Avengers: Endgame – Recenzie

Am privit finalul lui Endgame cu aceeași stare de mulțumire împăcată cu care privește Thanos răsăritul de soare din secvența finală din Infinity War.

2
5773
Ascultă acest articol


“Nimeni nu este fără rost în Endgame, fiecare erou face câte ceva util. Cele mai frumoase surprize vin însă din partea trio-ului Iron Man, Captain America și Thor.”

Regizor: Anthony Russo, Joe Russo

Scenariu: Christopher Markus, Stephen McFeely

Gen: Acțiune, Aventură, Fantastic

Lansare: 26 aprilie

Durata: 3h 1min

Studio: Marvel Studios, Walt Disney Pictures

Distribuitor: Forum Film

Clasificare: AP.13

Actori:

Robert Downey Jr. … Tony Stark / Iron Man
Chris Evans … Steve Rogers / Captain America
Mark Ruffalo … Bruce Banner / Hulk
Chris Hemsworth … Thor
Scarlett Johansson … Natasha Romanoff / Black Widow
Jeremy Renner … Clint Barton / Hawkeye
Paul Rudd … Scott Lang / Ant-Man
Chadwick Boseman … T’Challa / Black Panther
Brie Larson … Carol Danvers / Captain Marvel
Tom Holland … Peter Parker / Spider-Man
Karen Gillan … Nebula
Zoe Saldana … Gamora
Evangeline Lilly … Hope van Dyne / The Wasp
Tessa Thompson … Valkyrie
Rene Russo … Frigga
Elizabeth Olsen … Wanda Maximoff / Scarlet Witch
Sebastian Stan … Bucky Barnes / Winter Soldier
Tom Hiddleston … Loki
Danai Gurira … Okoye
Benedict Wong … Wong
Pom Klementieff … Mantis
Dave Bautista … Drax
Letitia Wright … Shuri
Tilda Swinton … The Ancient One
Jon Favreau … Happy Hogan
Hayley Atwell … Peggy Carter
Natalie Portman … Jane Foster
Marisa Tomei … Aunt May
Taika Waititi … Korg (voce)
Michelle Pfeiffer … Janet Van Dyne
Cobie Smulders … Maria Hill
Linda Cardellini … Laura Barton
Frank Grillo … Brock Rumlow
Hiroyuki Sanada … Akihiko
Vin Diesel … Groot (voce)
Bradley Cooper … Rocket (voce)
Gwyneth Paltrow … Pepper Potts
Josh Brolin … Thanos
Chris Pratt … Peter Quill / Star-Lord
Samuel L. Jackson … Nick Fury

Sinopsis:

Plutind în voia sorții, în adâncul spațiului, fără apă sau mâncare și cu rezervele de aer pe terminate, Tony Stark înregistrează un mesaj pentru Pepper Potts, în speranța că, într-o bună zi, probabil mult după ce el nu va mai fi decât un schelet mumificat la bordul unei nave în derivă, vorbele lui vor ajunge la destinatar.

Între timp, Răzbunătorii care au supraviețuit decimării provocate de Thanos cu un simplu pocnet din degete, adică Thor, Black Widow, Captain America și Bruce Banner (cu Hulk făcut ghem de frică și încă reticent la ideea de a-și arăta fața în public), încearcă să găsească o cale de a-și salva prietenii, aliații și, mă rog, acea jumătate de univers care nu a supraviețuit semi-zeului malefic ce a nimicit viața pe o scară greu de imaginat.

Recenzie:

O să vă scutesc de întregul bla-bla cu „11 ani și 22 de filme ne-au condus aici” care se manifestă pe orice suprafață pe care o atinge marketing-ul, o informație pe care toți fanii o știu oricum, și am să vin în schimb cu un strop de insight personal înainte intru direct în miezul recenziei. Poți de fapt sări peste următorul paragraf dacă vrei direct impresia pentru Endgame.

