“Corpus Christi e bazat pe o poveste reală.”
Regizor: Jan Komasa
Scenariu: Mateusz Pacewicz
Gen: Dramă
Lansare: 9.10.2020
Durata: 1h 55min
Studio: Aurum Film
Distribuitor: Bad Unicorn
Clasificare: A.P.13
Actori:
Bartosz Bielenia … Daniel
Aleksandra Konieczna … Lidia
Eliza Rycembel … Eliza
Tomasz Zietek … ‘Pinczer’
Sinopsis:
Un film inspirat din fapte reale, nominalizat la Oscar, câștigător a 10 premii la Polish Film Awards și cu peste 2 milioane de spectatori în Polonia, Corpus Christi urmărește fascinanta transformare a unui tânăr care vrea să devină preot în ciuda cazierului său, și care preia accidental o parohie.
Recenzie:
Poți fi o persoană rea dar un preot extraordinar? Ce spune asta despre tine? Ce spune asta despre preoție? Păcatul mai are aceeași greutate când e comis de o persoană credincioasă?
De când cu figurile „sfinte” din Fleabag și First Reformed, nu mai am cum să văd preoția la fel ca înainte. Mateusz Pacewitz, scenaristul filmului de față, ar fi de acord – răvășind numeroase articole din ziare și povești spuse prin viu grai, a ajuns la Patryk, un adolescent ce, la 15 ani, a ajuns să fie protejatul unui paroh bolnav ce i-a transferat mare parte din atribuții tânărului ce poza într-un preot de 26 de ani. Oricât de improbabilă ar suna premisa, Corpus Christi e bazat pe o poveste reală. Aparent, nu e un fenomen chiar nemaiîntâlnit: în 2018, un preot spaniol a fost și el demascat: timp de 18 ani ținuse slujbe, botezase copii – toate acestea fără să fi fost, de fapt, hirotonit. Deși majoritatea cazurilor reprezentau o cauză naturală a situației financiare precare a celor descoperiți, motivele lui Patryk erau lipsite de egoism – preoția era chemarea sa, element împrumutat și de film.
Producția pictează o frescă socială destul de complexă pentru micul orășel în care e plasată acțiunea: când îl întâlnim pe Daniel, care pare c-a ieșit la lumină după trei nopți petrecute-n Berghain, se roagă arzător cu rozariul în dreptul inimii în timp ce colegii săi din centrul de detenție încearcă să se ciopârțească reciproc. Ies la lumină relațiile interumane din orășelul de provincie în care ajunge să predice, felul în care credincioșii interacționează cu capelanul, o veche trauma comună împărtășită la nivel local – personajul principal sare astfel de la o pagină la alta din viața micului oraș, iar Bartosz Bielania îi construiește traiectoria cu profunzime și carismă, fără de care Daniel ar fi fost extrem de fad și antipatic. Într-un final, acesta renaște din cenușa minciunilor sale și își revendică identitatea.
Regizorul Jan Komasa mărturisește că procesul de casting al lui Daniel a rezultat în împărțirea actorilor ce veniseră la audiție în două grupe: cei ce interpretau foarte bine rolul preotului și cei ce intrau mai bine în pielea criminalului. Bielania, aparent, nu a fost bun cu nici una dintre cele două măști – multe momente din timpul slujbelor erau mai mult improvizație grăbită; atât Daniel-personajul, cât și Bartosz-actorul, încercau să-și dea seama în ce direcție ar trebui s-o ia.
Paleta de culori e compusă în general din tonuri bolnăvicioase de galben și verde, adăugate probabil în post-producție; există câteva secvențe cheie care definesc narativa și asigură spectacolul vizual – una dintre ele se regăsește și în posterul filmului.
De asemenea, filmul a apărut într-un context extrem de interesant de observat, având în vedere legătura strânsă dintre Polonia și biserica catolică: momentan, guvernul polonez duce o cruciadă de reînviere a spiritului catolic, asta în paralel cu dezvăluirea asiduă a mai multor cazuri de pedofilie din sânul bisericii. Nu numai asta, dar și episcopul local, ce ținea de comuna unde au avut loc filmările, a catalogat scenariul drept ”anti-creștin”, cât și ”anti-catolic”, condamnând felul în care filmul desconsideră importanța preoției doar pentru că arată că oricine poate deveni preot.
Corpus Christi cultivă o atmosferă generală de speranță, insuflată mai ales de slujbele ținute de Daniel când acesta renunță la a mai urma regulile aferente discursului religios. Cum el este caracterizat de ambivalența sa, ne putem întreba dacă și instituția bisericii sau religia pot fi definite, la rândul lor, de momentele lor cele mai bune sau cele mai rele.
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Corpus Christi rulează la cinema din 9 octombrie și este distribuit în România de Bad Unicorn.
Poster:
Trailer: