Serialul „Into the Badlands” s-a întors cu al treilea sezon la AMC România care este, de altfel, și cel mai ambițios proiect post apocaliptic creat de Alfred Gough și Miles Millar. În acest sezon luptătorul Sunny (Daniel Wu) împreună cu Henry, fiul lui în urma relației cu Veil, care a murit, se confruntă cu foarte multe probleme. Văduva (Emily Beecham) împreună cu fiica ei Tilda (Ally Ioannides), continuă să caute modalități prin care să obțină puterea în Badlands, în timp ce Lydia (Orla Brady) trebuie să își găsească un nou început după ce a scăpat ca prin urechile acului de execuție. Personajelor li se va alătura Lewis Tan, faimos pentru rolul pe care l-a avut în „Iron Fist”. El va juca rolul lui Gaius Chau, fratele mai tânăr al lui Baron Chau, care își va continua lupta cu Văduva de-a lungul celui de-al treilea sezon.

În exclusivitate pentru MovieNews.ro, actorii Daniel Wu (‘Sunny’), Emily Beecham (‘The Widow’), Lewis Tan (‘Gaius Chau’), Orla Brady (‘Lydia’) și Ally Ioannides (‘Tilda’) ne spun ce părere au ei despre noul sezon:

Întrebare: Simți că serialul se mărește, cu mai multe intrigi și personaje?

DANIEL WU: Da, în acest sezon cu siguranță. Acțiunea este mult mai dezvoltată. Evident, în sezonul trecut, un fir narativ, cel al lui Quinn, s-a terminat odată cu moartea lui Veil. Astfel, în acest sezon sunt o grămadă de personaje noi, ceva mai multe intrigi și noi locații. Povestea se mărește mult mai mult, așadar ceea ce putem să facem noi este să o amplificăm și mai mult decât am făcut-o în sezonul trecut.

Î: Ce poți să ne spui despre călătoria lui Sunny din sezonul trei?

DANIEL WU: Călătoria lui Sunny din acest sezon… cea mai mare provocare o reprezintă faptul că este tată singur. Trebuie să aibă grijă de copilul lui într-o lume extrem de violentă. Ceea ce, de altfel, naște o dihotomie foarte interesantă –  o latură foarte violentă dublată de cea în care este foarte grijuliu și atent. Personajul lui jonglează continuu cu aceste două trăsături. Această dualitate nu a fost vizibilă înainte deoarece personajul era însetat de răzbunare și să se întoarcă la Quinn, ca mai apoi să încerce să-l omoare pe Quinn și să o ia înapoi pe Veil. Dar acum că Veil a murit și a rămas singur cu Henry, care este dovada propriul eșec, el trebuie să se descurce în timp ce este rănit emoțional și psihologic. Pe la mijlocul sezonului lucrurile încep să intre pe făgașul normal. Lewis (Tan) este un nou personaj și poveștile lor se îmbină. Începem acest sezon cu fiecare separat, din nou, dar pe la mijlocul sezonului, chiar înainte de pauză, vom crea o situație care va lăsa un suspans imens și în ultimele opt episoade, oameni care nu credeai că vor lucra vreodată împreună se unesc pentru că trebuie să se lupte cu o forță pe care nu au mai văzut-o până acum. Este un fir narativ foarte diferit față de ultimul sezon, dar la fel de captivant.

Î: Emily, care sunt similaritățile și diferețele cu Văduva?

EMILY BEECHAM: Hmm… care sunt diferențele? Evident, sunt foarte diferită de ea. Cred că motivele ei sunt destul de ușor de înțeles, și cred că de aceea oamenii o plac. Este motivată de justiție și egalitate. Dar, în același timp, felul complicat în care abordează situațiile o fac să nu fie de încredere. Deci, este greu de descifrat. O joc exact așa, ea vrea acel obiectiv foarte mult și face o grămadă de sacrificii ca să îl obțină. Are un obiectiv clar și de aceea poți crede în el; are un obiectiv pozitiv, chiar dacă metodele ei sunt violente.

Î: Cum v-ați descurcat cu aspectele fizice ale rolurilor voastre?

EMILY BEECHAM: Este un echilibru. Lucrezi și filmezi foarte mult, trebuie să-ți ții corpul puternic. Dieta este un aspect foarte important al acestui echilibru. Trebuie să ai grijă de tine.