Nu am fost un fan al universului Marvel chiar de la punctul de start. Un plot twist șocant pentru cei care mă citesc din încă de la început, știu. Pe primele trei filme din saga pe care o numim acum Infinity Saga le-am ratat la cinema, le-am recuperat înainte să încep călătoria cu Thor în 2011. A trebuit să mă infecteze un coleg de școală cu acest microb al filmelor cu supereroi cu continuitate și legături subtile. Ai putea spune că a fost o chestiune de anturaj. De la primul Thor nu am mai ratat nimic, pentru mine a devenit un fel de regulă sfântă să văd tot ce ține de supereroi în cinema în săptămâna lansării. Mai târziu a devenit o motivație pentru activitatea de cronicar de filme – dacă îl văd primul cu atât mai bine. Nu pentru că Thor ar fi fost neapărat atât de impresionant, dar pregătirea pentru Avengers și apoi pentru Phase 2 m-a prins repede în febra hype-ului. Pe care am transmis-o mai departe cu tot dragul. Timpul nu a fost de partea mea astfel încât să le revăd pe toate – și sincer nu toate merită revăzute – însă am avut inspirația și timpul să revăd primul Iron Man, ca să-mi amintesc de unde a început totul, și Infinity War chiar cu câteva ore înainte de vizionarea de presă a lui Endgame din Cinema City AFI Cotroceni. Și a fost foarte interesant să-mi reîmprospătez astfel memoria. Pe atunci marele plan MCU era încă în schițe și încercări, în pragul unor schimbări de actori și scenarii. Primul Iron Man, alături de celelalte Avengers și Captain America Civil War le consider esențiale pentru a savura Endgame.

Avengers: Endgame este dovada supremă că un univers comun clădit prin 11 ani de filme nu e imposibil de realizat dar aproape niciodată perfect. Unele schimbări în continuitate sunt inevitabile, cauzate de factori greu de controlat precum perspective diferite ale creatorilor sau decizii ale actorilor. Chiar și cu aceste mici sughițuri pe parcurs Marvel au făcut o treabă de admirat, nu e de mirare că alte studiouri încearcă rețeta. Mă bucur ca Warner Bros. au renunțat la ideea asta pentru universul lor DC.

Cu toate ca sunt dezamagit că o parte din personaje au fost folosite prea puțin, mai puțin decât în Infinity War unele, recunosc că a fost cinstit ca finalul sagăi să se concentreze pe Răzbunătorii inițiali, încheind frumos povestea. Nimeni nu este fără rost în Endgame, fiecare erou face câte ceva util. Cele mai frumoase surprize vin însă din partea trio-ului Iron Man, Captain America și Thor.

Thor are firul epic poate cel mai neașteptat și comic de asemenea. Nu e de mirare că e cumva cel mai popular Avenger de când cu Thor Ragnarok – mă bucur că i s-a păstrat acea direcție amuzantă, cumva firesc alterata de tragedia prin care a trecut în Infinity War. Unele poante mi s-au părut peste măsură de puerile, sau mai degrabă execuția lor a sărit cu o notă. Ușor-ușor acest erou așgardian s-a maturizat și totuși mai are loc de evoluat, sau mai degrabă merită să-și exploreze noile culmi ale puterii.

Căpitanul America este la fel de adorabil ca până acum. Retrospectiv, primul Captain America este cel mai slab film cu el, urmând apoi ca filmele Marvel să facă un pas important evolutiv cu Winter Soldier. În Endgame are în continuare cele mai bune discursuri, iar optimismul său nemuritor este molipsitor. Regizorii i-au dat niște scene de acțiune cu adevărat wow, cu o coregrafie și o atitudine în bătălia finală vrednică de aplauze (s-a aplaudat de cam cinci ori în sală pe durata filmului) mai ales datorită unei suprize.

Iron Man e mai uman ca niciodată. Tony (RDJ în același timp) își arată vârsta și înțelpciunea dobândită odată cu aceasta. Interesant cum nu s-a mai pus atât de mult accent pe vreo armură nouă tocmai pentru a lăsa loc sufletului din spatele tinichelei să înflorească.

