Confruntându-se cu trădarea şi pericolul, tânărul rege trebuie să-şi adune aliaţii şi să elibereze întreaga forţă a Panterei negre, pentru a-i înfrânge pe duşmani şi a securiza siguranţa oamenilor săi şi a modului lor de a trăi.

Regizor: Ryan Coogler

Scenariu: Ryan Coogler, Joe Robert Cole

Gen: Acțiune, Sci-Fi, Aventură

Lansare: 16 februarie

Durata: 2h 14min

Studio: Marvel Studios, Walt Disney Pictures

Distribuitor: Forum Film

Clasificare: A.P.12

Actori:

Chadwick Boseman … T’Challa / Black Panther
Michael B. Jordan … Erik Killmonger
Lupita Nyong’o … Nakia
Danai Gurira … Okoye
Martin Freeman … Everett K. Ross
Angela Bassett … Ramonda
Forest Whitaker … Zuri
Andy Serkis … Ulysses Klaue

Sinopsis:

Filmul „Black Panther / Pantera neagră” de la Studiourile Marvel urmăreşte povestea lui T’Challa, care, după moartea tatălui său, Regele din Wakanda, se reîntoarce acasă la poporul african izolat, dar extrem de avansat din perspectivă tehnologică, pentru a face succesiunea la tron şi a-şi lua locul cuvenit drept rege. Însă când un vechi şi puternic adversar reapare, caracterul de rege al lui T’Challa – precum şi temperamentul Panterei negre – e testat când acesta este atras într-un conflict extraordinar, care supune riscului soarta Wakandei şi a întregii lumi. Confruntându-se cu trădarea şi pericolul, tânărul rege trebuie să-şi adune aliaţii şi să elibereze întreaga forţă a Panterei negre, pentru a-i înfrânge pe duşmani şi a securiza siguranţa oamenilor săi şi a modului lor de a trăi.

Recenzie

Salutare ”tovarăși cinefili!”

Toți ne dorim, într-un fel sau altul, să fim eroul cuiva. Și nu de multe ori filmele ne oferă acest privilegiu, dacă putem să-i spunem așa, să putem visa că suntem un adevărat erou. Și mie mi s-a întâmplat, în vremea copilăriei, să-mi doresc să fiu, ba Rahan, ba Superman, etc., așa și cu generațiile de astăzi. Își caută eroii în filme, în benzile desenate, etc.

Noul erou despre care vorbim astăzi are și el o istorie veche, cel puțin în lumea benzilor desenate din universul Marvel. Black Panther și-a făcut debutul în imagini, în 1966, în benzile desenate ”Fantastic Four” #52.

Numele real al Panterei Negre este T’Challa, regele și protectorul națiunii fictive africane numită Wakanda. Împreună cu capacitățile sporite realizate prin ritualurile antice, T’Challa se bazează, de asemenea, pe competența sa în știință, pe pregătirea fizică riguroasă, pe abilitățile de luptă și pe accesul la bogăție și tehnologie avansată pentru a-și combate dușmanii. Wakanda este o țară africană ascunsă lumii întregi pentru ca marile corporații să nu-i exploateze vibraniumul, un prețios metal descoperit într-un meteorit.

Revenind acum la filmul nostru, pot spune că Marvel încearcă, și asta se vede, să învețe din greșelile trecutului, și ne aduce, cel puțin de la Thor: Ragnarok, un altfel de univers. Unul mai axat pe personaje, pe dezvoltarea și pe interacțiunea lor cu celelalte personaje. Nu vă grăbiți să trageți concluzia că acest nou film din acest univers, Marvel, ar fi mult peste Thor: Ragnarok, nici pe departe, dar se vede intenția producătorilor de a aduce și altceva decât explozii, lupte și multe efecte speciale.

Ryan Coogler, recunoscut pentru moment doar pentru un spinoff din seria Rocky, și anume Creed, a fost adus la cârma regizorală a filmului, dar și ca scenarist, alături de Joe Robert Cole (vezi American Crime Story).

Alături de cei de la Marvel, Coogler și Robert Cole au imaginat acest scenariu luând din mai multe materiale, publicate de-a lungul timpului, pentru a crea povestea, istoria și viitorul acestui nou erou Marvel, Black Panther.

