Politica. Politica este o profesie care funcționează pe căi (mai mult sau mai puțin) legale. Politica este cea care pune la conducerea unui grup de oameni, sat, oraș, țară, lume, galaxie, univers un reprezentant care are întotdeauna “minioni” pe lângă el care să-l ajute. Politica este acea treabă bine plătită care ghidează și dictează traiul indivizilor din comunități, dar până la marea putere trebuiesc străbătuți niște pași, inclusiv este nevoie ca trecutul politicianului în cauză să fie fără pată și să convingă indivizii că el este persoana potrivită care să-i ghideze în viață.

Politicianul trebuie (teoretic) să respecte niște reguli pentru a putea candida și trebuie să se confrunte cu alți politicieni care râvnesc la postul de conducere. Unul din pașii spre reușită fiind acei minioni, de care vă vorbeam, căci ei se ocupă de lucrurile mărunte și pun în valoare “politicianul”.

The Politician

Povestea

Lucrurile în politică sunt mai complexe decât ne imaginăm noi, cei care facem parte din comunitățile conduse de politicieni și reacționăm atunci când se ia o decizie greșită și suntem fericiți pentru orice chestie măruntă. S-au dat războaie și în prezent suntem inundați de politicieni, iar prin aceste cuvinte întind degetul spre aceștia pentru că vom vorbi, în rândurile care urmează, despre un fel de satiră plină de umor negru – serialul The Politician /  “Politicianul” care va debuta din 27 septembrie, integral (8 episoade), pe Netflix.

Produs de Ryan Murphy pentru Netflix, Politicianul spune povestea lui Payton Hobart (Ben Platt) care a știut dintotdeauna că va fi președinte, dar pentru a-și continua drumul spre “tronul de fier”, Payton trebuie să treacă de un pas important, care se va dovedi o adevărată problemă: liceul.

Payton provine dintr-o familie obișnuită, dar odată ce mama lui Georgia (Gwyneth Paltrow) s-a căsătorit cu un om foarte influent care și el are doi gemeni, a crescut fără să-i lipsească nimic și a fost educat în așa fel încât rolul său, scris în stele, este să devină președinte. A învățat, s-a antrenat și tot ce a făcut are legătură cu politica. Știe toți președinții și prin ce au trecut aceștia la candidatură și soarta lor de după. Istoric vorbind, știe tot despre politica USA. Viața în Santa Barbara, California este frumoasă, iar Payton învață la un liceu local prestigios și-și dorește foarte mult să intre la Harvard pentru că “dă bine la CV-ul unui președinte”.

Problema de care ziceam mai sus, este că acel liceu caută un președinte, iar Payton este sigur că i se cuvine, numai că… are un adversar! De aici pornește totul. Tot ce se va întâmpla, pe parcursul a 7 episoade, are legătură cu familia sa, conflictului dintre el și adversar și legăturile cu prietenii (sau minionii, cum le ziceam eu) care se învârt în jurul celor doi concurenți la președenție.

Planul nu e complicat. Pentru a câștiga simpatia elevilor ca potențiali votanți pentru alegerea președintelui cei doi adversari trebuie să găsească câte un vice-președinte, alături de cei care-i ajută în campanie (minionii). Este vital ca acea persoană să aibă ceva care să atragă respectul a cât mai mulți votanți.

Payton știe exact ce are de făcut și asta iese în evidență și prin genericul foarte inteligent făcut, în care se arată cum se construiește, pas cu pas, cu bune și rele, un politician. Într-un mod abstract plin de simbolistică și cu o melodie aleasă perfect pe fundal (Sufjan Stevens – Chicago).

Adversarul lui Payton este și un tip cu care dezvoltă o relație puternică și diferită, pe nume River (David Corenswet), cu niște calități impresionante de actorie și un spokeperson dotat. Payton începe să se îndoiască de calitățile sale și declară război lui River.

