“Se vede că munca depusă în 2 ani, sau de când a fost conceput Valhalla a transformat brandul Assassin’s Creed în ceva de un nivel narativ comparabil cu filme şi seriale. ”

Gen: Acțiune, Aventură

Lansare: 10 noiembrie 2020

Studio: Ubisoft Montreal

Distribuitor: Ubisoft România

Platforme: PlayStation 4, Xbox One, Microsoft Windows PC, Stadia (PlayStation 5, Xbox Series S/X)

Clasificare: 16+

Sinopsis:

Secolul al IX-lea. Plecat din Norvegia din cauza războaielor interminabile şi a resurselor pe cale de dispariţie, viking-ul Eivor conduce clanul Norsemen traversând apele ingheţate ale Mării Nordului către zonele bogate la regatelor engleze. Misiunea lor: să pună bazele unei noi aşezări permanente, indiferent de costuri.

În Assassin’s Creed Valhalla, eşți Eivor, un războinic viking neînfricat, crescut cu poveşți despre luptă şi glorie. Explorează o lume deschisă superbă şi misterioasă, în timpul perioadei brutale a epocii negre din Anglia. Atacă-ţi inamicii, dezvoltă-ţi aşezarea şi dezvoltă-ţi puterea politică în încercarea de a câştiga un loc printre zeii Valhalla.

Războaiele se vor dezlănţui. Regatele vor decădea. Aceasta este epoca vikingilor.

Recenzie:

Una din puţinele dar mari binecuvântări ale zeilor de gaming pe anul 2020, în afară de o nouă generaţie de console, ar putea să fie şi acest nou Assassin’s Creed. După o aşteptare de doi ani şi clădit pe urmele Origins şi Odyssey, Valhalla aduce şi bune şi rele pe consolele din ultima generaţie cât şi pe cele de nouă. Recenzia asta este făcut cu varianta de PS4 Pro a jocului.

Lup bătrân şi trucuri noi

Spre deosebire de alte dăţi când am mai scris despre Assassin’s Creed sau am mai discutat pe subiect vreau să menţionez că Valhalla nu aduce ceva care să rupă lumea gaming-ului în bucăţi. Chiar introduce lucruri oarecum negative din alte jocuri din serie precum Unity, spre amuzamentul tuturor. Valhalla pe de altă parte prezintă câteva elemente care îşi depăşesc condiţia de “same old game”. Îşi aduce aminte de origini şi de unde a pornit şi încearcă să facă tot posibilul să combine toate aceste lucruri într-un joc reuşit. Spoiler, le-a ieşit.

Poveşti cu vikingi

Aş încerca să vorbesc obiectiv despre A.C.V. cât de mult pot însă nu şi când vine vorba de story. Personal, este cel mai puternic punct al jocului. Este atât de spectaculos de bună povestea că am trecut cu vedere anumite aspecte care putea strica jocul pentru altcineva. Dacă s-a lucrat la ceva faţă de alte A.C.-uri din urmă este clar la aspectul de story.

Povestea urmăreşte personajul Eivor, fie bărbat fie femeie sau fie lași jocul să aleagă pentru tine și această alegere va fi… femeia. Fără spoiler, dacă urmăreşti plot-ul atent de la început îţi dai seama de multe lucruri care vor căpăta sens, dacă vei juca cu femeia. După o răzbunare reuşită în plaiurile nordice şi câteva decizii luate de jarl-ul la momentul acela, Eivor şi ”fratele” Sigurd, decid să plece să îşi construiască o nouă viaţă într-o Anglie în Evul Mediu care bate mai mult spre cel întunecat. O urmărim pe Eivor într-o serie de quest-uri care dezvăluie, în formă capitulară, o Anglie împărţită pe teritorii, divizată atât în interior cât şi la exterior. Vedem regi şi făuritori de regi şi câteva personaje cunoscute din media.

Structura quest-urilor, aproape episodică, face ca jocul să fie o experienţă mult mai relaxată şi mai distractivă decât ce am avut până acum. Dispare aproape în totalitate acea senzaţie de ”trebuie să fac x şi y” în schimbul a unei experienţe mai organice, atât pe partea principală; pentru quest-urile secundare cât şi pentru celelalte pe care le întâlnești explorând.

Un raid sălbatic

Pe partea de gameplay jocul a primit câteva schimbări. Continuă să fie un open world action RPG dar unele elemente s-au schimbat. Light attacks cu heavy attacks şi parrying au o nuanţă parcă nouă în Valhalla datorită unor lupte care aduc aminte a boss-fight-urilor din oricare Soulsborne. Inevitabile sunt comparaţiile când jocul clar se îndreaptă spre o anumită direcţie, dar într-un mod pozitiv.

Motorul grafic AnvilNext 2.0 este dus la noi extreme parcă luând din For Honor şi transformând acea experienţă care aproape era de 1 vs 1 la ceva pe o scară mai mare, într-o lume mai mare. Micile schimbări subtile se simt peste tot şi cam toate sunt pozitive. Este un joc Open World de la Ubisoft deci şti că în continuare există un grind, după materiale, după loot, pentru upgrade, dar de multe ori este atât de organic că nici nu îţi dai seama.

Eşti răsplătit pentru orice faci, fie că e un raid, o variantă mult mai bună şi distractivă a sistemului din Odyssey în care luptai când pentru unii când pentru alţii, pentru că aici o faci pentru tine. Arzi, omori şi furi tot ce trebuie să furi pentru a-ţi îmbunătăţii settlement-ul. Sistemul de upgrade la aşezare oferă şi el misiuni noi jocului şi crează o stare de progres foarte naturală jocului.

