“Progresiv seria Yakuza şi-a pierdut din seriozitatea cu care a fost tratat în mare parte primul joc şi poate al doilea, însă Yakuza: Like A Dragon este la un alt nivel. ”

Gen: Acțiune, Aventură

Lansare: 10 noiembrie 2020

Studio: Ryu Ga Gotoku Studio

Distribuitor: SEGA

Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5 (din 2 martie 2021)

Clasificare: 16+

Sinopsis:

Ridică-te ca un dragon

Ichiban Kasuga, un membru al unei famiii yakuza din Tokyo, se confruntă cu o pedeapsă de 18 ani de închisoare, fiind considerat vinovat pentru o crimă pe care nu a comis-o. Nu-și pierde niciodată încrederea, își ispășește exemplar sentința și se întoarce în societate pentru a descoperi că nimeni nu-l aștepta, iar clanul său a fost distrus de omul pe care îl respectă cel mai mult.

Confuz și singur, el pornește într-o misiune de a descoperi adevărul din spatele trădării familiei sale și de a-și relua viața înapoi, devenind un personaj cunoscut prin oraș în călătoria sa.

Crește în rank

Experimentează o luptă dinamică RPG inovativă. Alege dintre cele 19 locuri de muncă unice, de la bodyguard la muzician și folosește pe câmpul de luptă arme. Folosește umbrele, biciclete, indicatoare stradale și orice altceva îți stă la dispoziție pentru a crăpa niște cranii!

Intră în lumea jocurilor

Când nu ești ocupat cu inamicii, relaxează-te jucând câteva jocuri arcade SEGA clasice, concurând cu localnicii într-o cursă de go-kart, fără restricții, în jurul orașului Yokohama. Completează 50 de misiuni secundare unice sau pur și simplu vezi peisajele unui oraș japonez modern. Există întotdeauna ceva nou după colț.

Recenzie:

Chiar dacă acum 2 ani am încheiat seria originală Yakuza, povestea lui Kazuma Kiryu, cu The Song Of Life şi între Yakuza Like a Dragon şi Yakuza 6: Song Of Life am avut doar spin-off-ul Judgement (Judge Eyes în Est) – echipa Ryu Ga Gotoku de la SEGA a reuşit şi în 2020 să vină cu o poveste, deşi familiară, mai proaspătă şi mai interesantă decât ai crede. O nouă mecanică de joc, un nou protagonist, o nou poveste care începe în Kamurocho, dar ajunge în altă parte şi te trage într-o lume pe care nu te-ai aştepta să o vezi într-un joc precum Yakuza. Aceea lume este cea a muncii, lumea laborala.

Ichiban nu e Kazuma

Principiul poveştii este cam acelaşi, acelaşi backstory îl primeşte şi Ichiban Kasuga, care pentru a-şi acoperii şeful ia vina asupra lui a unei crime şi este trimis 15 ani la puşcărie care se transformă în 18. La ieşire din puşcărie totul s-a schimbat şi încercând să primească răspunsuri, lumea Yakuza din care a plecat este diferite iar alianţele s-au transformat dramatic. În căutarea unei explicaţii pentru ce s-a întâmplat chiar propriul lui şef, o figură paternă pentru Ichiban, îl împuşcă şi îl lasă să moară undeva în Yokohama. Acolo se împrieteneşte cu om al străzii pe nume Namba şi începe să o ia de la zero, jonglând joburi şi descoperirea unui mister care se coace de mult timp în Yokohama.

De la acţiune la RPG

Dacă toate celelalte jocuri din serie era din categoria aia de Beat’Em’Up cu un sistem de leveling Yakuza: Like a Dragon trece pe tradiţional. Sistemul este pur Turn Based Combat deşi cu mici plusuri. Pentru fanii JRPG asta nu o să fie decât o bucurie, dar pentru publicul care a jucat până acum Yakuza o să îi ia prin surprindere. Sistemul de luptă deşi nu este complex la suprafaţă, ai atacuri normale, ai atacuri speciale, ai healing şi folosirea item-urilor, iar fiecare te costă câte o tură. Acum dau eu, acum dai tu sau ordinea în care se nimereşte jocul să lovească. În general începi şi dai cu toate personajele şi după te atacă inamicii.

