“Dacă ești fan al francizei, la finalul proiecției o să ieși din sală cu dezamăgiri, cu dorința de a fi avut mai mult, dar totuși cu ideea că s-a făcut, cât de cât dreptate acestei francize cu potențial imens de a devenii o serie de filme cu succes de casă.”

Regizor: Roar Uthaug

Scenariu: Geneva Robertson-Dworet, Alastair Siddons

Gen: Acțiune, Aventură

Lansare: 16 martie

Durata: 1h 58min

Studio: Metro-Goldwyn-Mayer (MGM), Square Enix

Distribuitor: Forum Film

Clasificare: A.P.13

Actori:

Alicia Vikander … Lara Croft
Dominic West … Lord Richard Croft
Walton Goggins … Mathias Vogel
Daniel Wu … Lu Ren
Kristin Scott Thomas … Ana Mille

Sinopsis:

Lara Croft e fiica unui aventurier excentric, dispărut din viața ei pe când fetița de abia pășea pragul adolescenței. Acum, Lara a ajuns la vârsta de 21 de ani și nu are niciun scop în viață și nici vreo misiune presantă de îndeplinit. E doar un curier pe bicicletă, ce navighează printre străzile haotice din Londra, de abia reușind să strângă bani de chirie.

Decisă să își croiască propriul drum, Lara refuză să ia hățurile imperiului global lăsat moștenire de tatăl ei, cu aceeași încăpățânare cu care respinge și ideea că el e dus pentru totdeauna. Sfătuită să accepte faptele și să meargă mai departe după 7 ani de așteptare, nici măcar Lara nu înțelege ce o împinge să caute să rezolve misterul morții misterioase a tatălui ei.
Lăsând vechea ei viață în urmă, Lara pornește în căutarea ultimei destinații cunoscute a tatălui ei: un mormânt legendar aflat pe o insulă mitică, ce ar putea fi undeva, în apropierea coastelor Japoniei.

Dar misiunea ei nu va fi, bineînțeles, una ușoară. Până și găsirea sau pătrunderea pe insula ascunsă se vor dovedi un test extrem de dificil și periculos.

Brusc, miza e mai mare ca niciodată pentru Lara, ce trebuie să învețe să-și depășească limitele, înarmată fiind doar cu mintea ei ascuțită, încrederea în sine și încăpățânarea ei de a nu ceda niciodată. Cu sorți infimi de izbândă, Lara se avântă în necunoscut. Dacă va supraviețui acestei aventuri extrem de periculoase, va deveni o altă persoană, una demnă de supranumele de TOMB RAIDER.

Recenzie

Salutare ”tovarăși cinefili!”

Despre franciza de jocuri Tomb Raider

 

De-a lungul timpului, în industria de gaming au existat titluri care au făcut istorie și au adunat milioane de dolari din vânzările de jocuri. Cam același lucru putem spune de franciza ce poartă și numele filmului de față.

Tinerii din lumea întreagă făceau cunoștință cu Lara Croft, personajul francizei de jocuri, în 1996, prin jocul creat de cei de la Core Design, companie aflată sub patronajul celor de la Eidos Interactive. Nu intrăm în detalii, dar vă pot spune că franciza a avut de-a lungul timpului, până în 2013, peste 63 de milioane de copii vândute în întreaga lume.

În 2013, cei de la Eidos Interactive schimbă macazul și predau frâiele francizei celor de la Square Enix și pe mâna celor de la Crystal Dynamics, după semieşecul cu Tomb Raider: Underworld, să facă un reboot al seriei, și astfel apare jocul Tomb Raider (reboot). Jocul în prima săptămână de la lansare, pe toate platformele vânduse peste un milion de copii, iar până în 2017, aproximativ 11 milioane. Deci, un adevărat succes de casă pentru noul reboot. Față de Undeworld, noul joc propunea un fel de întoarcere la origini, sau mai bine zis cum a devenit Lara Croft… Lara Croft cea pe care deja o știam ca un căutător de relicve istorice, de mituri și nu numai. Prin relansarea pentru PlayStation 4 şi Xbox One, precum şi prin includerea jocului în numeroase promoţii pentru PC, Tomb Raider a reuşit să “renască din propria cenuşă”. Acest reboot a fost unul din cele mai bine vândute titluri Tomb Raider din toate timpurile și a avut deja o continuare prin Rise of the Tomb Raider, urmând ca anul acesta, în septembrie să apară și cel de-al treilea titlu din noua franciză, Shadow of the Tomb Raider.

