“Nu am fost niciodată un adept al Remake-urilor, dar în luna aprilie 2020 am învățat o lecție și anume că uneori este nevoie de ele,…”

Gen: RPG

Lansare: 10 aprilie 2020

Studio: Square Enix

Distribuitor: Best Distribution

Platforme: Playstation 4

Clasificare: 16+

Sinopsis:

Lumea este sub controlul Shinra – o corporație care controlează sursa vieții planetei numită mako energy. În orașul Midgar, Cloud Strife – un fost membru de elită al Shinra devenit mercenar, se alătură grupului de rezistență, Avalanche, neștiind de consecințele epice pe care-l așteaptă.

Recenzie:

Am tot lăudat luna aprilie care a venit cu nici mai mult, nici mai puțin, de 3 remake-uri foarte bune care au șanse mari să fie și printre cele mai bune jocuri ale anulului. Final Fantasy VII Remake este unul dintre acestea, clasicul fiind printre cele mai populare titluri ale francizei pe care am avut posibilitatea să-l joc pe PlayStation în ’97 (și l-am rejucat pe PC în 2013) și mai țin minte acele cinematic-uri extraordinare – motive pentru care jucam cu ardoare să avansez în joc pentru a le vedea. Îmi mai amintesc, de asemenea, că m-am gândit atunci oare cum ar fi ca jocurile să ajungă să arate precum acele cinematic-uri și uite că am trăit să o văd și pe asta, nu numai în acest Remake, dar și în general, jocurile au avansat într-atât de mult încât să arate incredibil de bine.

Final Fantasy VII a fost lansat în 1997 într-o perioadă în care jocurile erau în plină dezvoltare și PC-ul era principala platformă de gaming, consolele pentru TV și cele portabile nefiind atât de des întâlnite pe teritoriile non-asiatice. Încercând anterior primele titluri ale seriei pe consolele prietenilor, am avut prima experiență anime RPG și printre primele cu sub-genul Turn Based, pregătindu-mă, într-un fel, să dau nas în nas, în același an, cu o franciză care a folosit acest gen de joc și care urma să-mi rămână în inimă până în prezent: Fallout.

Având un sistem de battle foarte interesant, diferit de cel al Diablo (lansat aproape odată cu FFVII) în care totul era axact mai mult pe acțiune, fără elementele turn based, puteai să-ți plănuiești atacurile mai bine și aveai un spectru mai mare de opțiuni și o complexitate un pic mai ridicată decât într-un ARPG. Probabil credeți că nu are rost să compar Diablo cu Final Fantasy, dar atunci, în ’97+, asemănările existau, urmând ca până în zilele noastre genul RPG să fie stratificat în genuri separarate.

Final Fantasy VII Remake

Povestea

Comparativ cu titlul original, povestea rămâne relativ aceeași cu mențiunea că acțiunea din Remake rămâne în orașul Midgar, dar asta nu înseamnă că vom avea parte de mai puțin conținut și că va afecta în mod radical povestea.

Povestea începe cu Cloud Strife – personajul principal, fost membru al SOLDIER, luptătorii de elită al Shinra Electric Power Company (SEPC) – o corporație uriașă care prin 8 reactoare masive extrag energia spirituală (Mako) a planetei pentru a alimenta metropola Midgar și pentru a dezvolta tehnologii noi. Cloud acceptă să se alăture grupului Avalanche care luptă împotriva Shinra având în plan să distrugă aceste reactoare. Avalanche este condus de masivul și nervosul Barret Wallace care consideră că acest consum masiv de Mako va destabiliza ecologic planeta și va afecta Midgarul.

Cloud și prietena sa din copilărie, Tifa Lockhard, împreună cu Barret au un contract pentru a distruge primul reactor, Cloud urmând să fie plătit după și să-și vadă de viața sa, dar lucrurile nu vor fi atât de simple și povestea se complică. Apariția unor entități malefice, împreună cu viziuni cu Sephiroth – un alt fost membru SOLDIER, îl vor destabiliza psihic pe Cloud și-l vor face să accepte să lupte mai departe alături de Avalanche împotriva Shinra, iar apariția florăresei Aerith Gainsborough va complica și mai mult planurile acestuia.