Da, în sistemul Turn Based nu joci cu un singur personaj ci ajungi cu până la 4 inși să-i controlezi pe rând, fiecare cu “clasele” lor, mai clar sau mai puţin clar definite, în acest joc faţă de altele care au sistemul standard de Warrior, Mage etc. Avantajul acestui sistem Turn Based este că îţi permite un pic mai mult loc de gândire şi strategie decât bâte tot ce prinzi deşi nu era rău deloc nici înainte.

Jocul are şi un increment de dificultate pe parcurs ce joci deşi ai de la început acces la zone care efectiv mori dintr-o lovitură, iar în Yokohama parcă nici o luptă nu te iartă. Tot trebuie să menţionez cel mai mare avantaj pentru nenumăratele lupte pe care nu le vei duce în story neapărat ci acelea de pe stradă pentru care există un sistem de AUTOBATTLE doar apăsând la orice luptă pe L2 (PlayStation 4 Pro e platforma folosită). Jocul practic până la un punct se joacă singur. Deşi este foarte competent, sistemul de autobattle şi are chiar şi opţiuni de ales cum vrei să fie, Agresiv, Concentrat pe Healing sau ceva mixed a cărui nume nu îl mai reţin, am încercat să îl folosesc şi în timpul unor lupte mai importante sau mai grele şi nu este chiar cel mai deştept, deci la un moment tot trebuie să preiei controlul. Şi mai des având în vedere că există un sistem de gardă activă, adică când cineva te atacă poţi face un parry dacă apeşi la momentul potrivit sau prompt-urile care seamănă cu un quick time event care îţi vor amplifica loviturile speciale.

Yokohama la pas

Vizual jocul este destul de bun. Grafic este curat, este impecabil, iar oraşul este unul spectaculos. Mai mare decât ce am văzut până acum şi luat la pas este divers, este populat şi fiecare colţ are o luptă, o misiune sau ceva de făcut.

Modelele personajelor, cinematicurile şi gameplay-ul sunt excelente din toate punctele de vedere. Pare genul ăla de joc care nu are glitch-uri sau bug-uri şi în care să pus foarte multă dragoste şi atenţie la detalii. De la părul ridicol al lui Ichiban până la cartierul coreean care este întunecat şi sumbru, mici detalii formează o imagine de ansamblu care strigă varietate.

Taxiurile sunt în continuare mijlocul de fast travel, dar sunt la fel de ineficiente că în celelalte jocuri şi exploratul pe jos este întotdeauna o variantă mai bună. Fie că e noapte fie că e zi sau fie că eşti într-o misiune Yokohama, întotdeauna are ceva de arătat şi ceva cu care să te surprindă.

Tradiţia se păstrează

Trebuia o categorie specială pentru asta şi aici vorbim un pic despre mini jocurile cu care ne-am obişnuit din cealaltă serie. Baka Mitai la Karaoke încă este o variantă de mini game, la fel precum altele noi cum ar fi colectarea de cutii, doze sau sticle pe o tricicletă modificată pentru a face nişte bani în plus, ceva gen carturi şi unul din noile mele mini jocuri preferate “statul treaz la cinema”. Da, există un mini joc în care te duci la un cinema şi încerci să stai treaz apăsând pe butoane la momentul potrivit.

Un alt mini joc care este de fapt ceva ce nu mă aşteptam şi care pare mai mult un side story este unul în care trebuie să administrezi o afacere şi să o dezvolţi. Sună un pic ciudat însă promit că apare de nicăieri în mijlocul jocului şi deodată te vezi oprit din lupte, din grind din orice, pentru a administra diverse afaceri, angajaţi, bani şi targeturi. Este complex, dar este distractiv.

Subiectiv vorbind despre Yakuza

Este imposibil că eu, fan al seriei, foarte mare fan, să mai fiu obiectiv în privinţa acestui joc. Tot ce vine de punctul ăsta este părerea mea şi nu doar o prezentare. Nu am cum să nu ador jocul ăsta care te prinde şi te afundă într-o lume incredibil de variată şi de ridicolă în acelaşi timp. Progresiv seria Yakuza şi-a pierdut din seriozitatea cu care a fost tratat în mare parte primul joc şi poate al doilea, însă Yakuza: Like A Dragon este la un alt nivel. Combină elemente de fantezie cu elemente şi plot-uri din filme cu crime şi Yakuza, la un complet alt nivel.