DANIEL WU: Este ca și când ai fi un atlet profesionist, dar faci și seriale TV, deci trebuie să-ți faci timp pentru antrenament, să mănânci cum trebuie, să îți menții sănătatea și să nu te rănești. În același timp, am schimbat un pic lucrurile în acest sezon prin faptul că avem aceste sesiuni intermitente de antrenament în timpul săptămânii, când nu lucrăm. Anul trecut calendarul era mult mai restrictiv, și nu aveam pauze și nici timp să ne antrenăm. După tabăra de lupte, o dată ce-am început, nu ne-am uitat înapoi. Pentru acest sezon l-am adus pe Matt Lucas care este antrenorul meu în SUA și ne ajută pe toți să ne antrenăm în timpul liber, deci toată lumea este pregătită în momentul când avem o scenă de luptă. Am adăugat și elemente de yoga ceea ce este nemaipomenit. Te poți antrena în artele marțiale și să ai 100 sau 200 de lovituri de picior, dar la un moment te vei răni, iar yoga ne ajută să fim supli și puternici, fără să ne epuizăm de la antrenamente. Avem experiența primului sezon când ne-am antrenat foarte mult și au început să apară accidentările. Când am început să mă antrenez cu Matt, mi-am dat seama că avem nevoie de un nou tip de antrenament care să ne ajute corpurile să fie pregătite pentru rigorile de filmări.

Î: Aveți mișcări mai complexe decât acum două sezoane?

EMILY BEECHAM: Mă simt mai puternică. Cu ceva vreme în urmă mă gândeam că dacă este dureros, atunci fac ce trebuie. Dar acum am învățat că nu ar trebui să existe nicio formă de durere. De asemenea, construcția mușchilor în jurul abdomenului și a mușchilor fesieri este extrem de importantă. Trebuie să îți menții greutatea deoarece ai nevoie de mușchi să-ți protejeze picioarele pentru că impactul loviturilor este foarte mare. A fost foarte diferit să fiu mai robustă decât înainte.

DANIEL WU: Matt îmi zicea că el antrenează sute de studenți care vin o dată sau de două ori pe săptămână și motivele sunt foarte diverse. Atunci când antrenezi actori care au un scop foarte clar, și motivația este mult mai prezentă, ne ajută să ne antrenăm mult mai intens. Pentru noi, ca actori, avem această influență intrinsecă. El, ca antrenor, doar are grijă să facem toate exercițiile corect și să nu ne accidentăm.

Î: Cum te lupți purtând tocuri?

EMILY BEECHAM: Nu este așa de rău. Alergatul este foarte greu și mult mai dificil. Arăți destul de ridicol când alergi purtând tocuri. Cu toate acestea, te obișnuiești. Luptele nu sunt atât de rele, față de mersul în noroi care este de-a dreptul oribil.

Î: Greutatea costumelor fac luptele să fie mai dificile?

DANIEL WU: Da. Sunt grele și îți limitează un pic mișcările, dar trebuie să aratăm bine!

 Î: Câte scene de luptă sunt făcute folosind dubluri?

