O fostă în comun, un album de fotografii, câteva conversații online, o cafea și o vizită. Două fete contruiesc din bucăți începutul unei povești de dragoste. Dar pe măsură ce se apropie trebuie să înfrunte lucrurile care le despart.

Regizor: Bogdan Theodor Olteanu

Scenariu: Bogdan Theodor Olteanu, Ana Ivan, Denisa Niță

Gen: Dramă

Lansare: 22 iunie

Durata: 2h 2min

Studio:

Distribuitor: Transilvania Film

Clasificare: A.P.15

Actori:

Silvana Mihai

Florentina Năstase

Sinopsis:

O fostă în comun, un album de fotografii, câteva conversații online, o cafea și o vizită. Două fete contruiesc din bucăți începutul unei povești de dragoste. Dar pe măsură ce se apropie trebuie să înfrunte lucrurile care le despart.

Recenzie

Lungmetrajul regizorului Bogdan Theodor Olteanu, numit „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” este unul în care există o poveste de dragoste lesbiană – și toate problemele și subtilitățile sale.

Inițial, filmul se deschide în notele acordeonului unei fete – destul de insistente în durată și intensitate (plus ca volum!). Apoi intrăm încetul cu încetul în viața protagonistelor, atât de diferite ca temperament și stil de a privi problemele, viața, totul din jur, încât te întrebi la un moment dat cum de până la urmă vorbesc sau ce ar putea să le lege. Da, există ceva ce le leagă – o fostă, fata foarte înaltă – de la care pornesc multe întrebări și curiozități reciproce. Astfel, conversația pe Facebook pornește de la o fostă, care era „foarte înaltă”, care ținea într-un anume mod tacâmurile – după cum observă tânăra care face articole și care, introvertită fiind, rămâne cu temerile ei – la final.

Țin să menționez că nu există vulgar – că poate unii își imaginează marea și sarea când e vorba despre filmele de acest gen. Însă detaliile, pe care fata care termină o facultate de arte le surprinde din jurul ei, din același cerc (LGBT) dau viziunea clară a iubirii și doar a ei. Nimic cu sclipici. Nimic fancy, cool sau „ca o boală”.

Anumite puncte din filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” te derutează puțin: chiar dacă fata care filmează mai tot ce i se pare că ar fi interesant pare o fire căreia nu-i pasă de consecințe și nu știe să piardă (relațiile), rămâne dintr-o bucată și în dragoste – „Dacă plec pe ușa asta, nu mă mai întorc!” (această replică e urmată de o îmbratișare care făcea pe oricine să se răzgândească…).

E interesant cum multe știm – ca nume și ce anume au fiecare cu bune și rele – despre fetele filmate de prietena care filmează – Denisa și Mădălina, una care face tot ceva artistic, iar cealaltă, lucrează la o fundație.

Am remarcat naturalețea limbajului vulgar, fraze fluente, dintr-un limbaj comun. Fără fasoane. Fără înflorituri. Iar totul pare și este subiectiv – și personal.

De altfel, oricâtă răbdare ar fi avut partenera ei, temperamentul unora (blondinei) rămâne închistat – adică în propria bulă. Chit că își acceptă „viața”, parcă se autolimitează sau își creează bariere. Blondina își făcuse coming out-ul, familia știa… însă ea, cu sine, se pare că nu știa până la urmă ce dorește într-o relație de acest gen – doar sex, tandrețe, îmbrățișari,  plimbări, prietenie? Blondina e pur și simplu într-o clepsidră a ei, pe care o întoarce sau așteaptă să o întoarcă cineva, însă… oricâte mâini (și nu numai! :D) s-ar apropia de ea, nisipul – sufletul ei- rămâne la fel.
Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” rămâne o oglindă interesantă, fără dulcegarii, a relațiilor din cercul LGBT (friendly gen), precum și o ramă – aproape că e film în film – a acestora.

„Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” aduce (oarecum) cu „Blue is the Warmest Color”, dar rămâne puțin mai în urmă la unele faze – al individului. Adele (din „Blue…”) e conștientă că trebuie să înceapă viața sexuală (e dezamagită de colegul de clasă), apoi că trebuie să iubească, și nu doar să fie o curiozitate (atunci când o întâlnește pe Emma și când universul i se se schimbă complet). Aici, filmul nu are acea profunzime. Însă e de apreciat curajul regizorului, într-o societate care blamează și disconsideră persoanele LGBT+ – considerându-le perverse, imorale, bolnave etc., dar care nu observă și nu sancționează deraierile comportamentale ale pedofililor, violatorilor, zoofililor, hărțuirile sexuale, brutalitatea, cruzimea…

Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” a avut lansarea la Cluj-Napoca, în cadrul celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde a fost selectat în competiția Zilelor Filmului Românesc – alături de Nu mă atinge-mă (Touch Me Not), câștigătorul din acest an al Ursului de Aur din Berlin, Povestea unui pierde-vară, Charleston și alte 31 de pelicule autohtone.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Câteva conversații despre o fată foarte înaltă rulează la cinema din 22 iunie și este distribuit de Transilvania Film.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.