Dacă te întrebi dacă Ant-Man, Hawkeye și Captain Marvel au roluri importante, răspunsul este da… dar nu în măsura în care te așteptai neapărat. Adică da, fără ei nu se pot realiza anumite lucruri și talentele lor contribuie la cât de palpitantă este acțiunea, dar nu vedem cine știe ce evoluție fascinantă – poate în Phase 4? Dintre toți gardienii galaxiei Rocket și Nebula, supraviețuitorii pocnitului din degete, sunt și cei mai dezvoltați de această dată. De fapt cred că au fire narative chiar mai serioase decât au primit în filmele dedicate lor. Cu precădere chiar Nebula are un rol neașteptat în toată aventura.

Finalul este, consider eu, mulțumitor și cinstit, încheie frumos saga atât pentru actori cât și pentru poveste. În cazul unui ultim capitol cu așa magnitudine evident mă întreb oare câte variante au discutat la studio până au ales-o pe aceasta. Am ieșit cu sentimentul că da, așa merită să se termine Infinita Sagă.

așa merită să se termine Infinita Sagă

Să nu uităm de Stan Lee, căci aici este ultimul cameo pe care l-a filmat. Amuzant pe același stil de până acum și apărut când nu te aștepți, dar nu se compară cu cel atât de surprinzător de reușit și heartwarming din Captain Marvel, în ochii mei cameo-ul suprem, cu conotații speciale după ce ai aflat că ne-a părăsit.

Îmi dau seama ce loc important ocupă povestea acestui ultim capitol când văd câte cuvinte am scris deja analizându-i toate aspectele și asta fără să intru pe teritoriul neiertător al spoilerelor. Și nici măcar nu am vorbit despre efectele vizuale sau sonore. Este un film-fenomen, un final la fel de așteptat ca ultimul sezon din Game of Thrones. Nici nu a avut voie să eșueze și ce bine că n-a făcut-o. După o primă vizionare, aflat din păcate într-o stare în care hype-ul m-a cuprins mai greu, nu pot spune că m-a dat pe spate complet. Unele insatisfacții tot mi-a oferit. Pe lângă neglijența unor personaje în ciuda timpului generos, o neglijență pe care în mod paradoxal o accept și înțeleg, paleta de culori nu a fost atât de vibrantă ca în Infinity War. Problemuța s-a compensat cu niște scene de acțiune memorabile. Sunt lupte 1v1 mai delicioase decât bătălia amețitoare la care participă cele mai multe personaje, și nu-l implică neapărat pe Thanos.

3D-ul este ca de obicei, fantastic, mai ales în formatul IMAX, așa cum obșinuesc cei de la Marvel să ne răsfețe. Nu este deranjat sau obositor, este… perfectly balanced, as all things should be. Au pompat și aici buget, nu glumă, de a duduit conducta cu bani.

Piesa „Dear Mr. Fantasy” dă tonul filmului, nici trist nici haios, este o alegere interesantă din partea regizorilor. Nici coloana sonoră compusă special nu este de lepădat chiar dacă nu are gravitatea aceea cu impact din Infinity War.

Este adevărat și faptul că jumătate din secvențele din trailere au fost false. Foarte bună inițiativa, așa că nu știi mai deloc la ce să te aștepți. Am privit finalul lui Endgame cu aceeași stare de mulțumire împăcată cu care privește Thanos răsăritul de soare din secvența finală din Infinity War. Endgame este exact ce trebuie, vine cam cu tot ce te așteptai să vină calitativ. Mă simt satisfăcut și cu burta plină, sătul de filme cu superoi cât pentru luni bune. Spider-Man Far from Home va servi, sunt sigur, ca un excelent epilog de Phase 3. Marvel Studios nu vor să spună sau poate chiar nu știu încă, decât vag, ce vor pregăti pentru Phase 4, dar îi aștept cu încredere. Și sincer merită o vacanță.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Avengers: Endgame/”Răzbunătorii: Sfârșitul Jocului” va rula la cinema în 3D, IMAX 3D și 4Dx din 26 aprilie și este distribuit în România de Forum Film.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.