Întorcându-ne la jocul din 2013, pe scheletul căruia s-a realizat și scenariul pentru filmul de față, de altfel un alt reboot, dar cinematografic de data asta, putem spune că este un action-adventure care pe lângă evoluţia personajului principal îmbina foarte bine şi elemente de RPG. Personajul are capacitatea de a crea diverse obiecte şi de a-şi îmbunătăţi diverse aptitudini (skill upgrading). Pe lângă povestea principală, jocul mai prezintă şi o suită de questuri colaterale pe care le poţi duce la bun sfârşit pentru diverse bonusuri precum obiecte sau skill points.

Mi-a plăcut realismul momentelor în care personajul trebuia să se folosească de câte un buștean ca și podeț între două stânci. Dacă în seria Prince of Persia personajul alerga pur și simplu pe diferite podețe improvizate, în Tomb Raider Lara este un pic mai atentă când este nevoită să traverse un asemenea podeț. Din punct de vedere grafic mi se pare decent. Nimic surprinzător, dar de asemenea nimic deranjant. Pentru cerințele de sistem pe care le avea, aș putea spune că grafica este în regulă.

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că Indiana Jones a servit drept model pentru primele aventuri ale Larei Croft, un accent deosebit fiind pus pe laturile narative ale acestor jocuri. Fie că vorbim despre redescoperirea Atlantidei sau de legenda unui pumnal chinezesc capabil să-şi transforme posesorul în dragon, scenariştii jocurilor Tomb Raider au ştiut cum să creeze intrigi credibile, capabile să atragă publicul. Din fericire, şi “misterul” de la care pleacă noul Tomb Raider, nu face excepţie de la această regulă. Este vorba despre regatul Yamatai şi împărăteasa Himiko, al cărei loc de veci face subiectul unui documentar realizat de o echipă de tineri exploratori, din rândurile căreia face parte şi Lara Croft. Uitaţi de experiența aventurieră din precedentele titluri ale seriei: noua Lara Croft este naivă şi cât se poate de “verde” în ceea ce priveşte “lucrul pe teren”.

noua Lara Croft este naivă şi cât se poate de “verde” în ceea ce priveşte “lucrul pe teren”

Aici cred că apare şi poate cea mai mare problemă a jocului: dezvoltarea personajului Larei Croft, care, într-un timp foarte scurt, se transformă dintr-o studentă credulă, nevinovată şi sensibilă într-o veritabilă maşină de ucis, care l-ar face invidios şi pe Rambo. Această tranziţie este bruscă şi confuză, Lara fiind prezentată drept o plângăcioasă în momentul X, urmând ca în scena X+1 această să ucidă cu sânge rece tot ce-i stă în cale. Nu ajută nici vocea Camillei Luddington (noua actriţă ce-şi împrumută glasul eroinei), urletele şi onomatopeele acesteia stridente fiind cât se poate de nepotrivite cu gravitatea unor situaţii în care se regăseşte Lara pe parcursul noii sale aventuri.

Cam atât despre jocul ce a stat la baza filmului.

Despre filmul Tomb Raider

Acum să începem să vorbim despre film și să încercăm, fără spoilers, bineînțeles, să facem comparații sau, de ce nu, să găsim similitudinile cu jocul, în acest scenariu scris și adapatat de Geneva Robertson-Dworet (lucrează la Captain Marvel acum și la un alt film din Marvel Universe, Silver & Black) și Alastair Siddons.

Ca și sinopsis (îl aveți mai sus pe de-a întregul) povestea sună cam așa:” În noua peliculă, Lara Croft, fiica independentă a unui aventurier foarte excentric ce a dispărut atunci când ea era la vârsta adolescenţei, este o tânără de 21 de ani fără nicio direcție în viață. Lara străbate străzile haotice ale Londrei, fiind un curier pe bicicletă ce abia îşi poate plăti chiria. Este la facultate, dar ajunge foarte rar la cursuri. Hotărâtă să îşi urmeze propria cale, ea refuză să preia frâiele imperiului global al tatălui său, la fel cum refuză cu îndârjire să creadă că el nu mai este. Sfătuită să accepte adevărul şi să meargă mai departe după şapte ani fără el, nici ea nu poate înţelege pe deplin ce o face să îşi dorească atât de mult să desluşească misterul morții tatălui ei. Acţionând împotriva dorinţei finale a tatălui său, Lara lasă totul în urmă şi pleacă către ultima destinaţie în care ştie că s-a aflat acesta: un mormânt de pe o insulă mitică care s-ar putea afla undeva pe coastele Japoniei. Dar misiunea ei nu va fi una prea uşoară, chiar drumul în sine, până la misterioasa destinaţie, este unul foarte nesigur şi periculos. Dintr-odată miza devine enormă pentru Lara, care – împotriva tuturor previziunilor și înarmată doar cu o minte agilă, credință oarbă și cu un spirit de neclintit – trebuie să învețe să își depășească limitele pe măsură ce înaintează în călătoria necunoscută. Supraviețuirea sa în această aventură periculoasă va însemna și realizarea ei, obţinând astfel supranumele de “tomb raider””.

