Le Redoutable face ce zice și anume „just playing to be Godard”.”

Regizor: Michel Hazanavicius

Scenariu:   Anne Wiazemsky, Michel Hazanavicius

Gen: Dramă, Biografic, Comedie

Lansare: 13 september

Durata: 1h 47min

Studio: France 3 Cinéma

Distribuitor: StudioCanal

Clasificare: –

Actori:

Louis Garrel … Jean-Luc Godard
Stacy Martin … Anne Wiazemsky
Bérénice Bejo … Michèle Rosier
Micha Lescot … Bamban
Grégory Gadebois … Michel Cournot

Sinopsis:

În perioada filmărilor unui film al său, regizorul francez Jean-Luc Godard se îndrăgostește de actrița în vârstă de 17 ani, Anne Wiazemsky și apoi se căsătorește cu ea.

Recenzie

Regizorul Michel Hazanavicius a achiziționat „Un an de studiu” dintr-o librărie, citind-o în tren. E o carte comică, spune el, nu a vreunei iubiri consumate, nu o tragedie despre un impas regizoral. Prințesei Wiazemsky, autoarea volumului, i-a fost cerută aprobarea, iar ea, după ce în trecut refuzase alte propuneri de adaptare, a căzut de acord cu regizorul asupra unui lucru, și anume faptul că scrierea este, într-adevăr, una comică. Această figură emblematică a Noului Val Francez, regizorul Jean Luc Godard, este renăscută în termeni mai umani de către regizorul al cărui ultim notabil câștig ar fi cel din 2011, cu „The Artist”.

Louis Garrel ne mărturisește în sesiunea de Q&A ce a succedat proiecția că nu e un film făcut din punctul de vedere al lui Godard, ci al lui Anne. Găsindu-și locul în cronologia lui Godard prin anii ’60, când viziunea acestuia ia o turnură diferită și urmează o reinventare a carierei sale de regizor de pelicule politice, Le Redoutable face ce zice și anume „just playing to be Godard”. Între joc și joacă, deci, stau reminescențe din trucurile uzitate on-screen și de JLC, ba close-up-uri dramatice, ba dialoguri în titluri de cărți (filmul din film), ieșirea din personaj cu „breaking the fourth wall”, segregarea prin capitole cu nume sugestive sau o scenă de sex printr-un montaj asociat.

Tocmai aceste artificii pun producția într-o lumină ridicolă, devenind din ce în ce mai clar că Hazanavicius nu-l înțelege neapărat pe Godard, iar firul narativ cu focus politic de care se trage într-o veselie rămâne într-un stadiu neexplorat. Imaginea e un dat, având zvâc doar când servește scopului comic: eternii ochelari sparți, alternarea de culori (roșu, albastru, maro) observată în hainele protestatarilor sau perindările din căminul conjugal – acestea reprezentând încercările terne regizorale de a face pace (cât și dreptate) scenariului lui Wiazemsky dar și pasiunii stârnite din sufletul oricărui cineast francez pentru Godard.

Implicarea în această mișcare colectivă l-a alienat pe Godard și l-a împiedicat din a mai avea o viață privată. Și cum Marx, citându-l pe Hegel, spunea despre istorie că se întâmplă întotdeauna de două ori, la fel și Garrel, după „The Dreamers”, a eșuat după 14 ani într-un alt film ce are ca miez revoluția studenților. Desigur, lui Stacy Martin, făcută faimoasă de von Trier după felul în care-și rotunjește gura într-un „O” perfect, nu i-ar sta niciodată la fel de bine înlănțuită ca Evei Green, iar Anne, personajul prin ochii căruia îl privim pe Godard, e șters și plicticos, iar momentele când i se menționează titlul sau faptul că e nepoata lui Mauriac ajung zgomote albe. Ainsi va la vie, à bord du redoutable.

„Le Redoutable” a rulat în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest.

Poster

Trailer

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here