Avalanche descoperă locul unde Shinra face experimente și trebuie să ia inițiativă și află secretul din spatele acelor entități, iar aparițiile lui Sephiroth se materializează. Grupul, alături de Cloud, decid că este timpul să atace Shinra în punctul cel mai sensibil, dar o răsturnare de situație lasă Midgardul sub semn de întrebare. Viitorul este previzibil.

 Gameplay

Pentru test am primit versiunea promoțională pe disc, care conține… două discuri, constatând după o instalare de 90GB că este nevoie de cel de-al doilea disc inserat în PlayStation 4 Pro pentru a putea juca. E bine de știut că dacă doriți să achiziționați FFVII Remake să vă faceți spațiu liber pe consolă.

Meniul jocului e foarte simplu și rudimentar, având la dispoziție să alegeți New Game și Options – unde putem face modificări la Gameplay, Camera & Controls, Audio și Language, iar înainte să începem jocul avem de ales între trei niveluri de dificultate: Classic, Easy și Normal. Dacă la primul, se păstrează cât de cât fidel originalului, la Easy acțiunea se bazează mai mult pe poveste decât pe lupte și personajele încep cu un nivel mai mare (7), iar la Normal, atât povestea cât și luptele sunt la același nivel. Trebuie să mai menționez că posesorii de PS4 Pro vor avea suport pentru HDR.

HUD-ul este destul de aerisit, cel puțin când nu ești în vre-o luptă, și este împărțit pe din patru – colțurile ecranului. În stânga jos ai meniul de comenzi unde vor apărea, în timpul luptelor, personajul cu care joci (care poate fi schimbat), vrăjile și obiectele pe care le poți folosi, iar pe parcurs, în funcție de experiența din acea luptă vor apărea și lovituri speciale. Tot de acolo poți summona personaje care te vor ajuta în luptă, acestea, la rândul lor, având posibile mai multe lovituri speciale. Există, de asemenea două tipuri de atacuri, unul normal și unul mai concentrat pe adversar – Punisher Mode.

În stânga sus ni se vor reaminti câteodată ce butoane putem folosi în funcțiie de ceea ce facem, iar în dreapta sus se poate afișa o mini-hartă care se poate schimba într-un fel GPS de direcție cu punctele de interes. În dreapta jos avem lista personajelor din Party și ce HP și MP au fiecare. În timpul luptelor putem alege pe care dintre adversari să-i atacăm, iar utilizarea comenzilor din stânga jos va încetini aproape maxim timpul, putând alege să selectăm un atac sau o acțiune de acolo.

În partea din dreapta a ecranului vor apărea notificările și după o luptă vom afla cu ce s-a ales personajul (looting).

Midgar este eroul principal al Final Fantasy VII Remake pentru că tot ce se întâmplă în joc este pentru el. Un oraș futuristic imens împărțit în mai multe locații, străbătut de tunele și trenuri, cu clădiri înalte sau zone undeground. Midgarul îl simți că trăiește și are puls prin locatari, prin efectele fiecărui eveniment asupra structurii și a populației sale și nu de multe ori rămâi gură-cască de frumusețea sa arhitecturală. Inima acestui oraș superb este una neagră care pulsează Mako și ascunde pericole, iar prin venele sale curge sângele Shinra.

Primele minute de joc vei afla rapid noțiunile de bază ale jocului (tutorial), ce reprezintă fiecare lucru în parte, despre personaje, sistemul de luptă, inamici și restul, iar pe parcursul jocului, în funcție de când apare un element nou, primim notificările de rigoare.

Personajele sunt foarte interesante, diferite și au un caracter puternic conturat și ne vom da seama de asta pe parcursul jocului. Pe lângă NPC-urile care vând arme, armuri, obiecte și pe Chadley care se ocupă cu partea de magie a armelor și de sferele (Materia) de summonare, lui Cloud i se vor alătura și alte personaje în poveste. Barret, Jessie și Tifa i se vor alătura în misiuni, iar dacă primul este un încăpăținat cu suflet mare, Jessie și Tifa (cu care se știe din copilărie) concurează la inima lui Cloud care, dacă la început este dezinteresat și cu scopul să-și primească leafa, ajunge să pună suflet și să creadă în scopul Avalanche. El va intra și într-un triunghi amoros cu cele două fete și tu vei alege cu care dintre ele să ieșiți seara la un suc.