DANIEL WU: Pentru scenele de cascadorie periculoase apelăm la dubluri pentru că noi nu ne putem permite să ne accidentăm. Încercăm, pe cât posibil, să facem noi cât mai multe scene de luptă. Evident, dacă sunt mișcări care sunt mai dificile pentru persoane cu mai puțină experiență apelăm la dubluri. În restul timpului încercăm să facem noi. Cred că în asta constă diferența între ceea ce facem noi și ce vezi în filmele din vest, când introduc o dublură, iar actorul trebuie să facă aceeași acțiune, dar vezi doar de la gât în sus. Nu le vezi cu adevărat mișcările. Ar putea fi fals, rău, dar nu îți dai seama, pentru că orice imperfecțiune este ascunsă din mișcările camerei sau alte tertipuri. De aceea antrenamentele sunt foarte importante. Ceea ce vreau să spun este că noi avem antrenamente de lovituri cu piciorul și fiecare primește câte o literă. Ceea ce facem pe ecran este poezie, sunt litere care se combină într-o formă foarte frumoasă. Dacă stăpânești tot alfabetul le poți uni în forme diferite și să faci orice fel de poezie vrei, astfel încât să te reprezinte cât mai bine. Este foarte intimidant la început pentru că nu facem o coregrafie pe care să o memorăm la perfecțiune și să filmăm. Învățăm totul din mers, pe platoul de filmare, și acest aspect este cel mai dificil lucru pentru actori pentru că nu au această experiență. Și a durat ceva până când am trecut peste asta. Este intimidant chiar și pentru cineva ca mine. Mă uit la scenariu și sunt „woah, 15 mișcări!” și am două minute să le învăț și trebuie să trecem la treabă. Dar acum sunt obișnuit cu asta. Am lucrat la „Tomb Raider”, unde trebuie să faci aceeași secvență de mai multe ori ca ei să poată acoperi din mai multe unghiuri. Este o metodă extrem de ineficientă de a filma. Mie îmi place elementul de incertitudine, unde nu ești complet sigur dacă este coreografia executată foarte bine, pentru că adaugă un sentiment de realitate luptei. În „Matrix” scenele de luptă sunt atât de bine executate încât îți dai seama că au fost repetate foarte bine înainte, pentru că blochează loviturile adversarului înainte ca acesta să atace. Poți spune că este parte din „Matrix”, dar când vine vorba de stilul nostru, noi nu o putem face la fel. Vrem să adăugăm un sentiment de realitate. Când te uiți ca telespectator, stai ca pe ace pentru că sunt „Ce fac?! Aproape că au fost loviți acolo!”. Asta pentru că noi chiar aproape am fost loviți, sau chiar ne lovim!

LEWIS TAN: De asemenea, pentru mine ca actor care a avut o groază de scene de acțiune, este pentru prima dată când încerc această metodă. Nu mă gândesc la foarte multe când ajung pe platou, ca să pot să intru mai ușor în rol și să fiu mai prezent în jocul actoricesc, în ceea ce fac acum, ce s-a întâmplat înainte, ce urmează să se întâmple și să pun personajul mai mult în mișcări. Încerc să am o minte cât mai limpede pentru cât mai mult timp. Învăț mișcările în acea zi și poate că o să am nevoie de ele în următoarea zi, dar atât, după aceea nu mă mai concetrez pe asta. Astfel, corpul tău începe să se miște într-o anumită formă, și este aproape ca memoria mușchilor, astfel pot să mă concentrez pe lucruri care sunt la fel de importante.

DANIEL WU: Al [Gough] și Miles [Millar], producătorii serialului, fac referințe destul de des cu jazz-ul. Știi strictul necesar, astfel încât să îți permită să te miști singur cum vrei în orice parametrii. Evident, nu facem noi mișcările în mijlocul luptei, dar înveți pe platou, și începi să simți. Din momentul în care ai început să simți flow-ul, atunci nu mai trebuie să te gândești la mișcări. Este un ritm al mișcărilor. Felul în care coregrafie este creată, te face să te simți foarte confortabil. Este foarte important faptul că este creată în acest fel.

ALLY IOANNIDES: De multe ori se simte ca un dans. Eu am ceva experiență de dans, așa că mă ajută să învăț mișcările. Este ca o coregrafie de dans cu un ritm specific. De altfel, asta o face foarte interesantă. Este foarte plăcut pentru mine, pentru că personajul meu nu a început ca un maestru în arte marțiale. Cred că Miles a spus că personajul se lupta de doar șase luni, la începutul primului sezon. Deci este foarte fain să crești împreună cu personajul și să o vezi că dezvoltă propriul stil.

Î: Ai fost neliniștită când ai văzut antrenamentele de luptă și scenele de cascadorii?

ALLY IOANNIDES: Să fiu sinceră, nu m-am gândit la asta. Nu știam exact în ce mă bag. Mi-au spus doar „o să zbori la New Orleans și îți dăm șase săptămâni să te antrenezi”. Nu aveam nicio idee despre ce urma să se întâmple. Și apoi am aterizat, am ajuns la destinație, și erau o grămadă de oameni care loveau și nu vorbeau engleză, iar noi îi copiam. A fost destul de amuzant. Mulți dintre noi ne-am antrenat între sezoane. Eu aveam nevoie de asta, deoarece trebuia să știu cum să dau o lovitură de picior prin întoarcere. Atunci când se strigă „Acțiune!” nu ai timp să te gândești „este alinierea mea corectă?”. În acel moment creierul tău gândește în termeni de „blochează”/„atacă”. Este ceva ce am observat la mine – niciodată nu am fost pierdută pe platou, pentru că mă gândesc în mod natural la lovituri și la blocarea lor.

