Humans” aruncă o privire cutremurătoare în culisele evoluției tehnologice și analizează efectul acesteia asupra societății. La un an de la declanșarea conștiinței în rândurile synth-urilor, populația oprimată luptă pentru supraviețuire într-o lume care le urăște și se teme de ele. Marea Britanie este divizată, iar oamenii și synth-urile luptă pentru pace, dar orice urmă de stabilitate dispare când în comunitatea synth-urilor încep să apară probleme. Pe fundalul haosului politic, complexitățile etice ale apariției unei noi specii sunt analizate pe mai multe planuri narative. Familia synth formată din Mia (Chan), Niska (Berrington) și Max (Jeremiah) luptă în continuare pentru dreptul la supraviețuire, iar Joe (Goodman-Hill), Laura (Parkinson) și copiii lor – Mattie (Lucy Carless), Toby (Theo Stevenson) și Sophie (Pixie Davies) – se chinuie să se adapteze la urmările evenimentelor cataclismice din sezonul 2.

Am avut deosebita plăcere să stăm de vorbă cu Gemma Chan (Mia), în exclusivitate pentru MovieNews.ro și avem și câteva imagini cu aceasta din sezonul 3 din “Humans”:

MovieNews.ro: Când am văzut-o ultima dată pe Mia, lumea se schimbase pentru totdeauna. Unde reîncepe povestea, în sezonul 3 din „Humans”?

Gemma Chan: Sezonul trei începe la un an după ce Mattie (Lucy Carless – n.r.) a încărcat în sistem codul care a permis synth-urile să aibă conștiință de sine. Când o revedem pe Mia, aceasta locuiește în Railyard, o zonă controlată de guvern, în care trăiesc synth-urile conștiente și unde se află și Max (Ivanno Jeremiah – n.r.), și Leo (Colin Morgan – n.r.) – care este în comă. Mia se chinuie să accepte ce s-a întâmplat în sezonul 2. Cred că se simte oarecum vinovată și responsabilă de cele întâmplate, codul fiind încărcat pentru a-i salva ei viața. În plus, este încă afectată de trădarea lui Ed (Sam Palladio – n.r.) din a doua serie.

Cât îți ia să reintri în rolul de synth, după pauza dintre filmările diferitelor sezoane din „Humans”?

Avem un boot camp pentru synth-uri, în care intrăm înainte de fiecare nou sezon, și avem un coregraf extrem de bun (Dan O’Neill), care ne ajută să reintrăm în formă, dar să știi că durează mai mult decât s-ar putea crede. Mai ales acum, când pauza dintre sezoanele 2 și 3 a fost măricică.

Crezi că a juca un synth (rol jucat subtil și axat pe alte elemente decât unul obișnuit) te-a transformat într-o actriță mai bună?

Nu știu ce să zic, i-aș lăsa pe alții să judece asta. Clar, trebuie să te exprimi altfel. Cred că m-a făcut mai inventivă, cumva. Acum chiar știu cât de multă putere au imobilitatea și economia – cum poți transmite ceva în cel mai eficient mod. Și cum îți poți folosi foarte bine ochii, fără a face ceea ce un actor face de obicei. Deci m-a făcut să mă concentrez pe elementele necesare pentru a transmite anumite lucruri.

„Humans” a fost un succes fenomenal. De ce crezi că publicul a reacționat atât de bine la poveste?

Cred că faptul că este foarte bine ancorat în lumea reală îl face extrem de plauzibil și extrem de real, deși este o poveste SF. Unele dintre cele mai dramatice scene au loc într-o bucătărie, în familie, și cred că privitorii își spun „Așa ar reacționa și familia mea dacă am avea un synth în casă”. Oamenii relaționează foarte bine cu povestea din serial. Și avem personaje extrem de variate, oricine se poate simți aproape de unul dintre ele.

Scenariștii au ales să plaseze povestea într-un prezent alternativ, o mișcare extrem de bine gândită.

