“[…] înconjurați de o mulţime de șobolani de neoprit, Amicia și Hugo vor ajunge să se cunoască şi să se încreadă unul in celălalt.”

Gen: Acțiune, Aventură

Lansare: 14 mai 2019

Studio: Focus Home Interactive

Distribuitor: Best Distribution

Platforme: PlayStation 4, Xbox One, PC

Clasificare: 18

Sinopsis:

Urmează povestea sumbră a tinerei Amicia și a lui Hugo, fratele ei mai mic, într-o călătorie induioşătoare în cea mai întunecată perioadă a istoriei. Vânaţi de soldații Inchiziției și înconjurați de o mulţime de șobolani de neoprit, Amicia și Hugo vor ajunge să se cunoască şi să se încreadă unul in celălalt. În timp ce se chinuie să supraviețuiască împotriva tuturor aşteptărilor, cei doi se vor lupta pentru a-şi descoperi scopul în această lume brutală și neiertătoare.

Recenzie:

Poveste

O creație Asobo Studios, livrată de Focus Home Interactive, A Plague Tale: Innocence este genul de joc mai aproape de sufletul meu și anume story-driven. Nu este open-world, nu are multiplayer provocator, nu are numeroase fire narative multiple dar compensează pe un singur fir narativ concentrat și emoționant, a cărui atmosferă te trage înauntru. Bine ai venit în Franța secolului XIV. Ciuma Neagră tocmai a erupt și Inchiziția te caută pe tine și pe frățiorul tău bolnav Hugo din motive necunoscute, și ești prins astfel între ciocan și nicovală încercând să supraviețuiești.

Gameplay

Fiindcă protagoniștii sunt niște copii, Amicia fiind personajul jucabil și Hugo personajul de care trebuie să ai grijă și cu care interacționezi tot timpul, gameplay-ul nu conține elemente de combat, ci elemente elaborate de stealth. O singură lovitură al unui soldat al Inchiziției înseamnă game over. La fel și atunci când te prind șobolanii aducători de ciumă. Elementele de stealth sunt astfel combinate cu cele de survival și adventure, deoarece trebuie să te folosești de surse de lumină pentru a ocoli roiul de șobolani, având de a face câteodată cu mici puzzle-uri. Din când în când îl vei pune pe Hugo să se strecoare pe undeva sau să acționeze vreun mecanism în timp ce tu te ocupi de cealaltă parte puzzle-ului. Iar echipamentul tău format dintr-o praștie și ceva buzunare mai mult sau mai puțin încăpătoare ale costumului, echipament ce trebuie constant upgradat dacă vrei să te prindă și răsăritul de mâine.

De la sfârșitul celui de-al patrulea capitol începi să înțelegi cu adevărat sistemul de crafting odată ce se adaugă noi posibilități, și ajungi să prețuiești fiecare ață, piatră sau bucată de piele pe care o găsești pe drum, ofticându-te poate când nu-ți încap toate în buzunar. Poți face praștia mai eficientă, poți să-ți faci buzunarele mai încăpătoare fie pentru inventar fie pentru muniție sau îți poți face hainele mai silențioase când te strecori pe lângă inamici. Dacă anumite proiectile pot fi create pe loc folosind ingredientele necesare, upgrade-urile pot fi realizate numai pe un workbench pe care îl găsești o dată sau de două ori pe capitol.

Praștia nu este întotdeauna cea mai bună soluție. Ea scoate zgomot când o întinzi, plus că inamicii pot fi omorâți numai dacă au capul descoperit. De foarte multe ori vei arunca cu pietre sau vaze pe diferite suprafețe ce produc zgomot pentru a-i distrage pe soldați. Iar dacă nu ai încotro îi vei adormi folosind un concoct costisitor din punct de vedere al resurselor necesare să-l produci. Alchimia este o știință la care Amicia nu se aștepta s-o stăpânească, dar este nevoită să creeze tot felul de soluții.

De șobolani te ferești folosing focul sau distrăgându-le atenția cu carne… câteodată vie. Acțiunea se complică puțin atunci când pe înserate apar șobolanii pe un teritoriu patrulat de Inchiziție. Împuști doi iepuri atunci când nimerești felinarul unui soldat, fiindcă ceata de șobolani îl vor devora de viu. Un proiectil util este ignifier-ul, care aprinde focul în locurile cheie.

Tehnic

A Plague Tale are o grafică mai mult decât satisfăcătoare având în vedere că nu e tocmai un titlu AAA, dar nici indie. Nu de puține ori m-am oprit în mijlocul drumului pentru a mai face un screenshot. Ochiul meu se bucură de peisajele exterioare bine definite cu râuri, clădiri în depărtare, copaci, cerul adesea înnorat, băltoace de apă și de… ei bine nu aș putea spune că mă încântă să văd băltoace de sânge dar și acestea sunt destul de convingătoare în joc. Și vei vedea mult sânge pe parcursul poveștii, și moarte peste tot. Poate părea exagerat uneori peisajul bacovian presărat cu cadavre, însă trebuie să ți cont că ciuma făcuse cu adevărat pagube de asemenea proporții. Decorul medieval frumos finisat mi-a amintit uneori de seria The Witcher sau mai recentul Kingdom Come.