După cum spuneam, este nevoie să găsească niște vice-președinți perfecți pentru a atrage simpatia studenților/alegătorilor, iar Payton o găsește pe Infinity (Zoey Deutch), bolnavă de cancer și săracă care pare perfectă pentru poziția căutată, numai că ea nu vrea să i se alăture. Bunica lui Infinity, Dusty (Jessica Lange), e o femeie materială și o împinge de la spate pe Infinity care, într-un sfârșit, acceptă.

Nici River nu stă degeaba, o găsește pe Skye (Rahne Jones), o tânără de culoare foarte influențabilă care pare alegerea perfectă.

Payton are alături o echipă de minioni (jucați de Laura Dreyfuss, Theo Germaine și Julia Schlaepfer) care îi sunt alături la bine și la rău și ar da orice pentru ca Payton să ajungă președinte. Acum că totul este pregătit încep campaniile de influențare a studenților și de a atrage simpatia la cât mai mulți dintre ei.

După cum am spus la introducerea articolului, este foarte important candidații să aibă un trecut impecabil, la fel și vice-președinții, dar pe parcurs se află diferite chestii care ar putea influența negativ candidaturile. Se aud vești precum că Infinity de fapt nu este bolnavă, deși ea de mică știe că a avut boala, dar Dusty, are o influență majoră aici. Payton se trezește într-o încurcătură neașteptată și pentru că nu ar fi destul de complicat, Georgia recunoaște că nu-și mai iubește bărbatul și acesta vrea să o desmoștenească plus River “dispare brusc din peisaj”.

Payton este acum pe muchie de cuțit: nu mai are vice-președinte, nu mai are adversar și riscă să rămână sărac. Decide să o investigheze pe Infinity și află un adevăr tulburător, iar River este înlocuit rapid de Astrid (Lucy Boynton), care continuă lupta alături de Skye. Acasă la Payton, lucrurile revin aparent la normal, Georgia întorcându-se la soțul ei. Payton reintră în cursa pentru președenție, acum, cu o nouă adversară și se pregătesc pentru marea confruntare finală în care voturile vor spune cine va deveni Președinte.

Nu, nu e deloc simplu și până la acea dezbatere finală se vor întâmpla multe, iar lucrurile vor scăpa de sub control și asta până la episodul al 7-lea, din cele 8 ale primului sezon. Episodul 8 va schimba radical cam tot, un twist foarte foarte mișto din care pot să vă spun doar că va aprea Bette Midler!

Pe scurt

După cum am spus la început, acest serial este un fel de satiră în care vom recunoaște aspecte din lumea reală a politicienilor și lumea politică în general, cu campanii electorale, demersuri și tot ce se întâmplă pe acest plan, inclusiv “în culise”. Politicianul este montat în așa mod încât fiecare conversație în parte să-ți acaparează atenția, iar mediul înconjurător, locațiile, mașinile și totul ne introduce în lumea oamenilor înstăriți, cu modul lor de viață, interacțiunile dintre ei și importanța banilor.

Dacă în primul episod îl cunoaștem pe Payton și vedem cât de potrivit este pentru un post de conducere și i se descrie trecutul și drumul său către perfecțiune până în prezent, în alte episoade aflăm mai multe despre personajele secundare, adversarii săi din campania sa pentru președenție; aflăm mai multe despre minioni și vice-președinți și familia lui Payton. Relația sa cu River, am spus că este una specială și se va reflecta asupra întregului serial, legătura dintre cei doi fiind foarte puternică.

Serialul ne arată cât de important este să fii politician și că nu există limite. Faci tot ceea ce trebuie să-ți atingi scopul. Cum o faci și cu cine, este probabil elementul cel mai important și asta vom vedea și noi. Lucrurile se complică într-atât de mult încât se ajunge la lucruri grave, dar tind să mă repet și vă reamintesc că vorbim aici de o satiră. Desfășurarea serialului, de la episod la episod, este făcută într-un mod vesel deși scene cu puternic impact emoțional vor fi și ele prezente și totul aici este despre personaje, așadar jocul actoricesc este cel mai important element.

jocul actoricesc este cel mai important element

Actori

Nu-l știam pe Ben Platt, sau poate l-am văzut pe undeva dar probabil a avut un rol puțin memorabil și când l-am văzut prima oară în trailer-ul Netflix pentru Politicianul, sincer, nu mi-a plăcut. E ciudățel și părea genul de puști pe care-l întâlnești în filme cu copii care fac nebunii, dar aveam să-mi schimb părerea pe parcusul serialului.