Î: A fost la fel și pentru tine, Emily? Nici tu nu ai avut experiență.

EMILY BEECHAM: Nu, nu am avut experiență în arte marțiale. Dar totul se întâmplă atât de repede, încât simți că devii unul. Trebuie să știi ce să faci.

DANIEL WU: Este genul de lucru pe care dacă îl gândești prea mult, ajunge să te saboteze. E ca și când ai cânta la tobe. Dacă începi să te gândești la cum să lovești cinelul, ajungi să te întrebi „Ce naiba se întâmplă?!”. Toboșarii nu gândesc, ei doar simt ritmul și acționează ca atare. Același lucru se întâmplă și în artele marțiale. O dată ce te-ai obișnuit, devine un ritm prin care treci.

ALLY IOANNIDES: La fel este și cu actoria. Îți știi replicile și știi ce momente vrei să evidențiezi, dar atunci când se strigă „acțiune”, nimic nu mai contează în afară de a fi în acel moment cu acea persoană.

Î: Preferați scenele cu arme sau fără arme?

EMILY BEECHAM: Depinde ce armă este.

DANIEL WU: Îmi place să trec prin toate. Îmi plac toate. Îmi place să filmez cu arme, fără arme, îmi place schimbarea continuă. Dacă ar fi numai sabia, m-aș plictisi. Așadar, acest sezon, pentru mine, am venit cu lucruri diferite. Avem acel toiag, o lance, și câteva arme prin care îmi place să trec foarte repede. Deci nu este doar un singur lucru. Sperăm că audiența va fi la fel de entuziasmată de arsenalul diferit de arme.

ALLY IOANNIDES: Am folosit biciul și a fost super amuzant. Mergând pe platou, nu știi exact ce o să folosești, și Dee Dee (Ku) ne înmânează ceva. Și mi-a înmânat un bici. În acest sezon am o armă specifică mie, un bumerang.

Î: Ally, ce poți să spui despre personajul tău în acest sezon?

ALLY IOANNIDES: În acest sezon Tilda a plecat de-acasă. Este departe de mama ei și cunosc acest sentiment. Te muți singur, ești pe cont propriu, trăiești singur și vrei să ai acel moment când spui „pot să fac orice vreau”, mai ales pentru Tilda. A crescut sub comanda Văduvei care îi spunea continuu ce să facă, și primea laude atunci când ucidea pe cineva. Nu este o legătură emoțională, ci mai degrabă „Tu ești luptătorul meu și eu sunt liderul tău”. Este o legătură destul de ciudată. Acum este cu Odessa și-și dă seama că „pot să fac ce vreau. Pot să fiu cine vreau”. O schimbare la 180 de grade. Va fi dificil să o recunoști. Acum, încearcă să-și dea seama cine este ea cu adevărat.

Î: Puteți să vorbiți des cu fanii voștri?

DANIEL WU: Atunci când sezonul este disponibil cu toții încercăm să intrăm live pe Twitter și să conversăm cu oamenii de-acolo, care este foarte interesant. Nu am mai lucrat în televiziune până acum și niciodată nu am avut această conexiune directă. De obicei trebuie să aștepți până iese filmul și după aceea să reacționezi cu un comentariu. Dar cu serialul nostru oamenii comentează în timp ce-l văd, ceea ce este destul de uimitor. Este dificil pentru mine pentru că sunt mai în vârstă și nu pot să fac multi-screening așa de ușor. Dar este foarte interesant să vezi cu ce relaționează oamenii în poveste. Avem o grămadă de personaje foarte diferite. Spre exemplu sunt fanii Văduvei, pe de altă mai este și grupul care adoră cuplul format din Sunny și Veil. După aceea mai sunt fanii Tildei, dar și ai lui Lewis. Este foarte interesant să vezi ce fel de oameni se atașează de personaje. Asta încercăm să facem și în poveste; să creăm un spectru larg de oameni și funcționează. Este foarte mișto.

Î: Lewis, erai fan al serialul înainte să joci în sezonul trei?