Ceea ce nu am înțeles niciodată, și asta este o părere personală, este faptul că tot ce s-a produs până acum, fie că vorbim de Marvel sau de DCU, nu s-a păstrat firul narativ original din benzile desenate, și s-a făcut un ”amestec” din mai multe povești, unele chiar modificate realmente față de original. Asta era așa, ca o paranteză, dar am ținut morțiș să o enunț pentru că eu unul chiar nu înțeleg acest aspect.

Cum spuneam, povestea imaginată de cei doi ni-l aduce pentru prima dată într-un film de sine stătător pe Black Panther, și au făcut acest lucru echilibrat, cu toate că lipsește, totuși, substanța (o să sune paradoxal, dar ăsta este adevărul).

Vă spuneam mai devreme că Marvel a început să învețe din greșeli, și îmi mențin afirmația și am s-o și argumentez. Dacă în filmele din DCU, personajele, se presupune, că deja au notorietate și că nu mai au nevoie de back-story, Marvel a zis ”nu!”, personajele lor trebuie să aibă un back-story, pe alocuri consistent, atât pentru spectatorul avizat, dar mai ales pentru cel neavizat, care vede/intră pentru prima dată în universul eroilor lor. Și de această dată s-au axat pe dezvoltarea personajului, și nu vorbesc doar de cel evident, ci și pe cele mai puțin evidente și importante, dar care, în economia filmului, aduc ceea ce se numește conturarea unui univers pe înțelesul tuturor.

Chadwick Boseman a fost ales să-i dea viață lui T’Challa/Black Panther, și recunosc, sceptic fiind, am crezut că o să fie un alt actor în costum de erou și gata, dar nu, Boseman m-a convins că poate crea un personaj puternic, atât cât se poate, real și cu tot ceea ce este omenește posibil în a aduce frustrările, angoasele, părțile bune într-un personaj. S-a văzut că și-a dorit acest rol și s-a văzut că a încercat să-l facă cât mai credibil posibil, dar nu a depins în totalitate de el, deoarece scenariul are lacune majore, și pe alocuri te ”frânge” și te deconectează de la ce este important prin artificii deloc necostisitoare.

Antagoniștii, căci avem doi, nu m-au convins aproape deloc. Am fost dezamăgit să văd că Andy Serkis, primul antagonist, Ulysses Klaue, a fost superficial creat, puțin ținut pe ecran, și fără consistența și puterea de joc a lui Serkis.

Cel de-al doilea, și principalul antagonist, a fost Erik Killmonger, interpretat de Michael B. Jordan (vezi CREED), personaj care a fost ca un cui în talpa lui Pepelea. Are istorie (dacă îi putem spune așa), are motivație dar duce lipsă de convingere, atât introspectiv dar și în fața privitorului. Dezamăgirea a fost mare și nu a dat acea tensiune pe care, de exemplu, a creat-o Cate Blanchett în Thor: Ragnarok. Acolo s-a simțit greutatea, amenințarea personajului negativ de la primul cadru la ultimul. Aici a fost așa, de parcă o adiere firavă de vânt s-a abătut asupra impresionantului ținut Wakanda.

Nu am înțeles de ce regizorul, într-una din scenele de acțiune, a adus rinoceri de exemplu, așa cum nu am înțeles de ce a fost ales B. Jordan să-l interpreteze pe Killmonger.

Filmul are un pas al lui, pe alocuri lent cu descrieri detaliate, pe alocuri alerte, dar foarte puține, și te poartă prin Wakanda, un ținut fantastic și foarte bine realizat din punct de vedere vizual. La acest capitol filmul stă bine, efectele fiind justificate, cel puțin când vine vorba de prezentarea, în toată măreția sa, a ținutului Wakanda.

O să vă și mă întrebați de ce nu vorbesc foarte mult și de restul personajelor din film, e simplu, pentru că nu au avut consistența unor personaje suport, așa cum m-aș fi așteptat. Sunt acolo, există, ”ne fac cu mâna”, dar cam atât.

În schimb, pe tot parcursul filmului, coloana sonoră a fost elementul important care ne-a dus în ținutul african, și a meritat toți banii, dacă pot spune așa.

Așa că, până la Infinity War, Black Panther este un film bun, care merită văzut și discutat, mai ales dacă ești fan Marvel Universe.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Black Panther / “Pantera Neagră” rulează la cinema din 15 februarie în 3D, Cinema City IMAX 3D și 4Dx și este distribuit în România de Forum Film.

Poster:

Trailer:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.