“Cel mai mult am apreciat la Urma imaginea, mai precis încadrările în scene a acțiunii și personajelor.”

Regizor: Dorian Boguță

Scenariu: Dorian Boguță, Loredana Novak

Gen: Dramă, Thriller

Lansare: 6.03.2020

Durata: 2h 4min

Studio: Hui Entertainment, Mandragora, Actoriedefilm, Point Film

Distribuitor: Transilvania Film

Clasificare: A.P.15

Actori:

  • Irina Rădulescu
  • Teodor Corban
  • Marin Grigore
  • Dragoș Bucur
  • Mădălina Ghenea
  • Lucian Ifrim
  • Liviu Pintileasa
  • István Téglás

Sinopsis:

Urma este un policier cu accente de thriller despre secretele pe care le ascund cei de lângă noi. Când un pianist celebru dispare, un polițist pornește în căutarea lui și află treptat despre relațiile sale bizare și deciziile care au declanșat un vârtej de evenimente surprinzătoare. După moartea părinților lor, el devenise obsedat de fericirea surorii sale, dincolo de limitele iubirii fraterne.

Recenzie:

La puținele filme autohtone la care merg se întâmplă de fiecare dată să am impresia că interpretarea este mai bună decât scenariul dat. Și că nu îmi este complet clar finalul. Cât ne place să încheiăm o poveste vag! Bine, în cazul filmului lui Dorian Boguță consider că am dedus cum trebuie finalul, doar că aș fi preferat să fie cumva mai elaborat, să văd reacțiile personajelor principale.

Am început fără să vreau cu sfârșitul, asemeni filmului care se deschide cu un cadru la care se revine la final. Un cadru care la care, imediat ce a început filmul, mi-am spus „cât de fain e turnată pelicula asta”. Cel mai mult am apreciat la Urma imaginea, mai precis încadrările în scene a acțiunii și personajelor. Tipic genului polițist, regăsim camera de pe bancheta din spate a mașinii polițiștilor, ca și scum am strecura capul între scaunele din față. Asta mi-a aminit de „Portrete în Pădure”, un alt thriller polițist, al cărui protagonist este un comisar cu experiență. Nu mereu se întâmplă ceva interesant în astfel de scene, de obicei sunt locul unor conversații, de obicei telefonice. Se petrece la un moment dat o urmărire care mi s-a părut palpitantă, care se încheie cu o arestare, camera rămânând în mașină. O secvență care m-a mai încântat mult vizual este una în care personajele parcurg coridorul erodat al unei morgi, cu fața către cameră și cu o coloană sonoră dramatică pe fundal.

Cronologia firului narativ se desfășoară în ordinea în care comisarul și adjunctul său află câte o informație nouă despre pianistul dispărut. Povestea începe și se termină ca o continuă anchetă, iar polițiștii se simt nevoiți treptat să pună piciorul în prag atunci când adulmecă informații ascunse de personaje. Așa prefer să fie spuse poveștile polițiste și mă bucur că s-a preferat direcția aceasta pentru scenariu.

Teodor Corban și Liviu Pintileasa formează un duo de polițiști simpatic, care reușesc să fie amuzanți prin chimia dintre ei fără să dăuneze atmosferii dramatice de thriller a filmului. În afara anchetei pianistului dispărut cei doi nu sunt dezvoltați ca personaje. Iar evenimentele petrecute în film, deși le sunt cu totul inedite, nu le schimbă în vreun fel simțitor caracterele, vor fi cu siguranță și mai sceptici decât înainte când au de a face cu dispariții de genul. Rămân oricum personejele mele preferate din Urma. Mai că aș vrea să-i mai văd în alt film, fără să aibă vreo legătură cu acesta.

Marin Grigore este convingător până la capăt în interpretarea pianistului în cauză, devenind din ce în ce mai straniu în flashback-urile din relatările fiecărui personaj care este chestionat despre el. Actorul pare să fi avut o pregătire serioasă pentru rol. Ana, sora lui Anton, jucată de Irina Rădulescu, este scrisă bine ca personaj însă ceva din interprearea ei, minuscul ce-i drept, m-a făcut cumva să mă aștept la tot ce ni se dezvăluie despre personaj. Lucian Ifrim îl joacă pe soțul Anei, un medic calculat și cumsecade, care însă evită un subiect dureros cu toate că insistă ca Anton să nu ocolească problema sa medicală. Îmi plac personajele care dau sfaturi pe care de fapt ele însele ar terbui să le asculte, tocmai de aceea mi se pare păcat că nici acesta nu suferă vreo schimbare semnificativă în finalul filmului.

Dragoș Bucur nu dezamăgește cu absolut nimic. Este rece și se ține destul de tare pe parcursul anchetei. Prezența sa după prima jumătate a firului narativ împrospătează chimia dintre personaje și reprezintă o piesă esențială a puzzle-ului. Personajul Mădălinei Ghenea, partenera dispărutului, deși scenaristic este și ea o piesă importantă din caz, sau mai ales din trecutul lui Anton și din puzzle-ul pe care îl descoperă polițiștii sub vârful icebergului, nu am simțit ca interpretării i s-a dat așa de multă importanță.

Urma culege pe drum câteva din clișeele și figurile de stil pe care le-am observat că se repetă în filmul românesc sau european. Astfel că în afara polițiștilor, a atmosferei și a câtorva cadre mai mult decât interesante, Urma nu este tocmai un film memorabil pentru mine. Deși scenariul ia o întorsătură interesantă și acțiunile personajelor din trecutul recent al dispărutului devin mai interesante decât circumstanțele dispariției, în final am rămas cu o senzație seacă de „așa, și?”. Scenariul începe după jumătate să devină previzibil, adică te aștepți la direcția finalului, dar sunt oricum cât de cât surprinzătoare unele dezvăluiri. Ca premisă, Urma avea mult mai mult potențial.

Totuși, nu e un film de lepădat și de obicei, dacă nu este din cale afară de plictisitor sau neinspirat, chiar recomand vizionarea oricărui film românesc pentru a încuraja dezvoltarea industriei mioritice.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Urma rulează la cinema din 6 martie și este distribuit în România de Transilvania Film.

Poster:

Trailer:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.