Inamicii sunt partajați în funcție de zonele din Midgard și sunt de o varietate destul de mare și bineînțeles, nu lipsesc boșii cu care vei lupta în mai multe etape și îi poți ataca în locuri strategice, la alegere. Fiecare dintre ei este mai vulnerabil la anumite atacuri/vrăji și mai rezistent la altele și pentru asta este bine să afli detalii despre aceștia înainte de a intra la luptă.

Luptele, după cum vă spuneam, nu mai sunt Turn Based precum originalul ci acțiunea e continuă, dar timpul se oprește aproape de tot atunci când accesați meniul de comenzi pentru a executa o lovitură. Poți intra într-unul dintre cele două moduri de atac, folosești un obiect, o vrajă, abilitate sau poți summona un personaj, care la rândul lui are o serie de abilități. O dată ce ai făcut alegerea, timpul revine la normal și se execută comanda. Te poți ascunde după obstacole, vei face atacuri automate în aer, dacă inamicul se află acolo și poți comuta când dorești între personajele din party. Poți alege să vindeci un membru din echipa ta, sau să-l protejezi cu vrăji defensive, iar atunci când celelalte personaje nu sunt controlate de tine se vor descurca cu ajutorul AI-ului. E bine, ca și în cazul jocurilor online, să-ți faci un party echilibrat și anume fiecare personaj să aibă câte o întrebuințare, spre exemplu să fie specializați pe atacul de aproape (melee) sau depărtare, pe vrăji și healing… ați prins ideea. Ai posibilitatea să construiești astfel personajele care vor crește în nivel.

Meniul in-game îl vei accesa probabil destul de des pentru că de acolo poți personaliza fiecare membru al party-ului și vezi detaliile amănunțite despre aceștia (Materia & Equipment), ai acces la hartă (Map) pe care vezi punctele de interes și locațiile apropiate, afli informații depre inamici, în funcție de Intel-ul adunat despre ei (Enemy Intel), gestionezi misiunile principale sau secundare și alegi care să fie active (Quests), vezi ce obiecte și vrăji cari (Inventory/Spells) și un element important, jos în dreapta afli exact care este timpul tău de joc (se oprește automat când nu ești activ câteva minute).

La Materia & Equipment poți monta Materia (niște sfere care cresc și ele în nivel în funcție de cât de mult sunt utilizate) în slot-urile din arme, armuri sau accesorii (care dispun de aceste slot-uri), acestea oferind puteri pasive sau active, vrăji, HP, MP etc, la fel și sferele de summoning (la arme).

La Upgrade Weapons, fiecare membru al party-ului are câte un anume tip de armă (sau mai multe) care pot fi îmbunătățite în funcție de Skill Point-urile adunate pe parcursul jocului. Fiecare armă va ajunge să dispună de mai multe grupuri de abilități care se pot activa prin utilizarea acelor puncte, în funcție de cât de des e folosită și creșterea în nivel a sa.

În caz că ai lupte grele și ieși șifonat de acolo, pe hartă poți găsi și câte o băncuță pe care să te odihnești sau în propriul pat de acasă, iar dacă băcănia e prea departe, din loc în loc poți accesa niște tonomate de unde poți cumpăra obiecte sau poțiuni.

Armele nu sunt într-o varietate prea mare dar posibilitatea de a crește în nivel și a le personaliza cu Materia nu te face să simți că ai rămas în urmă la puterea de atac. Săbioiul lui Cloud (de care menționează chiar și în joc că e exagerat) este impresionant, iar arma automată a lui Barret face ravagii de la distanță. Nici mânușelele folosite de Tifa nu-s rele, iar vrăjile sunt o parte importantă în joc. De la vrăji de fulgere și foc și până la cele de vindecare le poți adăuga oricând la personaje și vor crește în nivel pe cât de des le folosești. Poți trage cu grenade și summoning-ul rămâne printre cele mai fabuloase vizual și cu efecte mult mai puternice asupra adversarilor.

Pe lângă povestea principală și misiunile secundare sunt disponibile prin joc și diferite mini-game-uri de distracție precum darts, sunt ascunse chestii care trebuiesc găsite (ex. Orbs of Chocobo) și găsești (sau poți cumpăra) și discuri cu melodii pe care să le pui la tonomate (jukebox).