LEWIS TAN: Eu lucram la un alt serial cu arte marțiale, „Iron Fist” creat de Marvel, deci nu am avut șansa să îl văd pe tot. Am văzut primul sezon înainte și am văzut al doilea sezon în aproape 2 zile. Sunt un mare fan al artelor marțiale și am cunoștințe de arte marțiale. Tatăl meu este un coregraf de lupte și știu o grămadă de persoane din echipă pentru care am un respect imens. Atunci când mi-au oferit oportunitatea de a lucra pentru acest serial, evident, am fost super fericit.

Î: Ce poți să ne spui despre personajul tău?

LEWIS TAN: Îl joc pe fratele lui Baron Chau. Practic, el a fost în închisoare ani de zile pentru că i-a eliberat pe Cogs și acum îl ajută să evadeze pentru că au nevoie de el. Este tot ce pot să spun. Este un personaj foarte interesant cu un trecut foarte solid. Este foarte mișto felul în care se conectează.

DANIEL WU: Personajul lui Lewis se integrează foarte bine în temele serialului, conceptele despre loialitate și familie versus moralitate și ce crezi tu că este corect. Personajul lui Lewis face ceea ce consideră el că este corect, fie că este pentru familie sau datorie sau, pur și simplu, pentru că te-ai născut să faci asta.

Î: Care sunt diferențele între a filma „Iron Fist” și „Into the Badlands”?

LEWIS TAN: Aș spune că este cu o totul altă stare de spirit. Felul în care sunt create scenele de luptă, cum ne antrenăm, complet diferit. Așa cum spunea și Daniel, Matt Lucas te învață cum să te miști și cum să fii mai fluid astfel încât nu există accidentări. Nu ne epuizăm când repetăm anumite scene. Chiar dacă este o scenă foarte importantă cu multă acțiune, nu începem să repetăm scena decât după ce am învățat coreografia, care durează cam 10 minute. În „Iron Fist” repetam scenele de luptă foarte mult, pe când aici învățăm pas cu pas fiecare scenă și le filmăm pe bucăți. Andy și Maestrul Dee Dee sunt printre cei mai buni coregrafi de lupte din lume. Știu cum să editeze și să îmbine piesele și, în același timp, au libertatea să o facă așa cum vor ei. Nu știu vreun alt serial la care am lucrat în cei peste 20 de ani de experiență care să fi făcut asta. Are un impact imens asupra felului în care este perceput serialul, în felul cum filmează scenele de luptă, și deja mă antrenez în arte marțiale și katana, față de „Iron Fist” unde a trebuit să învăț un stil complet diferit și împotriva corpului meu.

Î: Relația pe care o are Sunny cu personajul lui Nick Frost, Baije, continuă și în sezonul trei?

DANIEL WU: Cu siguranță. Evoluează mult mai mult. O să devină partenerul meu pentru o perioadă destul de îndelungată. A fost un personaj misterios în sezonul trecut pentru că el știa foarte multe detalii pe care ceilalți nu le cunosc și ușor, ușor, începe să dezvăluie ceea ce-l motivează și o să vedeți în acest sezon, o să-l surprindă chiar și pe Sunny. O să fie interesant de văzut cum asta le afectează relația și cum va evolua pe termen lung.

Î: Este geografia acestui sezon mai mare?

DANIEL WU: Da, se menține cursul sezoanelor trecute și prezentarea a ceea ce se întâmplă în Badlands dar și în afara Badlands și vom uni aceste două geografii ca spectatorii să vadă mai mult din viața din afara Badlands. În același timp, cu introducerea noilor personaje și a oamenilor care vin cu ei este un nou cult de oameni care trebuie să își dea seama cum să se descurce cu propria cultură și cum sunt. Deci, este interesant – este un nou grup pe care nimeni nu l-a mai văzut.

Î: Vin din Azra?

DANIEL WU: Are legătură cu Azra, dar nu în mod direct. Nu pot să îți spun. Dar este un personaj interesant jucat de Babou Cessay. Toți acești actori – Babou, Lorraine Toussaint, Dean-Charles Chapman, Ella Rae-Smith – sunt noi și adaugă elemente diferite la poveste. Încep să se lege cu teme la care am făcut aluzie în primul și al doilea sezon; toată această putere neagră pe care o are M.K. și ce este și de unde vine. Ei au niște răspunsuri și cu siguranță au o misiune referitoare la cum o să se folosească de ele. Toate scenele cu final deschis din ultimele două sezoane încep să devină mai clare.

