“Este dificil de digerat ca film datorită felului în care este expus…”

Regizor: Nicolas Pesce

Scenariu: Nicolas Pesce

Gen: Horror

Lansare: 3.01.2020

Durata: 1h 33min

Studio: Screen Gems

Distribuitor: InterCom Film

Clasificare: N.15

Actori:

Tara Westwood … Fiona Landers
Junko Bailey … Kayako Ghost
David Lawrence Brown … Sam Landers (Dave Brown)

Sinopsis:

În 2004, “The Grudge” fascina cinefilii din toată lumea, cumulând încasări de peste 188 milioane dolari. Povestea lansată de Takashi Shimizu în producţia japoneză “Ju-On” depășea astfel granițele, iar blestemul înfiorător care le făcea pe victime să moară într-un acces cumplit de furie deschidea spectatorilor apetitul pentru mai mult. Și iată că, 16 ani mai târziu, explorăm secretele întunecate ale acestei forțe, iar povestea devine și mai înfricoșătoare. “The Grudge 2” / “Blestemul” continuă povestea tragediilor din Tokyo, dar realizatorii s-au asigurat că spectatorii pot înțelege și savura a doua parte chiar și dacă nu au văzut producțiile omonime anterioare.

Izvorât din ruinele unei case mistuite de flăcări, cumplitul blestem supranatural se extinde amenințător, acaparând noi și noi victime, aparent străine unele faţă de altele. Apar noi personaje, firul narativ se dezvoltă în diverse direcții, conturând un ansamblu de povești interconectate care alternează, ceea ce creează publicului un sentiment deliberat de dezorientare și îl face să se simtă mult mai vulnerabil.

Deşi casa bântuită joacă un rol central în povestire, descoperim cum se propagă blestemul dincolo de zidurile acesteia, transmițând ideea că răul nu are granițe și că nimeni nu este în siguranță. Fantoma atipică derivă din combinarea mai multor elemente din folclorul japonez: părul negru și lung, îngrijit odinioară de femei ca un bun de preț, devine semn al unei creaturi supranaturale tulburate atunci când apare răvășit, confirmând convingerea populară că fantomele se “nasc” dintr-o ură sau furie adâncă, urmate de pofta de răzbunare.

Recenzie:

În mod normal luna ianuarie este cunoscută ca luna cimitir pentru filmele de groază că aici ajung să moară multe filme de o calitate îndoielnică sau a căror rating încearcă să prindă cât mai mult public să recupereze banii înapoi. Titlul “Ju-On: The Grudge” este cunoscut între fanii filmelor de groază și în special cei care apreciază horrorul asiatic, unde franciza asta are deja mai multe filme decât aş vrea să enumăr, printre cele mai noi fiind o bătaie de proporţii aproape epice între fata din Ju-On şi fata din The Ring. Aşteptările erau mari pentru noul remake american din viziunea lui Nicolas Pesce, omul care a făcut The Eyes of My Mother pe Netflix şi un film pe care multă lume nu îl cunoaşte, Piercing. Sprijinul Sony contează în toată treaba asta și mai important este că producător îl avem pe Sam Raimi.

Şi cu toate astea Blestemul reuşeşte să fie un dezastru a cărei consistente se aseamănă cu cea a unei tocănite… tare, moale, fierbinte şi câteodată afumată. Filmul spune patru povesti, care au loc între 2004 şi 2006 și reuşeşte să adapteze povestea japoneză… să o omagieze cumva şi în acelaşi timp să nu fie deloc Ju-On şi sfârșește a fi ceva cel mult mediocru. Filmul începe cu o femeie care pleacă din Japonia și ajunge în Cross River USA, înapoi la familia ei. Primele detalii arată ca un film poliţist a cărei acţiune se întâmplă în 2006. O detectivă, mamă singură, cu noul său partener, un poliţist mai în vârstă, merg să verifice un accident în care într-o maşină este un cadavru descompus al unei doamne care avea adresa Reyburn 44. De acolo filmul descinde în cele patru povesti, sărind în timp.

Cu o evoluție foarte lentă, cu câteva jump scare-uri ici colo, filmul este mai mult un mister cu fantome, dar nu reuşeşte să prindă o identitate pentru că încearcă prea multe elemente. Spre exemplu într-una din cele patru povești este o scenă în care se explică, într-o manieră pozitivă, cum că acele spirite rele reprezintă un fel de speranţă pentru alţii care vor intra în casă să rămână şi ei acolo, să existe în continuare, chiar şi după moarte. Însă totul pare generic şi niciuna din elementele care au făcut unic Ju-On la vremea lui nu apar, în afară de zgomotul ăla care îl scot fantomele.

Mai ciudat de atât este că distribuţia este fantastică. Toţi actorii sunt foarte buni. Adică există calitate pe partea jocului actoricesc într-un film care nu ştie exact ce vrea să fie sau ce vrea să facă şi se învârte mult în jurul cozii doar ca să rămână generic. Lin Shaye este memorabilă în film, nebună, Andrea Riseborough care a fost super mişto în Mandy este şi aici excelentă, împreună cu Demian Bichir pe care l-am mai văzut în The Nun. Într-un din poveşti îl avem pe John Cho cu Betty Gilpin, din Glow și Isn’t it Romantic, care sunt o pereche interesantă, cu probleme. Actorii şi regia sunt mai bune decât povestea şi asta se vede.

Este dificil de digerat ca film datorită felului în care este expus şi mai degrabă filmul mi-a adus aminte de Dark Water şi de The Ring – filme care oricum sunt mai bune în oricare din variante ai alege să le vezi, fie japoneze, fie americane. The Grudge nu a fost ceea ce mă aşteptam şi dacă la început îmi era frică că repeta ce să întâmplat în The Grudge-ul american din 2004, iar rezultatul nu m-a convins deloc. În timpul vizionării nu am avut timp să-mi pun întrebări și să fac comparații, dar după ce am terminat de văzut au început să apară foarte multe semne de întrebare și pot spune clar că nu l-aș mai revedea vreodată. Pot însă să vă zic că merită încercat la cinema pentru că există un contrast de întuneric şi lumină, combinat cu sunet care a făcut sală să respire destul de greu la momente de groază. Nimeni nu a râs, nimeni nu a plecat, nimeni nu a comentat ceva ceea ce a fost destul de surprinzător. Este un film de groază un pic mai matur la nişte aspecte decât convenţionalul cu care am fost obișnuiți, spre exemplu The Curse Of La Llorona, însă nu este suficient de bine modelat cât să se facă remarcat peste orice alt film de groază de duzină.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Grudge/”Blestemul” rulează la cinema din 3 ianuarie și este distribuit în România de InterCom Film.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.