“Sunt câteva secvențe pe care le voi ține minte mereu care sunt amuzante așa cum au loc, fără niciun dialog, construite pe niște cadre inspirate și alături de un sunet pe măsură.”

Regizor: Dan Scanlon

Scenariu: Dan Scanlon, Jason Headley

Gen: Animație, Aventură, Comedie

Lansare: 6.03.2020

Durata: 1h 42min

Studio: Walt Disney Pictures, Pixar

Distribuitor: Forum Film

Clasificare: A.G.

Actori:

Tom Holland … Ian Lightfoot (voce)
Chris Pratt … Barley Lightfoot (voce)
Julia Louis-Dreyfus … Laurel Lightfoot (voce)
Octavia Spencer … The Manticore (voce)

Sinopsis:

Acțiunea este plasată în suburbia unei lumi fantastice, unde doi frați elfi adolescenți, Ian și Barley Lightfoot (interpretați de Chris Pratt și Tom Holland), pleacă într-o călătorie neobișnuită pentru a afla dacă mai există încă magie în lume, astfel încât să își poată petrece o ultimă zi cu tatăl lor, care a murit când ei erau prea mici ca să și-l amintească. “Tot înainte” va avea premiera pe 6 martie 2020.

Recenzie:

Încerc pe cât posibil să nu ratez niciun film Pixar. Sunt pentru mine animațiile perfecte, fiindcă reușesc de fiecare dată să mă încânte atât la nivel emoțional cât și rațional. Mă fascinează poveștile pe care le au de spus și în același timp mă fascinează performanța tehnică la care ajunge studioul. Fiecare film marca Pixar în parte a avut câte ceva să îmi comunice la un nivel mai mult sau mai puțin profund. Desigur că nu toate sunt capodopere de mers la Oscar dar îmi e greu să cred că există vreunul care nu fi avut măcar ceva memorabil (cu mici excepții, precum Cars 2 sau Planes…).

Onward/”Tot înainte” nu m-a dezamăgit chiar dacă încă din trailere îmi dădeam seama că va fi ceva ușor diferit. M-am bucurat să văd că se lucrează la ceva cu totul nou și nu doar la continuări. Unele continuări sunt geniale, mie seria Toy Story mi-a plăcut din ce în ce mai tare cu fiecare nou sequel. Însă tot e un sentiment revigorant atunci când vezi o noutate de sine stătăoare ca Inside Out sau Coco, care au fost ceva diferit și pentru că nu au mai presupus jucării sau mașini cu emoții, ci se concentrau exact pe oameni. Onward se apropie de acestea două. Universul este unul fantastic, al magiei (în care este greu să mai intervi cu teoria supremației roboților din universul Pixar… sau… nu?), însă personajele sunt cât se poate de umane.

Filmele Pixar au un talent, pe lângă poveștile profund emoționante ale personajelor principale, să construiască în jurul lor un univers credibil, care la rândul său comunică ceva interesant din punct de vedere sociologic. Toate personajele din Onward au ceva de spus și cu siguranță de vor distra fiecare în felul lui unic. Până și personajele secundare sunt conturate complet, toate dialogurile au sens iar glumele au reveniri care satisfac.

Am considerat că Onward se apropie de Coco nu numai că vorbește despre oameni, la un mod mai realist decât mașini vorbitoare, dar și ca maturitate. Coco a fost mai întunecat, nu neapărat deprimant ci din simplul fapt că a tratat atât de bine subiectul morții. În Onward cei doi băieți, Ian și Barley, fac tot posibilul să găsească piatra de care au nevoie să completeze vraja care îl va readuce complet pe tatăl lor înapoi, temporar. Așa că din nou, Pixar îi învață pe copii să înțeleagă și să treacă epste conceptul de a pierde permanent pe cineva drag. Onward este o idee mai matur decât alte animații din colecție și din puncte de vedere mai puțin evidente. Eu sunt convins că mai repede vor rezona adolescenții cu personajele, copiii mai degrabă se vor distra copios pe urma acțiunii caraghioase. Povestea va comunica cu adolescenții fiindcă relatează unele lucruri pe care înainte de 16 ani nu prea ai cum să le percepi, cum ar fi emoția de a conduce o mașină pentru prima oară.