 Î: Este o scenă specifică de lupte care ți-a plăcut să o filmezi?

EMILY BEECHAM: Mi-a plăcut prima scenă de lupte pe care am filmat-o la începutul sezonului. Este un platou foarte tare și a fost destul de plăcut și, în același timp, suntem mult mai siguri pe noi acum.

DANIEL WU: O să fie una din luptele marcante din acest sezon și probabil una din top 5 sau 10 lupte. Sunt unele care ies în evidență cu siguranță, altele care au o simbolistică specială pentru serial și cele care împing povestea mai departe. Pentru mine, sezonul trecut, preferata a fost lupta lui Moon. A fost ceva complet diferit, foarte metaforic. A fost despre doi oameni cu ideologii diferite, fiecare luptând pentru ideologia sa. Moon spune că nu poate să scape de trecut și eu care spun că încă pot, și evident demonstrația faptului că el a greșit. Mi-a plăcut acea luptă și, evident, mi-a plăcut și lupta cu Quinn, în final, pentru că a fost despre izbăvire și despre tragedia imediat următoare. Deci din sezonul trecut, aceste două lupte în care am fost implicată mi-au plăcut foarte mult. Întotdeauna mi-au plăcut luptele între personajele principale, sunt cele mai interesante.

Î: Crezi că oamenii au acceptat serialul?

DANIEL WU: Oamenii nu sunt obișnuiți să vadă artele marțiale pe care le practicăm noi în serial. Acum că suntem deja în al treilea an de când facem asta știm și de ce. Este foarte dificil din cauza timpului. Așa că majoritatea oamenilor care sunt fani ai acestui gen trebuie să se uite la filme sau seriale străine ca să vadă ceea ce facem noi. Cred că este fain pentru ei să vadă ceva în engleză și care are același nivel de arte marțiale ca cele străine. Ei reprezintă nucleul audienței noastre. Și mai apoi există audiența cărora le plac personajele feminine puternice. Și este surprinzător din partea lor, să vezi că nu îi interesează deloc de Sunny, dar o iubesc pe Văduvă, Tilda, Lydia și toate personajele de genul și ce reprezintă ele. Ca majoritatea lucrurilor post-apocaliptice, este un micro cosmos al realității din prezent și cred că oamenii gravitează în jurul diversității pe care încercăm o creionăm în poveste, astfel că membrii audienței se atașează și își găsesc personajele favorite.

EMILY BEECHAM: Sunt foarte multe oglinzi, oglinzi metaforice care reflectă…

DANIEL WU: Ai putea să compari sezonul trecut cu Trump versus Hillary! Marton (Csokas) nu a fost de acord cu asta – „Nu sunt Trump!”

Î: Este o lume post apocaliptică destul de neobișnuiștă, plină de vicleșuguri. Credeți că asta atrage?

DANIEL WU: Da, desigur, publicul de la Comic-Con chiar și-a însușit atmosfera și regulile lumii, cum funcționează și cum a ajuns așa și de ce este cum este. Este interesant pentru ei să vadă paralele între asta și lumea reală. Dar oricine este pasionat de romanele grafice, benzile desenate sau anime, îi place să vadă povești cu substrat mai interesant față de ceva superficial.

Î: Ce se întâmplă cu tine, Orla, în acest sezon?

ORLA BRADY: Sunt schimbări destul de mari pentry Lydia, nu-i așa? Sezonul doi a început cu Lydia când se lupta și ucidea doi nomazi. Eu o numesc bătaie de bar pentru că nu avea nimic din frumusețea artelor marțiale ale acestui serial, ci mai degrabă ceva visceral, o luptă brutală cu cuțite de vânătoare. Să sperăm că ceea ce ți se întâmplă când trebuie să te lupți, dar fără finețe, este adevărat.

La finalul sezonul doi Sunny îi oferă Lydiei cuțitul lui lung „pentru călătoria” pe care urmează să o facă. Cred că am făcut un moment destul de interesant, pentru că părea că un moment de cumpănă pentru ea, finalitatea vieții ca soție și începutul vieții ca luptătoare.

Așa că în acest sezon regizorii au mers mai departe că Lydia este acum o luptătoare cu abilități mai bune în acest sens. Este o parte din ea asta acum, este o luptătoare. Iar mie îmi place, evident.