Sunt atât de multe lucruri de făcut și gameplay diversificat încât Final Fantasy VII Remake creează dependență pentru că vrei să afli cu ardoare ce se va întâmpla în următorul nivel, iar twist-urile, personajele și conturarea lor se face pas cu pas. Lupte pe trenuri și în ele, prin tunelele pe unde trec, în subteran și la înălțime de unde sari cu parașuta, cursele pe motoare de pe șosele, luptele cu boșii, care niciuna nu se aseamănă cu cealaltă și luptele în etape și cu mai multe posibilități de abordare ale lor plus multe multe altele, fac din FFVII Remake cea mai frumoasă surpriză a anului și încă n-am apucat să zic despre el din punct de vedere tehnic…

Tehnic

Nici nu ai cum să compari FFVII-ul original cu Remake-ul, din punct de vedere tehnologic, căci ce am primit în Remake este pură artă. Nivelul grafic este de cea mai bună calitate, animațiile, structura arhitecturală și complexitatea Midgarului cu locatarii, luminițele și diversitatea sa, sunt incredibile. Stilul grafic abordat, atmosfera, neoanele, totul se simte și se potrivesc la fix în FFVII Remake. Dacă aș avea ceva de reproșat la acest capitol ar fi poate că uneori detaliile grafice, privite de aproape sunt un pic șterse, în centru rămânând personajele, inamicii și efectele speciale. Nu e deloc deranjant, dar personal le-am observat.

Din punct de vedere auditiv este cum ne așteptam cu toții să fie, cu un plus pentru diversitatea adusă de melodiile de la tonomat, lucru drăguț find că vei întâlni prin locațiile populate și radiouri care rulează melodii. Efectele speciale sună bine și se aglomerează atunci când lupte cu mulți adversari sau boși sunt în toi.

Controlul personajului este ca în orice joc third person, celelalte butoane având fiecare rolul său. Pe lângă accesarea meniului din joc și a hărții pe parcursul jocului, odată ce intri într-o luptă vei folosi mai mult meniul de comenzi cu subcomenzile sale și va trebui câteodată să te descurci să faci anumite combinații de apăsări de butoane. Nu este nimic complex și controller-ul este foarte responsive. Vibrațiile ajută și ele să simți mai bine luptele și ce se întâmplă acolo.

Ce a făcut Square Enix cu motorul grafic este admirabil și a reușit să aducă la viață acele personaje pătrățoase din original în așa fel încât să fie ușor de recunoscut, iar combinația dintre realitate și stilul manga a rezultat ceva foarte interesant în Remake.

Concluzie

Inițial, recunosc, am fost un pic controversat când am văzut că sistemul de luptă nu mai e Turn Based, dar parcurgând prima etapă a jocului m-am obișnuit și am văzut că practic este tot cam același lucru și chiar ajută la o fluiditate mai mare a gameplay-ului. După prima parte, cea din demo, după lupta spectaculoasă cu acel boss, deja mă obișnuisem cu sistemul de luptă.

Nu trebuie să vă faceți grijă nici din punct de vedere al orelor de joc, căci sunt destule, spre exemplu la 11 ore de joc ajunsesem abia la faimoasa catedrală cu flori, imediat după superbul cinematic – preferatul meu în original, având pe undeva pe la Level 17. Am jucat încercând să fac toate misiunile secundare (mai puțin cele ale lui Chadley – nu le-am făcut pe toate) și am pierdut puțin mai mult timp decât era necesar la nivelul de deasupra orașului când trebuia să opresc niște turbine printr-un labirint de pasarele și lifturi.

Nu am fost niciodată un adept al Remake-urilor, dar în luna aprilie 2020 am învățat o lecție și anume că uneori este nevoie de ele, iar atunci când acestea se aplică la jocuri (filme, seriale etc) care au fost foarte populare cu mult timp în urmă, la lansare, dacă ai posibilitatea să le readuci la zi și să o faci așa cum trebuie, cel puțin fanii vor fi mulțumiți.  Avem nevoie de nostalgie și aceasta are la bază trăiri care ți-au rămas în minte din jocuri cu care ai empatizat în trecut și de aceea ne bucurăm enorm să le rejucăm sub formă de remake (sau remastered). FFVII Remake se află, din punctul meu de vedere, în categoria Remake-urilor care merită, iar Square Enix are tot respectul meu pentru ce a putut să scoată dintr-un joc legendar la vremea sa (să nu zic de întreaga franciză).

Final Fantasy VII Remake îl găsiți din 10 aprilie în format retail pentru PlayStation 4 pe Gameshop și digital în PlayStation Store.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.