Fix la timp pentru Halloween, Netflix a dat drumul primului sezon, în întregime, 10 episoade, a mult aşteptatului serial, cel puţin din partea mea, CHILLING ADVENTURES OF SABRINA / “Sabrina: Între lumină și întuneric”. Că cineva care a urmărit serialul original, fan Netflix (şi la bine şi la rău) şi urmăritor activ al serialului Riverdale, aşteptările pentru acest serial erau destul de mari. Din păcate, după o semi binge-uială de 2 zile, tot ce pot spune este că nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor şi mă simt cumva trădat şi cu buza umflată.

Ştiu de existenţa benzilor desenate pe care se bazează serialul, însă vom vorbi strict de serial şi facem, eventual, mici comparaţii cu originalul şi cu Riverdale, pentru că există în acelaşi univers. Fără să lungim prea mult povestea, Sabrina urmează să împlinească 16 ani şi conform tradiţiei trebuie să renunţe la viaţa ei ca muritoare pentru a devenii vrăjitoare într-un ritual în care trebuie să îşi dea în primire sufletul Stăpânului Întunericului. Totul bine şi în regulă până acolo. Există anumite diferenţe cu originalul, dar nu ar fi deranjante căci din primele două episoade te fură cast-ul magnific. Şi încă ceva, te fură vizual mai mult decât plotul în sine. O să te uiţi mai mult în jur să prinzi setting-ul, dialogul, easter eggs şi alte referinţe făcute, cred că în primul sau al doilea episod deja cineva aruncă Riverdale, aşa într-o conversaţie de parcă nu e treaba nimănui şi simţi cum te gâdilă pe ”nerdism”.

Dar cu aspectul vizual fantastic şi cu cast-ul strong încep să apară imediat și probleme. Fiecare individ din serial are un potenţial enorm; Sabrina, care este interpretată de Kiernan Shipka este fantastică, întotdeauna am zis încă de la Mad Men că o să devină o actriţă populară şi este on the rise de atunci, Lucy Davis şi Miranda Otto în roluri de mătuși ale Sabrinei, Hilda şi Zelda, sunt actriţe de un anumit renume, prima cunoscută recent din Wonder Woman iar cea de-a doua din Lord Of The Rings. Chiar şi Richard Coyle, în rolul Părintelui întunecat Blackwood, este un actor destul de cunoscut.  Cast-ul are ceva spate pentru un joc actoricesc la un nivel superior, dar din păcate, nu reuşeşte să strălucească precum te-ai aştepta. Nu există chimia aia din serialul original, pe care o avea toată lumea şi nici măcar în familie, Sabrina, Hilda şi Zelda, nu reuşesc să fie la acelaşi nivel ca să nu vorbim de restul. Este foarte deranjant cum multe scene par să se fi filmat cu personajele la ore diferite şi câteodată nefiind unul în fața celuilalt. Nu ştiu dacă este o greşeală de regie, de direcţie, de scenariu sau efectiv de lene din partea celor care s-au ocupat expunerea personajelor (adică toată lumea).

Pe lângă faptul că actorii nu prea par să conecteze unul cu celălalt şi câteodată, în scenele importante, se simte un pic mai mult, sunt acolo să îndeplinească contractul, mai avem şi un serial care per total pare foarte tone deaf şi aici mă refer la plot-uri şi scene şi tot ce ţine de mişcarea înainte a serialului. Luăm ca exemplu Riverdale care este un serial care se vrea serios, bazat pe nişte personaje din benzi desenate care nu erau neapărat ancorate în realitate, ci mai mult exagerări ale timpului, care reuşeşte cumva să combine plăcut murder mystery-ul, probleme sociale, droguri, crima organizată şi aşa mai departe, cu nişte umor şi carismă. Tratează lucruri serioase dar are timp şi reuşeşte să aibă numere muzicale și personajele să conecteze mai natural decât orice situaţie prezentată în Sabrina. Se vrea un serial macabru, morbid şi obscur, cu violenţă şi groază chiar destul de explicită, încercând să fie şi amuzant şi social în acelaşi timp, dar nereuşind nici una din ele să le ducă la un bun sfârşit. Expresia românească este aia cu înecatul la mal şi cam asta face tot serialul Sabrina, ca să nu mă apuc să intru în detalii despre faptul că ultimul episod invalidează 8 episoade cu ceva la care se putea ajunge mult mai repede, dar se vrea origin story și ne forțează să vedem cine face şi ce face, chiar dacă din primul episod deja ştim cam tot. Şi da, există explicaţia că ar fi fost nevoie de cele 8 episoade să se ajungă acolo, dar este stabilit că personajele nu sunt nici proaste, nici incompetente şi totuşi, s-au dus pe apa sâmbetei.