Î: Ți-ai petrecut primele două sezoane dorindu-ți să te lupți?

ORLA BRADY: Am fost așa de geloasă.. am fost cu toții la tabăra pentru lupte și ne-am antrenat fie că ne luptam sau nu. Eram așa de nerăbdătoare încât cred că mi-au dat prima luptă doar ca să mă facă să tac. Regizorii însă ascultă ideile fanilor și, se pare, că erau deschiși să o transforme pe Lydia în luptătoare. În păstrarea tradițiilor artelor marțiale, ei nu au tendința să decidă cine ar trebui să se lupte, cine ar trebui să fie un personaj puternic, cine ar trebui să fie slab, nu este un serial unde personajele depind de gen.

DANIEL WU: Asta este întreaga temă a serialului. Al și Miles întotdeauna au spus că artele marțiale sunt un egalizator foarte bun. Fie că ești mic, mare, femeie, bărbat, dacă ai abilitățile necesare te poți lupta cu oricine. Asta face antrenamentul, este o parte a lui. Nu sunt doar tipii masivi care se pot lupta și, eventual, ucide. O adolescentă o poate face dacă este antrenată cum trebuie. O contesă frumoasă o poate face dacă este antrenată cum trebuie. Artele marțiale leagă totul împreună.

Î: Ați găsit fani care s-au apucat de artele marțiale datorită serialului?

DANIEL WU: Eu am primit mesaje de la oameni care s-au lăsat de artele marțiale și au găsit din nou inspirația datorită serialului. Și a fost destul de mișto!

EMILY BEECHAM: Verișoara mea mai mică a început să facă karate.

DANIEL WU: Asta este nemaipomenit. Eu am început să învăț artele marțiale pentru că mă uitam la filme precum filmul lui Jet Li, Shaolin Temple. Să inspiri o nouă generație, asta înseamnă un ciclu complet. Și este foarte mișto. În zilele noastre în special, pentru că artele marțiale sunt neînțelese din cauza MMA-ului și a UFC-ului, care este de fapt o bătaie. Nu există nicio filosofie în spatele ei și noi încercăm să aratăm că există și o frumusețe, o artă a artelor marțiale. Încercăm să punem arta înapoi în artele marțiale și să facem oamenii să conștientizeze că sunt mult mai multe fețe ale artelor marțiale, nu doar ce vezi în MMA și UFC. Părinții în special când se gândesc la artele marțiale, se gândesc la MMA și UFC și nu vor ca odraslele lor să învețe arte marțiale deoarece nu suportă gândul că copiii lor ar putea fi brutalizați. Nici eu nu mi-aș dori ca fiul sau fiica mea să fie snopit în bătaie, dar nu asta înseamnă artele marțiale. Asta este doar o față a artelor marțiale, și făcând un serial ca acesta, ne ajută să aducem înapoi în ochii publicului frumusețea și să îi ajutăm să vadă că există și o altă parte.

LEWIS TAN: Luptele sunt violente. Dar eu am stat în preajma luptătorilor UFC, campionii mondiali, și m-am antrenat cu ei ani de zile. Sunt unii dintre cei mai calmi oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Cred că este un stereotip ciudat, și sunt câțiva oameni care perpetuează acest stereotip, al acestui bărbat psihopat care este luptător UFC. Dar majoritatea celor care au centura neagră în arte marțiale, cum este Matt Lucas, care este un ucigaș antrenat… nu ți-ai da seama niciodată de asta. De-ndată ce ești cu adevărat un om al artelor marțiale, poți să spui cuiva că-l iubești cu o anumită mișcare, și altcuiva că-l urăști cu altă mișcare. Este foarte aproape de actorie. Cum obișnuia Bruce Lee să spună – artele marțiale și actoria sunt foarte similare. Cred că este încărcată de psihologie, o dată ce ajungi la bazele ei. O grămadă din filosofia artelor marțiale se poate regăsi în temele serialului.

DANIEL WU: Încercăm să spunem o poveste prin coregrafie, prin artele marțiale și prin mișcări. Și îți spune cine sunt ca persoană, și în același timp care este motivația lor și pentru ce se luptă. Majoritatea filmelor de acțiune sunt făcute doar de dragul acțiunii și ca să poți să treci la următoarea scenă. Noi încercăm să spunem povestea prin mișcări, trup și acțiune.

