“Partea a treia a filmul este complet fan service. Nu ştiu de ce, nu cred că era neapărată nevoie de ce am văzut, nu consider că este nimic original decât foarte multă muncă în a reproduce ceva, și chiar și așa, nu se simte bine reprodus.”

Regizor: Mike Flanagan

Scenariu: Mike Flanagan, Stephen King

Gen: Dramă, Fantastic, Horror

Lansare: 22 noiembrie

Durata: 2h 32min

Studio: Warner Bros.

Distribuitor: Vertical Entertainment

Clasificare: A.P.15

Actori:

Ewan McGregor … Dan Torrance
Rebecca Ferguson … Rose The Hat

Sinopsis:

Iremediabil traumatizat de experiența trăită în copilărie, Dan Torrance a încercat toată viață să-și găsească pacea. Însă acea pace este spulberată atunci când o întâlnește pe Abra, o adolescentă curajoasă, înzestrată cu aceeași „strălucire” supranaturală ca el. Disperată și speriată, micuța apelează la ajutorul lui Dan pentru a se apăra de nemiloasa Rose The Hat și adepții ei care se hrănesc cu „strălucirea” celor inocenți pentru a-și câștiga nemurirea.

Dan și Abra formează o alianță neobișnuită și pornesc într-o luptă pe viață și pe moarte împotriva lui Rose. Dacă Abra își acceptă puterile și învață să le folosească, Dan este nevoit să își reactiveze uriașele forțe și odată cu ele să înfrunte fantomele trecutului.

Recenzie:

Au trecut aproape 40 de ani de când a apărut unul din filmele favorite a multor cinefili, The Shining. Acum, în 2019, avem o continuare, aşteptată de unii, temuta de alţii şi per total, din punctul meu de vedere, o să reprezinte un “înainte” şi un “după” pentru tot.

Direct, fără să mă învârt în jurul cozii prea mult, o să spun că nu mi-a plăcut filmul ăsta, deşi stau de câteva zile şi mă tot gândesc la el din mai multe puncte de vedere, cum ar fi poveste, actori chiar şi cinematografie. Doctor Sleep continuă direct povestea filmului The Shining cu o reproducere directă a unei scene din original şi o continuare în întâmplările de la vremea aia. Ani mai târziu îl vedem pe Danny Torrance, interpretat de Ewan McGregor, ca un individ cu probleme, de băutură, sociale, probabil personale. În paralel avem un grup de indivizi condus de Rose The Hat, jucat de Rebecca Ferguson, care caută copii speciali, copii care au “strălucirea”‘ pentru a-i recruta sau pentru a-i consuma, iar pe cel de-al treilea front, o avem pe Abra – o fetiţă care are o strălucire extrem de puternică.

Ce am zis mai sus e cam tot filmul. Sunt două ore și jumătate de ceva foarte încet, cumva dezarticulat datorită vitezei, este un “slow burn” – un film care arde mocnit şi al cărui drum duce undeva, însă într-un fel deloc captivant sau interesant. Nu zic că nu există imaginaţie, nu zic că nu există talent, dar să explorezi o poveste de acum 40 de ani într-o continuare în ziua de astăzi cere ceva mai mult decât bugetul alocat. Poate în formă de carte este OK, autorul poate să revină la personaje şi fie că era scris un an sau doi mai târziu sau 10, 20, 30… nu are o aşa mare relevanţă în scris când aduci înapoi povestea. În scris rămâne nemuritor în timp, dar sub formă de film pierde coerență şi consistenţă cu fiecare cadru şi expoziţie de plot.

Mike Flanagan s-a dovedit a fi un regizor de mare calibru în doar câteva filme precum Oculus, Hush, Ouija Origin Of Evil şi Geralds Game, dar şi un maestru în domeniu groazei fiind regizorul/creatorul serialului de enorm succes Netflix, The Haunting of Hill House. Pentru cineva care promitea că de la film la film ridică ștacheta în zona thriller/horror, Doctor Sleep este pas cu pas un film lipsit de originalitate pe partea de regie. Sunt anumite elemente bine închipuite, precum o scenă în care Rose The Hat o caută pe Abra sau felul în care mor “monștrii”, chiar satisfăcător aş putea spune, însă restul filmul este lipsit de ceva mai creativ său vizual interesant şi nu e departe de a arăta chiar banal. Pe cealaltă parte sunt actorii, deşi foarte buni, au de-a face cu o poveste scrisă de Stephen King însuşi, împreună cu regizorul Flanagan, care nu prea ştie ce punct să urmărească mai cu atenţie. Dacă începem cu Danny şi ştim foarte repede că el este Doctor Sleep, la fel de repede o să ne dăm seama că filmul acesta nu este despre el, ci despre el ca parte dintr-o aventură. E ca şi cum filmul original ar fi fost despre angajatul acela de culoare de la Overlook Hotel, Hallorann, care în Doctor Sleep este interpretat foarte bine de Carl Lumbly, şi deodată filmul nu mai era despre el ci despre Danny. Există ceva inconsistent în felul ăsta de a spune poveşti pe marele ecran, încearcă să fie şi un fel de predare de ştafetă, de la Danny la Abra în timp ce filmul este despre toată lumea, în timp ce deschide posibilitatea la un univers şi mai mare. Şi multe lucruri se pierd pe drum, rămân cumva generale sau neexplorate pentru că nu poţi să ai şi “de dulce” şi “fara să te îngrași”.

