Când comandantul său e răpit de extratereștri ostili, ofițerul intergalactic Valerian, împreună cu camarada sa, Laureline, trebuie să-l salveze, dar și să dezege misterul planetei distruse din visele lui Valerian.

Regizor: Luc Besson

Scenariu: Pierre Christin, Jean-Claude Mézières

Gen: Acțiune, Aventură, Sci-fi

Lansare: 21 iulie

Durata: 2h 17min

Studio: EuropaCorp

Distribuitor: Ro Image, ProRom Distribution

Clasificare: A.P.12

Actori:

Dane DeHaan … Major Valerian
Cara Delevingne … Sergeant Laureline
Clive Owen … Commander Arun Filitt
Rihanna … Bubble
Ethan Hawke … Jolly the Pimp

Sinopsis:

Când comandantul său e răpit de extratereștri ostili, ofițerul intergalactic Valerian, împreună cu camarada sa, Laureline, trebuie să-l salveze, dar și să dezege misterul planetei distruse din visele lui Valerian.

Recenzie

Primul lucru pe care l-am făcut atunci când m-am apucat să scriu recenzia, a fost să deschid YouBube-ul și să îmi pun coloana sonoră din film. Sincer, este foarte reușită, iar remixul după Gangsta’s Paradise este genial. Valerian abordează o tematică foarte dificilă – Science Fiction-ul – și îi iese, din punct de vedere vizual. Nu o pot numi capodoperă, dar unele imagini sunt de-a dreptul fabuloase. Nu am mai văzut de foarte multă vreme așa imagini, poate doar când a apărut Avatar. Însă, din păcate, scenariul și replicile din film lasă de dorit din toate punctele de vedere. În afară de câteva faze amuzante, prea puține, dialogul este unul sec și stereotipic, cu „plot holes” masive. Dar te cucerește încă din primele 10 minute ale filmului, nu ca poveste, ci din faptul că rămâi blocat.

Acțiunea se învârte în jurul lui Dane Dehaan (Maior Valerian) și Clara Delevingne (Sergeant Laureline), care sunt un fel de soldați extrem de bine pregătiți și care salvează o rasă și demască un general cam nesimțit. Felul în care joacă actorii este, at best, unul mediu. Ce-i drept, nici nu aveau cu ce, iar experiența lor actoricească nu este destulă cât să facă dintr-un film aparent plictisitor, unul extraordinar. De-a lungul filmului, nu există, în vreun fel, un moment în care să te dea pe spate. Până și Batman v Superman a avut un astfel de moment, iar ăla a fost un film cu efecte faine, dar prea puține și a lăsat de dorit.

Muzică, scenariu, actori și altele

Muzica are un mare plus din partea mea. Nu pentru că ar fi Hans Zimmer la platane, ci pentru că se potrivește foarte bine filmului. Alexandre Desplat a mai lucrat la The Kings Speech, The Curious Case of Benjamin Button și Argo, printre altele. Deci vorbim despre un om care a avut, de-a lungul timpului, niște provocări foarte faine și o experiență destul de vastă în a gândi muzica pentru filme atipice. Valerian nu este un film atipic, din punct de vedere ale poveștii, dar incredibil ca scenariu transcris în imagini.

Ce am apreciat la film este că s-a abținut să fie cringy, în afară de ultimele 10 minute, unde cred că am făcut contact între palmă și față de cel puțin cinci ori. Scenariul este slab, previzibil, fără substanță, fără caractere puternice, iar stereotipurile și rolul de bărbat/femeie par să fie scoase dintr-un film de categoria B de acum 50 de ani. Ce mi-a displăcut cel mai tare este că au făcut-o, pentru 30 de secunde, pe Cara Delevingne să defileze pe podium, în condițiile în care ea nu se identifică cu imaginea de model, ci de actor. Știu, sunt exagerat, dar am o problemă cu asta, pentru că mă identific ca fiind feminist. Mi-ar fi plăcut ca rolul Sergentului Laureline să fie mai puternic conturat, și cu mai multă autonomie. Și să nu mai fie pusă din nou în temă fata inteligentă care face băiatul rău să se schimbe. Este plictisitor, fals și fără substanță în realitate.

Cea mai mare problemă a scenariului este, mi se pare mie, că se concentrează pe faptul că vrea să arate foarte mult din ceea ce înseamnă să creezi, poate, cele mai bune efecte vizuale pe care le vei vedea în vara asta, decât să se axeze pe ceea ce este cel mai important – povestea filmului. Dacă ar fi să explic foarte simplu, povestea este concepută dintr-o grămadă de mini-episoade, puse cap la cap, iar singura tangență între ele sunt cele două personaje. Cu toate că unul dintre aceste mini-episoade este de-a dreptul demențial – o scenă în care Maiorul Valerian urmărește o navă de extraterești și te trece prin niște momente incredibil concepute – finalul filmului este unul lipsit de substanță, iar asta se simte în special din cauza faptului că întreg firul narativ este foarte slab conceput.

Felul în care au fost gândite mini-episoadele, este unul care afectează povestea, pentru că nu te lasă să te obișnuiești cu personajele și ce reprezintă ele. Nu îți inspiră emoție sau empatie, asta pentru că sunt prea puține cu cele două personaje în prim-plan. Te introduce, la început, un pic, în relația dintre ei doi, însă sare foarte rapid la secvențe în care sunt puși, fiecare dintre ei, în diferite situații.  Însă fiecare mini-episod te trece prin universul celor 1.000 de planete, și fiecare este fabulos, din punct de vedere vizual.

Regizorul este atât de fixat pe a-ți arăta niște secvențe uimitoare, încât scapă din vedere crearea unei povești care să te facă să simți că cele două ore au zburat. Cu toate acestea, filmul trebuie văzut. Efectele speciale și înclinația către momente de acțiune chiar palpitante, fac din acest film un „must” pentru orice om care vrea să fie încântat vizual. Pentru ceea ce reprezintă un nou univers Science Fiction, diferit față de ceea ce a fost prezentat până acum, sincer, regizorul a făcut o treabă foarte bună. Vizual. Dar a lăsat pe dinafară cele mai importante aspecte, și anume: personaje puternic conturate, emoția și povestea. Asta este diferența majoră care mă face să spun că nu este un film extraordinar (deși putea fi), dar pe care trebuie să-l vezi la cinema, obligatoriu, altfel vei pierde toată esența filmului.

Valerian and the City of a Thousand Planets / “Valerian și Oralșul celor o mie de planete” sosește pe marile ecrane din 21 iulie. Distribuit în România de Ro Image.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here