(Un articol de Sebi Răducu) Azi, 24 mai, Alfred Molina împlinește 67 de ani, el fiind unul dintre veteranii scenei filmului de la Hollywood de mai bine de douăzeci de ani, fiind cunoscut în mare parte pentru rolul din Spider-Man 2 (2004) – Doctor Octopus și Frida (2002) – Diego Rivera, partenerul de viață și artistic al personajului eponim.

1. The Perez Family – 1994 – Juan Raul Perez

Anul 1994 a fost probabil cel mai plin din cariera actorului american născut la Londra, din doi părinți imigranți (tatăl spaniol și mama italiancă). Experiența personală este mai mult decât un instrument bun pentru orice actor în a-și concentra emoțiile. Iar acest lucru pare să fi fost, la prima vedere, o ocazie pentru Molina de a da o nuanță complexă personajului – un refugiat politic cubanez – ajuns în SUA după 20 de ani de închisoare politică, pornit să-și găsească soția și fiica, ambele avute în grijă de cumnatul său, care se va dovedi complice la situația sa.

Evoluția sa în film este interesantă și minimalismul lui Molina e un lucru rar de văzut, mai ales în comparație cu personajul bombastic și foarte extrovertit jucat de Marisa Tomei, care poartă același nume propriu, dar care preia rolul de soție de aparență pentru a le facilita cartea verde în America.

2. Letter to Brezhnev – 1985 – Serghei

Al doilea film din lunga sa listă cinematografică, o comedie romantică a anilor ’80 cu puternice accente socio-economice urmărește experiența și maturizarea unor adolescente din Liverpool care intră în contact cu doi marinari din URSS, cu care petrec o noapte de distracții și băuturi. Unul dintre acei marinari, Serghei, este jucat de Molina.

Un film puțin cunoscut, dar interesant ca tematică, apare într-o perioadă în care Regatul Unit trecea prin tulburențe socio-politico-economice, care au afectat multe orașe industriale și una dintre categoriile afectate au fost femeile din clasa muncitoare. Și nu, filmul nu e regizat de Ken Loach, considerat un naș al acestui gen de filme – mai ales în contexte precum Festivalul de Film de la Cannes.

3. An Education – 2009 – Jack Mellor

Un alt film britanic despre maturizarea personajului principal feminin, dar în care Molina joacă rolul patern. Acesta duce rolul unui tată strict care are grijă multă de studiile fiicei sale, lucru care poate deveni presant pentru orice adolescent în creștere, cu atât mai mult o tânără care este dornică să descopere și să înțeleagă lumea din jurul ei.

De-a lungul filmului, ea se desprinde încet de cuib cu ajutorul personajului care o inițiază în ritualurile distracției și ale societății boeme. Dar, la final, se întoarce, alegând între stilul de viață haotic pe care acesta îl oferea și nu îi garanta angajamentul și efortul emoțional de care un tânăr are nevoie la această vârstă și siguranța dată de educația și căminul oferit de părinți, alegând în final figura paternă.

4. Wonder Woman – 2009 – Ares (voce)

Toți își amintesc de cel mai recent exemplu al filmului Wonder Woman în care eroina poveștii își înfruntă fratele – Ares – zeul războiului – jucat în acel context de David Thewlis. Totuși, zece ani mai devreme aproape, acest lucru a avut o desfășurare mai clară într-un film animat, fiind practic esența poveștii de la început până la final, simultan cu cea a personajului eponim – cum zic americanii – origin story.

Ca multe din desenele animate făcute de DC (de la serialele anilor ’90 la universul VoD din ultimii 10 ani), multe lucruri se întâmplă pe parcursul a mai puțin de 80 de minute, de la lupte epice între Hippolyta, Zeus și Ares la apariția lui Hades ca și unchi al lui Ares, care conduce o armată până la porțile Capitoliului, obligând puterea executivă americană să atace inclusiv Themyscira. Majoritatea evenimentelor importante avându-l complice sau conspiraționist pe însuș Ares, a cărui voce este dată de Alfred Molina.

5. The Front Runner – 2018 – Ben Bradlee

Ca multe lucruri în viață, realitatea bate ficțiunea, chiar dacă uneori situația devine clișeică. Nu știu dacă asta e situația în acest caz, dar a fost un personaj în mass-media americană a cărui impact trebuie înțeles prin poziția pe care a avut-o ca și editor.

E vorba de Ben Bradlee, editorul ziarului The Washington Post, ziarul care a adus în atenția publicului celebrul scandal Watergate al lui Richard Nixon, Dosarele Pentagon (privind conflictul din Vietnam) și care în acest film a adus în fața opiniei publice – problemele conjungale ale potențialului candidat democrat la Alegerile Prezidențiale din SUA 1988 – Gary Hart (jucat de Hugh Jackman).

Molina joacă rolul editorului a cărui decizie e mult mai importantă decât munca jurnaliștilor care au ajuns la acea anchetă – mai mult sau mai puțin superficială – deoarece efectul pe termen lung în prisma politicii și mediei americane se vede și azi, iar unul stă pe scaunul de la Casa Albă.

Un articol de Sebi Răducu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.