Jocul actoricesc este cum am zis bun, însă materialul probabil uşor limitat. Sunt cumva sigur că mult din ce am văzut pe ecran este acea mică notă personală a fiecărui actor asupra personajului şi nu este ceva ce era scris undeva. De la felul în care priveşte Ewan McGregor până la felul în care vorbeşte Rebecca Ferguson căruia îi patinează accentul. Din toţi aceşti mari actori fetiţa, Abra, interpretată de Kyliegh Curran, o necunoscută aş putea spune, iese în evidenţă. Dă filmului o esenţă mai copilărească în timp ce tonul este unul mai sumbru. Mai sunt şi alte personaje însă sunt aşa de puţin explorate că or să rămână în memorie doar pentru că au existat în film şi erau subalterni negativi sau prietenul lui Danny, Billy Freeman, pe care Cliff Curtis, din Fear The Walking Dead, îl interpretează la nivel de “flatline”.

Cea mai mare problemă a mea cu filmul revine din nou la ce am zis mai sus, un “înainte” şi un “după”. Partea a treia a filmul este complet fan service. Nu ştiu de ce, nu cred că era neapărată nevoie de ce am văzut, nu consider că este nimic original decât foarte multă muncă în a reproduce ceva, și chiar și așa, nu se simte bine reprodus. Mai mult decât atât, insistă pe subiectul ăsta şi în loc să fie o traumă cu care Danny Torrance trăieşte, o transformă într-o realitate la care se întoarce care la rândul ei, în realitatea noastră, dă explicaţii unui film care nu avea nevoie. O mică deviere de la subiect sau să zicem aşa, un argument extra este că mie nu mi-a plăcut în mod deosebit The Shining și nu îmi place în mod deosebit Kubrick. Recunosc că a făcut filme oarecum unice vizual însă nu consider că este materialul ăla de laudă şi adulaţie cu care este tratat de cinefili şi doxe în cinematografie. Nu o spun cu mintea de acum ci încerc să mă raportez la vremea aceea, este un film lung a cărui regie este pretenţioasă. Jack Nicholson salvează mare parte din film la fel şi Shelley Duvall, iar câteva scene memorabile, care deja fac parte din cultura noastră generală/populară, nu sunt suficiente, cel puţin pentru mine, să laud The Shining. Dar unul din cele mai bune lucruri despre el, este că e un film destul de “self-contained”. Nu aveai explicaţii pentru tot, şi totul era un mister, iar la sfârşit, sfârşitul însuşi rămânea un mister. După Doctor Sleep, că îţi place unul sau amândouă trebuie să recunoşti că ţi s-au explicat chestii care acum sunt canon. Fac parte din poveste, fac parte din univers, deşi tu nu aveai nevoie și cred eu că oricine, câtuși de puțin sănătos la minte, nu a stat 40 de ani să se întrebe ce era cu hotelul ăla şi să-și dorească o continuare. Acum că există Doctor Sleep totul o să capete sens fie că eşti de acord, fie că nu. Şi asta a făcut ca o experienţă de vizualizare foarte lungă şi plictisitoare să fie cu atât mai rea. Fan Service-ul pe care, probabil că nimeni nu l-a cerut.

Nu vreau să nu recomand Doctor Sleep, nu aş fi vrut să nu îmi placă deşi aşteptările mele erau minime legate de el, însă rezultatul a fost nici măcar dezamăgitor ci pur şi simplu plictisitor. Este lung şi nememorabil și o să rămână în timp ca un film de buget care va rula în background în timp ce faci ceva doar ca să existe zgomot de fundal. Dar probabil până atunci, până la momentul în care voi decide să îi dau drumul din nou, fie pe Netflix fie unde o fi, ca să meargă ceva de zgomot, vor mai trece ani buni.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Doctor Sleep rulează cinema din 22 noiembrie și este distribuit în România de Vertical Entertainment.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.