“Garantat o să vă facă să râdeţi, s-a râs chiar mai mult decât ar fi trebuit în sală, aş putea spune, dar se vede că publicul, adult oricum, s-a distrat, iar eu ce pot să mai zic este doar că mi-a plăcut şi îl recomand.”

Regizor: Hans Petter Moland

Scenariu: Frank Baldwin, Kim Fupz Aakeson

Gen: Acțiune, Thriller, Dramă

Lansare: 22 februarie

Durata: 1h 59 min

Studio: Lionsgate

Distribuitor: Vertical Entertainment

Clasificare: 18

Actori:

Liam Neeson … Nels Coxman
Laura Dern … Grace Coxman

Sinopsis:

Toate problemele par să fi înghețat sub stratul uriaș de zăpadă în acest orășel nordic. Nels Coxman (Liam Neeson), cetățean model și familist convins, este pus la grea încercare în momentul în care fiul sau este găsit mort în circumstanțe foarte misterioase. Răzbunarea devine principala lui preocupare și rând pe rând își face dreptate singur executându-i pe cei pe care îi consideră vinovați.

Recenzie:

Aş putea spune că pentru o avanpremieră şi o sală aproape plină, cam toată lumea a fost încântată de film. Când am ieşit din sală mă auzit o pereche, ea spunându-i lui, ”A fost original, nu a fost ca altele” şi atunci a fost momentul în care m-am abţinut în a nu intra într-o conversaţie cu nişte oameni complet străini care nu au greşit cu nimic pentru a le explica că filmul pe care l-au urmărit este de fapt un remake al unui film norvegian din 2014 numit Krafitidioten (În Ordinea Dispariţiei) care îl avea în cast pe Stellan Skarsgard, actor cunoscut şi la noi, atât conform spuselor lui că lumea îl confundă cu Liam Neeson cât şi ca tatăl altor actori de renume internaţional precum, Alexander Skarsgard, adică Vampirul Eric, Gustaf Skarsgard, cunoscut ca Floki în Vikings şi Bill Skarsgard, recent într-o ascensiune de neoprit după rolul principal în filmul IT, în rolul lui Pennywise. De asemenea filmul original îl avea în cast pe recent decedatul actor de renume şi meme mondial, Bruno Ganz, pe care îl ştim din filme precum Downfall, în care l-a interpretat pe Hitler sau recent ca naratorul din The House That Jack Built.

Şi ca orice remake care se respectă Cold Pursuit este aproape un shot-by-shot cu originalul. Cu câteva schimbări pe ici colo, locaţii, etnii şi toate cele, dar esenţa este aceeaşi. Umorul este la fel. Şi este un lucru foarte important umorul din film, fiind unul destul de negru sau chiar de multe ori părea neintenţionat. Este un ”Revenge Movie”, cum este de aşteptat din momentul în care îl vedem pe poster pe Liam Neeson, care de data asta nu este un agent cu nişte abilităţi ”deosebite” ci doar un simplu tată dispus să se răzbune pe cei care i-au omorât fiul. Este violent, dar într-un mod haios, este trist dar tot într-un mod haios şi pot să garantez că este un film de văzut chiar dacă aţi văzut sau nu originalul pentru că şi până în ultimul moment se întâmplă ceva amuzant.

Castul, cum am zis, este de data asta este format din renumiţi ai Hollywood-ului sau actori în ascensiune, precum personajul negativ, Tom Bateman, care îl joacă pe ”Viking” şi nu îşi foloseşte accentul englez ci unul american într-un mod forţat şi foarte evident şi interpretează un personaj cumva nevrotic, perfecţionist şi poate un pic obsesiv compulsiv, dar mai degrabă perfecţionist. Avem şi alţi actori precum Laura Dern, Domenic Lombardozzi, Emmy Rossum, Benjamin Hollingsworth sau William Forsythe care aporta nişte personaje destul de interesante filmului dar cel despre care trebuie să discutăm este Liam Neeson. El este tipul care joacă într-un complet alt film. El este de fapt într-un film TAKEN în care toţi ceilalţi parcă provin din filme de acţiune din ’80-’90 cu porecle precum Speedo Limbo sau Santa. Şi Liam Neeson nu dezamăgeşte în rolul ăsta nici de data asta, lucru cu care deja ne-a obişnuit în filmele de acţiune în care a jucat. Face tot posibilul să fie cât mai serios într-un film plin de morţi violente sau situaţii tragicomice.

Singurul lucru negativ pe care îl pot spune despre film este că mi să părut prea lung. Nu este întotdeuna la 100% acţiune şi momentele în care scade în intensitate lungesc filmul care chiar dacă are o oră şi 59 de minute, îl fac să se simte undeva pe la 2 ore jumătate. Se întâmplă foarte multe lucruri şi build-up-ul este unul destul de încet, măcar la început. Uşor previzbil, dacă nu ai văzut originalul şi aduce aminte de Fargo, dar mai mult ca un omagiu decât ca o copie a lui, fiind mai mult o inspiraţie pentru a spune o poveste trăsnită decât a imita un film de acum 23 de ani. Dar a meritat să îl văd oricum. Anul ăsta încă se dezmorţeşte încet încet şi cu speranţe de bine Cold Pursuit, sau Ucide-i Cu Sânge Rece – cum a fost tradus la noi, să fie ultimul film friguros după care vom avea premiile Oscar şi va începe cursa spre mult aşteptatele filme cu super-eroi de anul acesta. Garantat o să vă facă să râdeţi, s-a râs chiar mai mult decât ar fi trebuit în sală, aş putea spune, dar se vede că publicul, adult oricum, s-a distrat, iar eu ce pot să mai zic este doar că mi-a plăcut şi îl recomand. Iar pentru cine are timp, originalul este şi el de neratat.

Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Cold Pursuit/”Ucide-i cu sânge rece” rulează din 22 februarie la cinema și este distribuit în România de Vertical Entertainment.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.