Cu Onward și Soul, care va ieși în iunie, apărute după Coco, se resimte o fascinație ridicată față de lumea de apoi și despre durerea de a pierde pe cineva a celor de la Pixar. Acestea sunt niște subiecte cu care nu este ușor să jonglezi și numai niște maeștri cu experiența și renumele lor cred că le pot trata atât de eficient.

Am resimțit în film și un comentariu asupra societății din ce în ce mai comode în care trăim datorită (sau din cauza!) tehnologiei. Magia a dispărut, sau a devenit nefolositoare, odată cu apariția invențiilor. Oamenii (mă rog, minotaurii, elfii și toți restul) au început să uite cum este să depui efort, să te dedici să faci ceva anume. Și mai ales au uitat de diverse talente înăscute, cum se poate vedea de exemplu la zânele care au uitat că pot zbura, fiindcă strămoșii lor au inventat mijloace de transport care nu mai presupun exersarea aripilor.

Povestea despre cei doi frați, interpretați/dublați nemaipomenit de Tom Holland și Chris Pratt, într-o manieră în care nu-mi pot imagina alți actori care să le fi dat voce, te învață ceva despre cum alte persoane din viața ta, fără să îți dai seama, pot compensa ce ți-a lipsit de la altcineva. Tatăl lor a murit când Barley avea câțiva anișori iar Ian nici măcar nu are vreo amintire cu el. Când Ian împlinește 16 cei doi primesc în sfârșit cadoul moștenit de la răposat: un sceptru și o vrajă care îl va readuce pe tatăl lor la viață pentru 24 de ore. Însă vraja funcționează numai până la jumătate și îi aduce doar picioarele, așa că nu pot vorbi încă cu el până nu găsesc o piatră care le va permite să reîncerce vraja. Ideea asa mi s-a părut atât de bună o dată pentru miza pe care o pune cât și pentru potențialul umoristic de pe parcursul călătoriei.

Am apreciat toate deciziile legate pentru firul narativ, mai ales finalul echilibrat. Aștept să îl vadă mai multă lume pentru a discuta mai liber. Ian și Barley sunt diferiți dar se iubesc și se completează unul pe celălalt. Unul este pasionat de magie dar nu are talent, iar celălalt descoperă că are talentul de a folosi magia dar habar nu are nimic despre ea și este năpădit de frică, așa că trebuie ca fratele mai mare să-l învețe ce știe din cărți și să-i insufle curaj. Iar miza pentru tot ce se întâmplă, aceea de a completa vraja de vizitare lăsată cadou de tatăl lor, este una inspirată și care a dat frău liber la interacțiunile dintre frați și lecțiile despre a te descoperi pe tine însuți.

Dar aș zice că mai mult decât mesajele pe care le transmite filmul, s-ar putea să mă fi atras grafica sa variată din punct de vedere al paletei de culori. Obiectele contemporane se îmbină natural cu lumea magiei. O altă chestiune care mă „obsedează” la filmele Pixar sunt diversele detalii grafice la care uneori am impresia că numai eu casc gura entuziasmat ca un nerd. De exemplu din Onward nu o să uit cât de bine arată vopseaua de pe mașina de poliție care urmărește la un moment dat dubița puștanilor. Evident, au fost create multe cadre impresionante, a căror compoziție colorată încântă privirea. Iar o bună parte din umorul filmului este din meritul animatorilor. Sunt câteva secvențe pe care le voi ține minte mereu care sunt amuzante așa cum au loc, fără niciun dialog, construite pe niște cadre inspirate și alături de un sunet pe măsură. Vei spune „da, aici chiar au fost isteți”.

Onward nu este complet imprevizibil, importantă este călătoria celor doi frați. Nu ai cum să pleci cu mâna goală de la Onward, fie că e vorba de un mesaj care rezonează cu tine sau cu cineva drag, fie că e vorba măcar de una din poantele reușite care ies din interacțiunile dintre Barley și ofițerul Bronco de exemplu, sau numeroasele gaguri vizuale.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Onward/”Tot înainte” rulează la cinema din 6 martie și este distribuit în România de Forum Film.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.