După cum spuneam, sunt câteva scene emoționante care scot în evidență capacitățile actoricești atât ale lui Platt cât și ale lui Paltrow ca Georgia – personajul meu preferat, dar și al celorlalte personaje. Pur și simplu toată lumea își face perfect treaba și am să-l precizez aici și pe Dylan McDermott – îl rolul tatălui lui Astrid, care, cu toate că a avut un screentime destul de scurt, reușește să-și contureze personajul, iar Lange se autodepășește, deși are o vârstă.

Corenswet nu am putut să nu mă gândesc la asemănarea sa cu Henry Cavill și de câte ori apărea pe ecran arăta ca Superman; gemenii Trevor și Trey Easton atrag antipatie maximă și sunt foarte amuzanți, iar Bette Midler este PERFECTĂ pe rol și este excelentă!

Politicianul mai are mici roluri în care vom recunoaște actori mai populari și aceștia apar la fix cât să surprindă privitorul și n-am uitat de Zoey Deutch care-o joacă foarte bine pe Infinity și la un moment dat apare și un tip, Ricardo care singur vă va (dis)plăcea.

Tehnic

Politicianul a fost o surpriză plăcută (serialul e plină de ele) când am văzut la generic pe Helen Hunt la regie pentru un episod, iar serialul stă foarte bine la acest capitol. Camera surprinde perfect totul și reușește să creeze acea lume aparte, din unghiuri, uneori ca cele folosite în filmele de groază, pentru a-i imprima seriei un element diferit, dar nu se abuzează de ele. Atenția la detaliile din jur, costumațiile și nu în ultimul rând, coloana sonoră, se observă imediat și se păstrează echilibrat pe durata celor 8 episoade. Avem în mare parte muzică pop veche, care merge la fix cu scenele din serial și datorită lor, tot ce vedem devine mai imersiv, mai intens. Treabă foarte bine făcută.

Concluzie

Mi-au plăcut dintotdeauna filmele despre politică și despre avocatură – cele care implicau confruntări în tribunal (The Firm, A Few Good Men, The Candidate, All the Presidents Men, Frost/Nixon, 12 Angry Man, The Judge) și mă așteptam să regăsesc elemente în Politicianul, dar aici este despre ceva mai diferit, spus într-o metodă diferită; ceva adaptat vremurilor noastre. Totul transmite un mesaj, indirect și asta mi-a plăcut cel mai mult. Mai în glumă, mai sarcastic, se trag semnale de alarmă dacă citești printre rânduri, iar un film/serial cu astfel de mesaj nu poate decât să te lase cu ceva după cel vezi și să-ți dorești să vezi și mai mult.

Politicianul folosește ca ingrediente principale actorii și capacitățile lor actoricești, pentru că la urma urmelor serialul este despre personaje și se axează pe interacțiunea dintre ele. Iar în jurul lor avem tot ceea ce trebuie să umple peisajul în care activează acestea, cu o regie bună, cu o coloană sonoră excelentă și cu o atenție la detalii și surprize peste tot. Mă bucur mult pentru Paltrow, Lange și Midler și chiar dacă Platt o să vi se pară, ca și mie, nepotrivit la început, măcar așteptați până la finele episodului 7 – într-o scenă emoționantă dintre Payton și Georgia – și apoi intrați cu încredere în episodul 8.

Noul serial original de comedie al producătorului Ryan Murphy, Politicianul, va avea premiera pe 27 septembrie pe Netflix.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.