“Dintre cele șase nominalizări la premiile Oscar, cred că filmul are cele mai multe șanse să câștige măcar premiul desemnat designului vestimentar realizat de Jacqueline Durran.”

Regizor: Greta Gerwig

Scenariu: Greta Gerwig

Gen: Romantic, Dramă

Lansare: 24.01.2020

Durata: 2h 15min

Studio: Columbia Pictures

Distribuitor: InterCom Film

Clasificare: A.P.

Actori:

Saoirse Ronan … Jo March
Emma Watson … Meg March
Florence Pugh … Amy March
Eliza Scanlen … Beth March
Laura Dern … Marmee March
Timothée Chalamet … Theodore ‘Laurie’ Laurence

Sinopsis:

Regizoarea şi scenarista Greta Gerwig (Lady Bird) ecranizează Little Women, care se bazează atât pe romanul clasic cât şi pe alte scrieri ale Louisei May Alcott, redând parcursul, suişurile şi coborâşurile vieţii lui Jo March, un alter ego al scriitoarei.  În accepţiunea lui Gerwig, îndrăgita poveste a celor patru surori, care erau hotărâte să-şi trăiască viaţa după propriile lor criterii, este valabilă în orice epocă şi totodată potrivită pentru momentul actual.

Recenzie:

Filmele cu „povești de viață”, cum le numim de obicei, s-au aflat rareori în raza mea de interes. Din dorința de a pleca mai des de la film cu câte o lecție de viață cât și din nevoia de diversificare a gusturilor, am ales să văd Little Women / “Fiicele Doctorului March”. Cele șase nominalizări la Oscar nu sunt nici ele colea.

E interesant să conștientizăm că anumite probleme sociale din epoca Războiului Civil din America merită discutate și în 2020, unele fiind într-o măsură mai mică încă valabile. Mai ales mi se pare interesant să vedem de unde am plecat și unde ne aflăm acum cu ofertele de carieră ale femeilor și viziunea colectivă asupra condiției feminine din societate.

Cumva te poți regăsi măcar un pic într-una dintre cele patru surori March dacă nu chiar în fiecare dintre ele, chiar și bărbat fiind. Poate ai ceva din sufletul altruist și milos sau timiditatea lui Beth, ceva din atracția pe care o are Meg față de viața comodă a oamenilor bogați, poate te regăsești în aspirația lui Amy către artă sau în spiritul luptător și independent a lui Jo.

Narațiunea o pune în centrul atenției pe Jo March – interpretată superb de Saoirse Ronan – fără să le eclipseze prea mult pe surorile ei. Caracterul independent, spiritul liber cât și comportamentul băiețos o distinge pe Jo de celelalte fete. M-a intrigat cu precădere convingerea ei că nu are nevoie să se căsătorească, o alegere rar văzută (și acceptată) în anii 1800. De la Jo poți învăța ceva din atitudinea față de viață, tot timpul pozitivă și jucăușă orice ar fi fără să se ferească însă de responsabilități. O vedem încă de la începutul filmului cum iubește să scrie mai mult decât orice altceva, iar pe parcursul poveștii are dubii și descurajări legate de renumerația textelor sale – mai ales că își dorește banii pentru a-și sprijini familia.

Firul narativ ne plimbă înainte și înapoi în timp prin viețile fiicelor doctorului March, prezentându-ne atât adolescența fetelor cât și perioada în care deja sunt căsătorite. Chiar dacă uneori, în prima jumătate a peliculei simțeam că ma pierd puțin în cronologie, spre ultimul act totul prinde contur și sens. Consider că este o alegere înțeleaptă fiindcă spre deosebire de o abordare cap-coadă, stilul acesta îți păstrează interesul chiar și la final, chiar și atunci când poți anticipa ce urmează. Ai putea să consideri că dacă anumite evenimente sunt dezvăluite în „prezent” ca abia mai târziu să fie expuse în scena ca flashback, impactul emoțional este scăzut. Însă nu se întâmplă asta neapărat, mai degrabă ești cu atât mai curios să afli cum acel lucru a avut loc.

Saoirse Ronan merită toată aprecierea pentru varietatea de emoții pe care le insuflă protagonistei. După Jo, Amy ar fi cea căreia i se oferă mai multă atenție, Florence Pugh demonstrând în acest rol o competența artistică destul de bună. Pe actriță o vom revedea curând în Black Widow. Mi s-a părut interesant să văd un film cu Emma Watson în care să nu fure mai deloc lumina reflectoarelor. Ea nu se depărtează de stilul ei de actorie în acest film. Elizei Scanlen nu i se oferă multă acțiune însă totodată rolul micuței Beth i s-a potrivit ca o mănușă asemeni celorlalte trei actrițe principale.

Mi s-a părut, din păcate, că prezența succintă a domnului din titlu nu a impactat mai deloc povestea. Evindent, nu este deloc vorba de el, însă fetele până la urmă de tatăl lor plecat la război sunt inspirate să reușească în viață și să sprijine familia. Întoarcerea sa a reprezentat un moment emoționant care pe mine personal nu m-a mișcat atât de profund cât mă așteptam, spre deloc. Nici măcar nu ți se dezvăluie decât spre final că el este preot, și nici de unde are titulatura de doctor nu ni se explică.

Thimothee Chalamet este cel mai bun actor masculin din film, echivalând-o pe Ronan. Laurie este de la bun început o prezență esențială în viața celor patru fete iar pe parcurs suferă anumite transformări rezultate din interacțiunea constantă cu Jo. Sentimentele dintre două personaje ca Jo și Laurie sunt complicate și aș zice că ilustrarea prieteniei dintre cei doi este atuu-ul filmului.

Dintre cele șase nominalizări la premiile Oscar, cred că filmul are cele mai multe șanse să câștige măcar premiul desemnat designului vestimentar realizat de Jacqueline Durran. Autenticitatea costumelor, dar și a decorului de fapt, te transferă în acele timpuri. Contrastul dintre rochiile de casă cârpite în culori șterse și explozia de culori a rochiilor sofisticate de la evenimentele de gală comunică acea dorință de a fi în rândul lumii a fetelor. Un contrast care este eficient fără să fie țipător sau afișat ostentativ, cadrele filmului sunt atent ordonate pentru a face o trecere naturală de la un mediu la altul. Multe personaje au câte un stil vestimentar caracteristic pe care îl adoptă pe întreaga durată a filmului și îmi imaginez că pentru unele personaje au fost croite zeci de costume, tocmai pentru a le vedea purtând altceva de fiecare dată fără să iasă neapărat din tipar. Nu numai vestimentația sau decorul conferă autenticitate, evident că și interpretarea actorilor conturează atmosfera. Little Women este o veritabilă capsulă a timpului dacă vrei.

Little Women este un film fascinant, cu personaje frumos conturate și autentic în reprezentarea epocii. Oferă spectatorilor câte ceva de gândit fără să filosofeze și câte ceva de învățat din calitățile personajelor. Cred că unele personaje ar fi meritat mai multă atenție și cred că anumite scene ar fi avut loc de mai multă emoție. Per total este un film care te binedispune cu tot cu momentele sale triste care îți umezesc ochii, așa că merită văzut de cei care simt că au întotdeauna ceva de preluat din poveștile așa-zis banale de viață. Merită văzut și de entuziaștii secolului XIX fie și numai pentru atmosfera sa convingătoare.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Little Women / “Fiicele Doctorului March” rulează la cinema din 24 ianuarie și este distribuit în România de InterCom Film.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.