Nu credeam că o să îmi placă aşa de mult personajul Ichiban, dar este la fel de interesant şi carismatic precum Kazuya. Ţinând cont că este de fapt un man-child de 40 de ani am putea spune că jocul atinge un nou demografic sau se joacă într-un nou demografic de vârstă. Deşi este ridicol pe alocuri, inclusiv caricaturizandu-l pe Ichiban sau dându-i alură de gamer, este fan Dragon Quest, plot-ul jocului te duce pe nişte drumuri care, deşi favorabile în joc, nu sunt subiecte în general tratate în mediul ăsta, al jocurilor. Vorbesc de oamenii fără adăpost şi ex puşcăriaşii. Da, unul din principalele subiecte ale jocului sunt oamenii fără adăpost şi viaţa, la 40 de ani, încercând să cauţi de muncă într-un oraş şi fiind chiar refuzat. Este un subiect real cu care, de exemplul Estul ştiu că se luptă în secret. Este plăcut să existe o reprezentare în jocurile video şi una cumva pozitivă, că există un sistem, că există acest fel de oameni şi că viaţa lor nu este uşoară. Şi Kasuga Ichiban este mult, mult mai plăcut decât Tatsya Ukyo din cele două jocuri de pe PSP.

Pe de altă parte jocul nu surprinde cu ideea generală, adică toate jocurile Yakuza au avut acest schelet, cu mistere, intrigă şi twist-uri. Dar tot îl urmăreşti şi eşti prins de el de la primul minut. Merge foarte bine evoluţia poveştii cu sistemul de luptă, în care niciodată, progresând în story nu te simţi prea puternic ba chiar îţi transpiră mâna, fruntea şi spatele la unele lupte. Ridicole, desigur, pentru ca să te lupţi cu un aspirator gigantic sau cu un excavator nu sunt lucruri de luat în serios, dar ăştia sunt paşii care mişcă povestea înainte şi trebuie să treci prin boss-fights, să te pregăteşti dinainte şi să ai o oarecare strategie în minte pentru cum îţi foloseşti item-urile, energia şi personajele. Ca toate RPG-urile clasice Turn Based, nu este atât de iertător pe cât ai crede şi dificultatea se vede mai târziu în joc. Pune că este un joc de în jur de 60 de ore dintre care 40 sunt story şi 20 este grind prin side stories sau efectiv lupta pe stradă. Jocul conţine chiar şi ceva dungeon-uri, ca să se asemene cu un RPG clasic.

Cel mai mult m-a atras de fapt la Yakuza: Like a Dragon faptul că este foarte fluid, poveste, luptă tot. Împarte suficient de bine story şi cinematicuri, dialoguri şi combat cât să nu fie plictisitor, doar ocazional greu. Nu dormi la el asta e clar, iar cu faptul că vizual este un joc foarte spectaculos, cu o varietate stupidă de inamici, care se transformă în luptă, îl face cu atât mai interesant şi mai fantasy. Pe partea de sound design contribuie mult dialogul şi voice acting-ul japonez, refuz să îl încerc în Engleză deşi lumea a zis că e decent, dar şi sunetul în general cu tot cu muzica. Luptele sunt cu atât mai satisfăcătoare când bâta aia face “zbang” decât dacă ar fi un simplu şi sec “tronk”. Este un alt ansamblu de detalii pe care cei de la Ryu Ga Gotoku Studio îl tratează întotdeauna cu minuţiozitate şi atenţie.

Yakuza: Like a Dragon se simte ca un joc complet şi solid. Din toate punctele de vedere. Fie că îţi place sau nu sistemul ăsta de luptă trebuie să recunoşti că cel puţin este explicat cât să fie pe înţelesul tuturor, este sprijinit de Autobattle pentru a progresa încet şi sigur şi este o schimbare proaspătă pentru o franciză care parcă s-a reinventat schimbând eticheta şi sticlă, dar și conţinutul fiind acelaşi sau poate chiar mai bun. Este unul din cele mai bune jocuri din 2020 garantat/10. Proaspăt interesant şi divers aduce în mainstream turn based combat la un alt nivel, de gameplay, de story telling, de tot!

Yakuza: Like a Dragon îl găsiți din 10 noiembrie în format digital și retail pentru PlayStation 4, iar din 2 martie 2021 va sosi și pe PlayStation 5.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.