Î: Au fost filme care au influențat stilul de luptă?

DANIEL WU: Cred că tematica din Lone Wolf and Cub este una dintre ele, acum cu situația lui Sunny și a copilului. A fost o situație despre care am discutat. Dar asta a fost întotdeauna ceva ce am discutat înainte ca sezonul să înceapă. De asemenea, The Grandmaster, House of Flying Daggers, Crouching Tiger, Hidden Dragon, sunt filme pentru care Dee Dee, coregraful nostru, a lucrat, așa că stilul lor, în mod natural, se vede și la noi. Dar sunt exemplele de mai sus versus The Bourne Identity, unde sunt arte marțiale foarte practice. Ceea ce folosim noi este mult mai poetic.

ALLY IOANNIDES: În acest an avem foarte multe stiluri diferite de luptă. Cele două lupte din primul episod sunt în stiluri foarte diferite. Arată foarte diferit. Cred că o să fie foarte interesant anul acesta, să vezi toate aceste stiluri diferite de luptă.

DANIEL WU: Până și Sunny se luptă diferit în acest sezon, pentru că acum are ceva de pierdut. Trebuie să-și protejeze copilul. Îmi place prima scenă a lui Sunny în acest sezon pentru că este foarte diferită față de ceea ce telespectatorii au văzut în sezoanele precedente. Extrem de brutal și violent, dar în același timp, este și un copil implicat în scenă și vezi această violență pentru că încearcă să-și protejeze copilul, dar când lupta se termină îl vezi foarte atent cu copilul. Vezi această dihotomie nebună. Încearcă să fie un tată iubitor și nu a mai făcut asta vreodată, deci este o cu totul nouă față. Acea luptă a fost cea mai interesantă pentru mine pentru că era așa de diferită. Întotdeauna încercăm să facem lucrurile să evolueze, să le facem diferite. Fie că este din punct de vedere al poveștii, fie că introducem arme noi, sunt așa de multe lupte în fiecare sezon încât te poți plictisi cu ușurință și să te repeți, făcând aceleași mișcări. Dar noi întotdeauna încercăm să ne provocăm și să schimbăm, deci este o evoluție. Dacă ar fi să te uiți de la primul sezon și până acum, este o creștere și o schimbare. Nu doar pentru că actorii devin mai buni, ci pentru că ideile și firele narative evoluează, iar lupta trebuie să fie parte din asta. Este foarte important și motivul pentru care serialul nostru are un așa succes, pentru că integrăm aceste două aspecte împreună.

Î: Ar putea Sunny să devină un baron?

DANIEL WU: Nu cred că el își dorește asta. Cred că sunt oameni care cred că el își dorește asta, dar nu cred că am ajuns acolo, din punct de vedere al poveștii. Cred că este ultimul lucru la care se gândește Sunny. El vrea doar să scape de trecutul lui.

ORLA BRADY: Dar, de asemenea, acest lucru se bazează pe Journey To The West și călătoria lui Sunny în multe sensuri abia a început; în ceea ce privește realizarea cunoștințelor și învățării și a înțelepciunii, el este încă destul de tânăr în această privință. Calea lui este diferită.

Î: Cine este cel mai puternic baron pentru tine?

ALLY IOANNIDES: Chau cu siguranță.

EMILY BEECHAM: Nu mai sunt așa de mulți rămași acum. Deci Chau și Văduva.

DANIEL WU: Mi se pare interesant că toți cei șapte baroni bărbați au murit, iar singurii care au rămas sunt femei și au ajuns să se lupte între ele.

ALLY IOANNIDES: Asta îmi place la serialul nostru. Dacă ar fi să analizezi toate poveștile sau dorințele personajelor, sunt exact ca cele din lumea reală. Sunny este un tată singur, doar că este într-o lume nebună și singurul lucru care ne separă de personajele noastre este că trăiesc într-o lume cu adevărat distrusă. Este interesant de analizat. Toată lumea simte aceleași lucruri, până la urmă. Cred că doar că mult mai augmentat.

EMILY BEECHAM: Așa este. Este mult mai ușor de accesat atunci când joci un rol. Sunt o grămadă de învățat.

Sezonul 3 din Into the Badlands rulează acum pe AMC România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.