Skill-tree-ul este şi el lucrat şi vreau să spun că este ENORM. Ascuns la început, dar deblocabil pe parcurs, alegând drumuri şi îmbunătăţind puncte cheie câteodată copacul de skill-uri pare un joc în sine. Abilităţile speciale pe de altă parte nu mai sunt în acest skill tree ci se găsesc prin zone în nişte cărţi. Chestia asta face că progresul să nu fie unul imediat ci una evolutivă, un pic mai lentă.

Frumuseţea teritoriului

Deşi începi în nord, unde tonul general bate spre ”FRIGĂLĂU” cu zăpadă până la genunchi, munţi şi gheaţă, după primele ore toată acţiunea se mută în Anglia unde predomina culori precum verdele, maroniul şi evident, ceaţa. Şi aici motorul grafic este împins la noi limite transformând zone fantastice în ceva mai mult de atât făcând din Valhalla probabil unul din cele mai frumoase jocuri Assassin’s Creed de până acum.

Ceaţa, lumina chiar şi fumul au trecut la un alt nivel şi retrăiesc momentul când credeam că Black Flag era jocul cu grafică superbă dintre generaţii. Fie că eşti călare sau pe râu peisajele te vor lăsa de multe ori cu gura căscată. Combină extrem de plăcut mai multe feluri de arhitectură, construcţii medievale, aşezări nordice şi ruine romane ca nici un alt A.C. până acum. Este plăcut să priveşti totul din jur şi este la fel de plăcut să te caţări peste tot pe unde este posibil. Sincronizările de puncte înalte devin şi ele un moment fotografic impresionant.

Peisajul mai are şi un secret esenţial, muzica. Muzica din joc, fie că mergi prin pădure fie că te lupţi, este subtilă, dar îţi face orice luptă sau plimbare ca un moment de film sau serial. Sound design-ul per total al jocului cuprinde detalii atât de subtile că dacă stai să asculţi rămâi efectiv uimit de câtă atenţie s-a pus pe aceste aspecte.

Lege şi Legenda

Jocul integrează încă trei aspecte importante: aspectul clasic, familiar, cel care are de a face cu povestea (care pare un joc de sine stătător) şi un aspect care face ca Valhalla să nu fie un simplu joc despre vikingi ci un Assassin’s Creed. În al doilea şi al treilea aspect nu vreau să intru pentru că este cumva o surpriză foarte plăcută doar pot să spun că jocul, pe ambele părţi combină foarte mult aspectul religios şi mitologic al celor din nord cu universul A.C. Este o combinaţie reuşită de elemente pe o parte educative, pentru că mulţi nu ştiau că “Viking” de fapt e o meserie şi “going on a viking” este chiar ceva real, lingvistic vorbind. Dar la fel poate mulţi nu cunoşteau aceşti zei care sunt tot menţionaţi precum Tyr sau “Havi”.

Familiar este acel tab cu The Order Of Ancient, care din nou revine cu o mulţime de personaje “asasinabile” şi un strat extra peste un joc care este deja bun. Atenţie la Power Level. Doar atât pot să vă avertizez.

Toporul în genunchi

La lansarea de pe 10 noiembrie o să existe un Patch Day One, care cu siguranţă va rezolva multe dintre glitch-urile şi lucrurile “enervante”, dar nu întotdeauna de care ne lovim când vine vorba de tipul ăsta de jocuri. Am întâmpinat probleme “game-breaking” pe parcursul jocului, dar nu m-a oprit sau nu mi-a întrerupt nici distracţia şi nici curiozitatea. Dacă am o problemă cu jocul adevărat este una singură şi nu ştiu dacă va fi rezolvată de patch ci doar de un upgrade de consolă şi acea problemă este timpul de încărcare. Loading-urile, deşi nu sunt dese, prima dată când porneşti jocul şi după când faci fast travel sunt adevărate calvare pe PS4 Pro. Nu mă interesează 30 fps, nu mă interesează dacă e 4k sau 12k sau cum se văd firele de par ale lui Eivor, dar aşteptatul pentru un fast travel este teribil. Jocul în rest nu are nici un fel de tranziţie dubioasă, nici un fel de întrerupere dacă joci. Doar când îl porneşti şi doar când faci fast travel.

Că pluteşti, că A.I.-ul se poartă ciudat sau alte chestii “wacky” din joc fac parte din farmecul său. La punctul ăsta nu e o surpriză şi nici nu ar mai trebui să fie un inconvenient. Dar evoluţia jocurilor cere ca unele lucruri să se schimbe în bine nu să rămânem în urmă.

Vârful Asgardului

Este, pe lângă alte titluri lansate anul acesta şi cam de acelaşi tip, unul din cele mai bune experienţe narative pe care le-am jucat. Rar mă prinde ceva atât de strâns sau intens, mă face curios şi îmi oferă atât de multe variante de explorare şi progres ca să îmi dedic ore în şir căutând mai mult. Mai mult din poveste, mai mult din lumea din jur, mai mult din copacul de skill-uri care este, repet, enorm.

Se vede că munca depusă în 2 ani, sau de când a fost conceput Valhalla a transformat brandul Assassin’s Creed în ceva de un nivel narativ comparabil cu filme şi seriale. Dacă ceva te convinge să joci acest titlu să fie curiozitatea pentru o poveste excepţional de bună. Iar dacă nu, zboară capete, zboară mâini, dai cu toporu’ moare saxonu’, danezu’ şi oricine altcineva se pune între tine şi prada ta de război.

Assassin’s Creed Valhalla îl găsiți din 10 noiembrie în format digital pentru PlayStation 4 pe PlayStation Store, Xbox One și PC pe Microsoft Store, pe Stadia și retail în magazinele de specialitate. Jocul va sosi și pe noua generație de console, PlayStation 5 și Xbox Series S/X.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.