“Ceea ce ridică cu adevărat “The Predator” deasupra dezastrului care ar fi putut fi cu ușurință este modul în care Black și Dekker gestionează tonul. ”

Regizor: Shane Black

Scenariu: Fred Dekker, Shane Black

Gen: Acțiune, Aventură, Horror

Lansare: 14 septembrie

Durata: 1h 47 min

Studio: 20th Century Fox

Distribuitor: Odeon Film

Clasificare: A.P.15

Actori:

Boyd Holbrook … Quinn McKenna
Keegan-Michael Key … Coyle
Thomas Jane … Baxley
Keegan-Michael Key … Coyle
Yvonne Strahovski … Emily

Sinopsis:

Atunci când, din greșeală, un băiețel contactează cei mai mortali vânători din Univers și se întorc pe Pământ, doar o echipă de foști soldați și un profesor de știință pot opri exterminarea rasei umane.

Recenzie

Salutare ”tovarăși cinefili!”

În 1987 apărea pe ecrane un film ce avea să devină un succes de casă și nu numai, vorbim aici de ”Predator”, filmul lui John McTiernan, cu încasări cumulate până la finele acelui an de aproximativ 98 de milioane de dolari, și printre primele filme ale viitorului star action-movies, Arnold Schwarzenegger. A fost și o continuare, dar nu despre asta vrem să vorbim aici și acum. În filmul din 1987 apărea un personaj, Hawkins, un tip de personaj șters și care este ucis devreme. V-ați dat seama despre cine este vorba? Dacă nu, vă spunem noi, este vorba chiar despre regizorul acestui reboot, și anume Shane Black.

Este acealși Shane Black care în acei ani era considerat unul dintre pionierii genului de acțiune, ca și scenarist. Black și-a făcut debutul cu scenariul Lethal Weapon (1987). El a colaborat, de asemenea, la povestea sequelului, Lethal Weapon 2 (1989). Fiecare scenariu succesiv la care a participat, a fost asociat cu un preț mai mare, de la The Last Boy Scout (1991) până la The Long Kiss Goodnight (1996) și la re-scrierea scenariului duo-ului McTiernan / Schwarzenegger pentru Last Action Hero (1993). Așadar pretențiile legate de acest reboot erau mari, și de-o parte și de alta, mai ales dacă ținem cont de datele de mai sus.

Filmul ăsta, în contra-punct cu originalul, este plin de momente comice, dar și de acțiune brutală, uneori viscerală, dar hei! Vorbim de Predator totuși. Actorii au fost bine aleși, cu toate că se putea și mai bine, fără a avea pretenții de a aduce pe afiș nume mari ale momentului. Rolul principal, dacă putem spune așa, îi aparține lui Boyd Holbrook, el dând viață unui lunetist, Quinn McKenna, care intră în această vâltoare în timpul unei misiuni în Mexic. Pentru cei care s-ar putea să ridice o sprânceană citind numele protagonistului, vă reamintesc că s-ar putea să-l recunoașteți dacă revedeți serialul ”Narcos”, serial difuzat de Netflix.

Predatorul lui Shane Black este o mașină de luptă distractivă și brutală. Nu pierde timp cu dialogul sau cu prea multe încercări de meta umor, fiind ca un film de omagiu, ca o întoarcere înapoi la acțiunea anilor ’80 și ceva se simte nou și proaspăt. Nu este nimic pretențios sau capricios aici, așa cum adesea vedem în filmele care acționează aproape parodic având ca temă sau inspirație anii ’80.

Black nu pierde nici un moment, aruncându-te direct în acțiune și nu îți dă timp să respiri. Filmul este co-scris de o altă legendă din anii ’80, Fred Dekker, acesta fiind un film care înțelege și urmărește cu atenție ceea ce vrea publicul său. Există un ritm și o structură pentru “The Predator” care este ușor de înțeles. Este în modul în care Black sare de la un moment la altul, dând fiecărui personaj suficient dialog și dezvoltare pentru ca aceștia să fie mai mult decât carne de tun pentru ca prădătorul să le vâneze, dar nu persistă destul de mult pentru ca spectatorii să devină nerăbdători. Black este asistat foarte mult de o distribuție incredibil de carismatică și el știe să le amplifice punctele forte. Boyd Holbrook și Trevante Rhodes sunt duo-ul de acțiune pe care nu l-ai știut niciodată că l-ai vrut, Olivia Munn își duce rolul bine până la capăt, iar Thomas Jane și Keegan-Michael Key sunt distracția amuzantă – picătura de comedie despre care vorbeam mai devreme.

Lăsând deoparte distribuția, ceea ce ridică cu adevărat “The Predator” deasupra dezastrului care ar fi putut fi cu ușurință este modul în care Black și Dekker gestionează tonul. Ei se înclină către aspectul de modă veche al filmului “Predator”, în sensul că încearcă în mod clar să recreeze într-o anumită măsură echipajul de ragtag din primul film, dar joacă, de asemenea, cu câteva alte capse ale filmelor de acțiune din anii ’80, cum ar fi “copilul care știe mai mult decât adulții despre extratereștri”și “băieții guvernamentali inițial dificili care vor avea nevoie în cele din urmă de sprijinul eroului nostru pentru a supraviețui”. Și totuși,” The Predator” nu este ca o parodie pură. Veți avea impresia, la fel ca mine, că Black iubeste cu adevărat acest gen de a pune lucrurile pe sticlă.

Dar “The Predator” pierde din consistență la un moment dat până când ajunge la punctul culminant. Unele dintre scenele finale sunt dezordonate în ceea ce privește editarea, mai ales în comparație cu ceea ce a fost înainte. Mi-au plăcut mai mult elementele anterioare, pentru că noi cunoaștem personajele, în special scena evadării prădătorului și o altă scenă grozavă cu… dar nu vă divulg totul, vă las pe voi să descoperiți.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Predator / “Predatorul” va rula la cinema din 14 septembrie și este distribuit în România de Odeon Film.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.