Dacă știi jocul, atunci cele citite mai sus deja îți sunt cunoscute și intri în sala de cinema cu argumentate pretenții de la această peliculă. La fel am făcut și eu și citind rândurile ce urmează ai să îți dai seama dacă s-a ridicat sau nu la pretenții, oricum invitația de a merge să-l vezi cu ochii tăi rămâne în picioare.

Față de joc, o găsim pe Lara, aparent săracă, muncind ca și curier într-o Londră a zilelor noastre, alergând prin oraș cu tot felul de cutii, cutiuțe, etc, pe bicicletă. Eh, mi-am zis, “poate au încercat să o facă mai contemporană și să de-a și un pic de dramatism”, e ok. Numai că această parte a începutului de film, mi s-ar fi părut mai bine poziționată după un facsimil de scurtă istorie al personajului Lara Croft. De ce spun asta prietene cititor? Dacă tu nu ești familiarizat cu seria de jocuri, din varii motive, ai pretenția, de fapt nu, ai nevoia de a afla câteva lucruri din istoria personajului cu care faci cunoștință, ca și spectator, pentru prima dată. Adică vrei să știi de unde vine, de ce e așa (cel puțin cum e portretizată în film), și poate mici alte detalii. Nu, scenariștii și regizorul, apropo este vorba de Roar Uthaug, un adevărat noname la Hollywood, s-au gândit că tu știi cine e tânăra Lara și te-au aruncat direct în cursele pe biciclete prin Londra. Bine, să nu fim cârcotași, ici-colo, așa, ca și o degustare de vinuri, Lara avea flashback-uri cu tăticul ei, Lord Richard Croft, interpretat de altfel foarte bine de Dominic West, restul lăsându-te pe tine, micul privitor să deduci ce s-a întâmplat.

Dar și asta până la un moment, pentru că lucrurile încep să prindă contur și să aibe acel miros de Tomb Raider, atunci când forțată de împrejurări, Lara este chemată să semneze și să recunoască oficial decesul tăticului iubitor, lucru, care de altfel, nu se întâmplă. Într-un sistem de puzzle japonez tânăra noastră găsește un mesaj de la tatăl ei și astfel, cu o încăpățânare și o determinare consecventă, Lara află unde, aparent, ar fi murit tatăl, și pleacă pe urmele lui pe legendara insulă Yamatai, din Marea Diavolului, în largul Oceanului Pacific, în Japonia.

De aici, anumite aspecte ale poveștii încep să semene cu povestea din reboot-ul jocului, din 2013. Producția filmului a fost supervizată și de cei de la Square Enix, cei care au cumpărat franciza de la Eidos Interactive, ceea ce ar fi trebuit să aducă acea imersiune din joc, dar și elementele specifice jocului. Nu vreau să te dezamăgesc prietene cititor, nu, departe de mine, dar vreau, adică încerc să fiu obiectiv, și să spun lucrurilor pe nume. Din păcate multe din elementele din joc, ce ar fi putut aduce și mai multă greutate filmului, cu excepția a câtorva din ele, au lipsit cu desăvârșire. Asta, însă, nu îi știrbește totuși din valoare filmului, nici pe departe.

Alegerea actriței a fost o provocare, asta dacă luăm în considerare că prima încarnare a Larei, la începutul anilor 2000, i-au aparținut Angelinei Jolie, în cele două ecranizări, Lara Croft: Tomb Raider (2001) și Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life (2003), filme care la boxoffice nu prea au avut succesul scontat, dar au clădit viitorul Angelinei ca și actriță de primă mână.

Aleasă pentru acest reboot cinematografic a fost actrița de origine suedeză, Alicia Vikander, actriță cu un parcurs fulminant și cu câteva roluri bune la activ (merită menționat aici rolul din Tulip Fever din 2017).