Însă cel mai mare păcat, cea mai mare trădare pe care am simţit-o din partea serialului, a fost că pisicul nu vorbeşte. SALEM NU VORBEŞTE. Spoiler sau nu, sorry not sorry, nu este acceptabil aşa ceva. Salem, în serialul original, era şi făcea 50% din orice episod pe lângă faptul că Sabrina şi Salem (o persoană adevărată şi o pisică ”animatronică”) decât toate personajele la un loc din Chilling Adventures Of. Chiar dacă are mai multe scene în care funcţionează perfect pisicul şi au folosit unul adevărat faptul că nu vorbeşte, este dezamăgitor, o trădare, îmi dă cu tristeţe în suflet şi depresie. Aşteptam să văd serialul pentru poantele pisicului, dacă pisicul vorbea putea să fie cel mai slab serial din lume, dar măcar îl aveam pe Salem. Însă nu, au introdus un nou personaj care să îl înlocuiască pe pisicul vorbitor original şi acela este verişorul Ambrose, care recunosc, a făcut un rol destul de bun în serial, nu cred că l-am mai văzut în alte seriale/filme, dar tipul e interesant şi are un delivery şi o paletă de emoţii destul de bună, atunci când vine vorba de interpretare. Și cu toate astea, tot nu este Salem.

Ştiu că până acum am zis numai de rău sau poate tonul pare frustrat, dar chiar îmi doream să fie bun, să aibă umorul corespunzător, să îl revăd pe Salem, să fie grafic şi plăcut în acelaşi timp. Nu văd bugetul mic în serial pentru că producţia pare destul de solidă pentru ceva ce ar apărea pe Netflix/TV. Elementele sunt acolo, adică te uiţi la scene şi te gândeşti că da, probabil pe foaie sună bine, dar puse în practică nu dau atât de bine şi simţi aşa un gust amar că se putea face altceva, sau un pic mai mult, sau cu puţin efort şi o viziune mai clară chiar ieşea ceva fantastic. De ce The Haunting of Hill House reuşeşte cu un singur regizor, să iasă superb şi The Chilling Adventures Of Sabrina, pare creat de cineva afon în comedie, în horror, în regie? De ce sunt o mână de personaje, care nici măcar nu sunt principale, mai interesante decât alea care ar trebuii să fie la înaintare? De ce a trebuit să pierd 10 ore pentru 5 minute la sfârşit să mă amăgesc cu iluzia că următorul sezon o să fie bun? Pentru că asta este impresia, am tras de mine să mă uit la 10 episoade să ajung ca în ultimul să văd ceva ce cu adevărat m-ar interesa sau ceea ce trebuia să văd de la început. Serialul este mediocru at best. Am văzut mai rele, recunosc, probabil în momentul de faţă rulează activ episoade de la serialele noi de toamnă mult şi infinit mai slabe decât Sabrina, dar avem ceva deja prestabilit, deciziile ferme fac un serial bun şi solid din toate punctele de vedere, faci probe cu IP-urile noi să vezi ce iese, nu cu ceva de care oameni uită că ar avea nevoie, ceva mai lighthearted, ceva mai cu umor. Mi-ar fi şi frică să mă gândesc că cineva ar încerca acum în 2018, 2019 să aducă înapoi The Munsters şi să fie aşa un fel de aruncat cu noroi pe perete să vedem dacă se lipeşte; aia ar fi cireaşa de pe colivă.

Recenzie realizată de Silviu Tănase

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.