Autenticitatea istorică este redată și de diversele obiecte pe care le colecționezi în codex, numite curiosities. Aceste mici comori oferă în codex informații despre perioada istorică în care se desfășoară drama. Tot aici, în mod interesant, colecționezi și flori pe care micul Hugo le observă în mediul jocului și îți decorează părul cu ele in-game. Un detaliu absolut drăguț al poveștii, întărind legătura dintre cei doi frați care abia acum ajung să se cunoască cu adevărat, iar mica floare din părul Amiciei oferă o mică pată de culoare pe tabloul sumbru.

Sunt unul sau două aspecte mai îndepărtate de realism care „te scot din joc”; o dată ar fi forța cu care ies în anumite momente narative râurile de șobolani din pământ. E greu să crezi că sar bucăți din pământul care se cutremură atunci când izbucnește cu presiune șirul de rozătoare. Îmi dau seama că poate se dorește un impact dramatic și poate este vorba și de cum văd copiii lucrurile. Apropo de aducătorii de ciumă, șobolăneii nu-s atât de înspăimântători când te uiți ei cum dispar în pereți atunci când îi gonești cu lumina, sau chiar și dacă te uiți la o grămăjoară agitată. Înțeleg însă limitările tehnologice și apreciez că mecanica lor de gameplay funcționeazîă ca unsă. Ba chiar este o treabă de admirat felul în care funcționează șobolanii. Un alt aspect pe care l-am criticat ca fiind lipsit de raționament este cum, ca mecanică de gameplay, ești obligat să culegi bețe din anumite grămezi, uneori aflate după obstacole, pentru a le incendia temporar până treci de șobolani și găsești altă sursă de lumină, când există și alte lemne la îndemână în decorul nivelului.

În rest, așa cum am spus, este ușor să fi imersat în atmosferă. Personajele respiră palpitat când inamicii sunt aproape de ascunziș. AI-ul inamicilor nu este nătâng, de regulă este foarte ușor să fi văzut, și trebuie mai degrabă să deduci raza de acțiune a patrulelor, ea nefiind marcată ca în alte jocuri. Abia dacă ai timp să pregătești praștia dacă nu exersezi destul și n-o upgradezi, fiindcă ei nu așteaptă după tine și te pun la pământ cât ai zice ciumă. La imersibilitate contribuie și interfața in-game care este minimă; tot ce vezi dintr-un așa zis HUD este traiectoria proiectilelor pe care urmează să le arunci și câte o semnalizare discretă atunci când poți interacționa cu mediul. Nici vocile personajelor nu sunt colea. Amicia, Hugo și alții care te vor însoți în bolnăvicioasa călătorie au parte de actori cu talent.

La un moment dat, pus sub presiune, vei simți probabil nevoia să dai letal cu praștia în mod succesiv în loc să ocolești atâtea gărzi, iar narativ, cu fiecare om răpus de Amicia ea se dezumanizeaza puțin, aratandu-si furia față de viața nedreaptă. Iar reacțiile personajelor secundare sunt ca atare și nu întârzie să apară.

Ciuma face ravagii și evident că pentru unii era sfârșitul lumii în acei ani. Așa că nu e deplasat să compari jocul cu un survival horror apocalitic. Până la urmă oricum cel mai repede mi-a amintit de The Last of Us, dar și puțin de God of War în relația cu puștiul.

unul dintre cele mai bune jocuri story-driven ale anului

Concluzie

A Plague Tale: Innocence este unul dintre cele mai bune jocuri story-driven ale anului, chiar dacă nu impresioneză pe deplin în toate aspectele sale. Pentru fanii genului este un joc care merită savurat până la capăt. Subiectul rar abordat îl face inedit în această perioadă și ar fi păcat să fie ocolit de fanii genului. Ce-i drept s-ar putea să fie ușor cam scump pentru ceea ce oferă și poate ai vrea să aștepți o mică reducere. Deși este unul din preferatele mele de anul acesta, nu cred că-l voi rejuca prea curând, singurul factor care l-ar face rejucabil este dat de colecțiile din codex, ale cărui obiecte sunt foarte bine ascunse prin nivele. Îl poți vedea de asemenea ca pe o alternativă până apare The Last of Us Part II.

A Plague Tale: Innocence îl găsiți din 14 mai în format retail pentru PlayStation 4 pe Gameshop și digital în PlayStation Store și Microsoft Store și Steam.

Mulțumim Best Distribution

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.