Dacă ar fi să facem o comparație cu personajul portretizat în jocul din 2013, producătorii, regizorul și scenariștii au făcut alegerea bună, pentru că Alicia aduce foarte mult cu personajul din joc, ca și fizic, dar ca și consistență, asumare mai puțin.

Pe alocuri absentă, nemotivată și chiar aproape fără substanță, tânăra Alicia nu mă face să o cred că ea este Lara Croft, dar, că totuși există un dar, odată cu trecerea de la momentele de început, de acalmie, parcă renaște din propria-i cenușă și începe să devină personajul pe care ți l-ai dorit într-un astfel de film. Din momentul în care acțiunea începe să se simtă, Alicia devine mai activă, mai implicată în ceea ce are de jucat pe peliculă și da, o face convingător.

Scenele de acțiune, cele care contează, sunt pline de imersiune, te conving să stai cu ochii lipiți de ecran și să trăiești cu aceeași intensitate tot ce se întâmplă, cu toate că, pe alocuri ți-ai fi dorit ca acele scene să fie aproape copie fidelă cu cutscene-urile din jocul amintit mai sus. Dacă ar fi fost așa filmul ăsta ar fi devenit din prima zi de proiecție un succes garant la Box Office. Așa, va trebui să crească și să convingă atât fanii jocurilor și nu numai, că merită banii pe biletul de intrare în sala de cinema.

Nu sunt cârcotaș, dar știind că supervizarea a fost făcută în parteneriat cu cei ce dețin licența francizei de jocuri, te-ai fi așteptat, așa cum spuneam mai devreme, la mult mai multe elemente din joc transpuse pe peliculă.

Mergând mai departe, ca în orice film de acțiune, există și aici personajul negativ, aici întrupat foarte bine de Walton Goggins, căruia, cu acest rol, aș putea spune că i s-a făcut puțină dreptate și i s-a dat voie să construiască un personaj negativ demn de confruntat, încarnându-l pe Mathias Vogel, un mercenar nemilos, reprezentatul unei organizații obscure, Trinity, pusă pe dominație mondială (apar amândoi și în joc).

Cele două părți beligerante din film, de-o parte Lara Croft, de alta Mathias Vogel, atunci când se întâlnesc creează acea stare de tensiune pe care ți-o dorești, o cauți în filmele de genul ăsta. Cei doi livrează către public acest aspect foarte bine, iar momentele cheie ale filmului sunt adevărate bijuterii.

Chiar dacă, per ansamblu, filmul nu se ridică la pretențiile fanilor înrăiți ai francizei, este un film plin de acțiune, din cea de-a doua parte a filmului, având scene pline de dramatism, tensiune și deliciu cinematografic (nu dau spoiler, dar o să realizați despre ce vorbesc când o să vedeți filmul). Are câteva scene în care haosul este în mediul său, dacă pot spune așa, lucru care de altfel cam obosește ochiul, dar avantajul este că nu sunt foarte multe și atunci sunt acceptabile.

Muzica și imaginea joacă un rol important în acest film, cu toate că, uneori, ai senzația (vorbind de muzică), că parcă nu mai e acolo unde trebuie, dar exact atunci când nu te aștepți vine și umple ecranul prin notele dramatice și pline de substanță.

Scenele de luptă sunt, sau încearcă să fie, cât mai reale și reușește asta pe alocuri, uneori exagerează, dar sunt bine conturate.

La fel ca în toate rețetarele filmelor de acțiune s-a pus foarte puțin bază pe dezvoltarea personajelor, dar asta nu înseamnă că nu avem elementele necesare, dimpotrivă. Poate așa s-a dorit, având în vedere că se dorește a veni și cu o continuare, când, nu se știe.

Ca și concluzie, dacă ești fan al francizei, la finalul proiecției o să ieși din sală cu dezamăgiri, cu dorința de a fi avut mai mult, dar totuși cu ideea că s-a făcut, cât de cât dreptate acestei francize cu potențial imens de a devenii o serie de filme cu succes de casă. Dacă ești doar un simplu spectator, o să ieși din sală cu multe plusuri, că de… Alicia Vikander joacă în film, și cu dorința de a vedea și mai multe noi aventuri ale personajului Lara Croft.

Eu pot să pun ce a spus Magda, soția mea, la ieșirea din sală, nefiind un spectator care se omoară cu genul ăsta de filme, și anume ăsta este un film la care aș plăti bilet să-l văd!

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Tomb Rander / “Tomb Raider. Începutul” rulează la cinema și IMAX în 3D din 16 martie și este distribuit în România de Forum Film.

Poster:

Trailer:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.