Da, absolut. Acțiunea nu are loc într-un viitor îndepărtat, ar putea avea loc acum, ceea ce îl deosebește de alte seriale SF. Așa rezonezi mai bine cu povestea și simți mai pregnant pericolul, pentru că acțiunea nu are loc într-un loc și într-un timp îndepărtat. Tehnologia asta face parte din viața noastră de zi cu zi, e deja prezentă în casele noastre, deci dacă ceva merge prost, te amenință și pe tine, și pe familia ta. Nu e prezentă într-un laborator, undeva, e deja în casele noastre. Serialul mizează pe sentimentul de nesiguranță pe care îl avem toți, acum că tehnologia ne înconjoară zilnic. Și abia începem să ne dăm seama la ce nivel suntem supravegheați. Cred că serialul se alimentează foarte bine din fântâna asta de paranoia.

Formezi de trei sezoane o echipă cu ceilalți actori din distribuție. Cum este să lucrați împreună?

E extraordinar, suntem ca o mare familie, acesta este unul dintre cele mai frumoase aspecte ale serialului – să te întorci la lucru și să vezi fețe cunoscute. În plus, acum ne-am obișnuit să lucrăm împreună și avem micile noastre „secrete”, ceea ce ne ajută foarte mult.

Dacă ai putea alege un coleg, pe care să-l duci acasă, să-ți fie synth personal, pe cine ai alege?

Dacă aș putea alege pe oricine, aș lua-o acasă pe Pixie (Davies, care o joacă pe Sophie – n.r.).

Vă prefaceți vreodată, în timpul liber, la filmări, că sunteți synth-uri?

(râde) Nu, din păcate, nu.

Te opresc vreodată fanii pe stradă și te roagă să o imiți pe Mia?

Unii oameni m-au rugat să le înregistrez mesaje folosind vocea Anitei, iar alții au încercat să mă „închidă”, apăsându-mă sub bărbie, ca în serial.

Serialul este difuzat și în America. Cum ți se pare că a prins acolo?

Cred că, deși serialul e amplasat în Marea Britanie, are teme universale, internaționale. Din câte am auzit, a prins foarte bine în SUA.

„Humans” este plin de personaje feminine puternice. Te-a astras și asta la proiect?

Da, clar. De la Sophie, Mattie și Laura (Katherine Parkinson – n.r.), până la membrii familiei synth-urilor, serialul are la bază personaje feminine puternice. Cred că toate personajele feminine sunt complexe, nuanțate și construite bine, exact ceea ce își dorește orice actriță.

Apropo de sexe, crezi că lucrurile se schimbă, în sfârșit, în industria cinematografică, când vine vorba despre egalitatea între actrițe și actori?

Aș spune că suntem la începutul schimbării. Clar, discuția a început, vorbim despre asta. Dar nu cred că am ajuns încă la egalitate, trebuie să mai lucrăm la multe aspecte și cred că ne aflăm pe un teren necunoscut, din multe puncte de vedere. Dar sunt entuziamată: simt și sper că suntem la începutul unei noi ere.

Serialul este centrat pe dezbaterea legată de Inteligența Artificială, iar tu ai făcut și un documentar despre asta („How to Build a Human”, 2016). Ce păreri ai legat de acest subiect?

Am învățat atât de multe făcând acel documentar. A fost fascinant și înfricoșător în același timp să vorbesc cu specialiști din domeniu despre implicațiile potențiale. Pe de o parte, poți deschide cutia Pandorei, iar oamenii pot deveni victime colaterale dacă nu reușim să definim clar scopul AI-ului. S-ar putea întâmpla. Dar, practic, asta se întâmplă deja – gândiți-vă la numărul imens de locuri de muncă care sunt preluate de mașini și automatizate. Nu e ceva care va avea loc peste ani și ani. În jur de o treime dintre locurile de muncă vor dispărea în următorii 20 – 30 de ani, iar întreaga noastră economie se va schimba. Cum vom plăti oamenii, cum își vor structura orele de muncă? Va trebui să regândim atât de multe…

Dacă am avea la dispoziție această tehnologie, ți-ai cumpăra un synth?

Nu. De fiecare dată când sunt întrebată asta, dau alt răspuns! Cred că acum sunt la stadiul de „Nu”. Cred că în acest moment trebuie să încercăm să fim puțin mai reținuți. Cred că aș fi prea speriată să am un synth în casă.

Sezonul 3 al serialului „Humans” (8 episoade) este difuzat de AMC în fiecare luni, de la ora 22:00, din 8 octombrie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.