l capturat de trupele germane, după ce reușește să aterizeze cu avionul, fără combustibil.

Filmul nu are un ritm al acțiunii așa cum ar presupune un astfel de film, și vorbim de un film de război, nu, este lent, tensiunea cadrelor fiind dată de coloana sonoră, impecabil realizată de nimeni altul decât Hans Zimmer.

Marea majoritate a cadrelor sunt filmate din mai multe perspective, ba a piloților britanici, ba din prisma unui căpitan civil de ambarcațiune, Mr.Dawson, interpretat de Mark Rylance, sau din prisma comandorului Bolton, interpretat de Kenneth Branagh. Modul ăsta de filmare îți dă oarecare imersiune în acțiunea filmului și te pune în postura celui ce vede aceste lucruri și îți induce o oarecare stare de tensiune. Filmările, vorbind aici din punct de vedere cinematografic, integral in IMAX, sunt spectaculoase, într-adevăr, adevărate capodopere ale cinematografiei, și se vede clar chimia dintre Nolan și directorul de imagine, Hoyte Van Hoytema, și, bineînțeles, editorul filmului, și anume Lee Smith.

Photographer: Anders Rosqvist, www.rosqvist.photo

Sunetul este și el parte integrantă, un element important în derularea filmului, element ce îți induce, la fel ca și coloana sonoră, acea stare de tensiune, chiar dacă, din punct de vedere al scenelor, nu ai parte de acțiune propriu-zisă. Efectele speciale, atât cât au fost, cât și cele vizuale ajută la crearea veridicității momentelor și aduc un plus de imagine pe tot parcursul filmului. Nolan a încercat, prin acest film, și mai ales prin subiectul abordat, care, apropo, e un remake al unui film de pe la finele anilor ’50, să demonstreze că este versatil, că poate atinge și astfel de subiecte, care nu se vor a fi altceva decât mesaje cu impact social, apropo de sacrificiul suprem, de existența binelui chiar dacă au existat ororile făcute de nemți, etc.

Dunkirk este un film greu de digerat, un film pe care merită să-l vezi doar în format IMAX, un film mult supra-evaluat, dar per-total un film bun, făcut bine și, clar, cu un mesaj social de mare impact.

Cu aceste gânduri și rânduri vă invit să urmăriți Dunkirk care va sosi din 19 iulie în cinematografe în IMAX. Distribuit în România de Vertical Entertainment.

Poster:

Trailer:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here