Cyberpunk 2077 – Primele impresii

Bun. În sfârșit a sosit Ziua Z – data de lansare oficială pentru unul dintre cele mai așteptate jocuri ale anului – Cyberpunk 2077 – cel mai nou titlu FPS-RPG al celor de la CD Projekt Red responsabili și de titluri mediatizate și de succes precum Grand Theft Auto, The Witcher și Red Dead Redemption.

Primit un pic mai devreme de lansare, am introdus codul la reedem pentru PlayStation 4 Pro și am ridicat o sprânceană… 101 GB necesari pentru instalare. Am curățat consola de jocurile instalate și am dat drumul la descărcare care a durat undeva la două ore și ceva pe o conexiune 1GB DIGI.

Cu câteva ore în urmă, pe când instalam jocul, a expirat și embargo-ul ceea ce însemna că jurnaliștii aveau voie să să-și publice părerile online, bineînțeles fiind atenți la cerințele distribuitorului/dezvoltatorului cu ce puteau sau nu să publice. Am fost mirat de reacțiile mixte, o parte dându-i note modeste (nu rele), iar alții note bune și foarte bune majoritatea având în comun un singur lucru, faptul că Cyberpunk 2077 nu este finisat și prezintă diferite bug-uri, aparent reparabile prin patch-uri. Un lucru este cert, după atâtea amânări se mai putea băga una (?) care să rezolve problemele (cel puțin cele mai evidente) și se făcea o lansare cât de cât O.K. Zic și eu…

Să revenim la joc, am să trec direct la primele păreri după câteva ore bune de gameplay în care am ales să joc Nomad, cu bărbat pe care mi l-am creeat așa cum am dorit, lăsând totuși penisul și pubianul deoparte. Da, pot fi “configurate” și acelea. Barbă, tatuaje, culoarea pielii, a ochilor, inserții cybernetice și cicatrici sunt o parte din posibilitățile de personalizare a personajului tău, chiar înainte de a te analiza singur în oglindă, în primele minute de joc, într-un garaj ponosit în care un hrâb așteaptă să-i înfigi pintenul în pulpă.

Prima părere este că din punct de vedere grafic, Cyberpunk 2077 arată bine, arată așa cum te aștepți să arate, iar motorul grafic își arată dibăcia. Animațiile personajelor sunt destul de fluente, și controlul se simte bine pe controller-ul PS4 Pro. Perspectiva optată este cea la persoanei întâi și-ți poți vedea brațele, picioarele și părți din corp în funcție cum te miști și privești. Și pentru că tot am zis de bugulețe, pun și eu unul găsit rapid:

It’s all ’bout Jackie

În garaj mai e cineva și lucrează la hrâb. Intervii și faci tu mașina să meargă și când să-i dai bice, un copoi vă ia la verificare. Observăm că poți alege variante de răspuns la dialoguri și nivelul de detaliu din garaj, dar și al mașinii atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Foarte mișto. Într-un sfârșit ieși din garaj cu mașina și camera se poziționează undeva în spate-sus, dar o poți ajusta după plac, inclusiv la persoana întâi. Controlul mașinii e foarte sensibil, să zicem, dar te obișnuiești repede. Deșertul arată bine, totul în jur e ponosit și prăfuit și e foarte precis randat și plăcut ochilui d.p.d.v. arhitectural. Te duce gândul din prima la Mad Max. Mergi să-ți întâlnești jumătatea – pe Jackie, nu, nu e o doamnă căruia să-i arăți ce ai configurat mai devreme în zona pelviană ci o namilă de om cu care te vei înțelege din prima – tovarășul acela cu care te completezi de la prima vedere.

Împreună cu Jackie aveți de făcut un transport în oraș – faimosul oraș – Night City – pe care-l vezi din deșert, în depărtare. Ca să poți intra cu mașina în oraș trebuie să treci de un punct de verificare și e nevoie să bifezi niște condiții, dar ca și în zilele noastre în mărețul București, cu o mică “atenție” se rezolvă tot. Nici nu intri bine în oraș și pe urmele tale vin “bandiții” și avem ocazia să tragem pe fereastra mașii într-o urmărire spectaculoasă – astfel de urmăriri vor fi dese. Să nu uităm de benzi rivale, poliție și alte pericole locale. Ah, și apropo de poliție, am eșuat lamentabil la prima pedală pe șosea în No Man’s Land, când am luat pe capotă pe un nefericit și am adunat poliție în coadă (cam ca la GTA), dar i-am lăsat rapid în praf.

Înainte să călcăm în Night City ceasurile se dau pe repede înainte și trec parcă 9 luni în care vedem într-un montaj cinematic cum Jackie și V – așa te numești tu – îți duc traiul tovărășesc împreună: la muncă, la doamne, la distracție și la bătaie, apoi ai posibilitatea (se poate trece peste) de face training în ale luptelor de aproape, inclusiv cu sabia de samurai, trasului cu praștia, furișatului și hacking-ului. Te bați cu Deathstroke 🙂 Eu recomand să le faci pentru fibră. Totul e prezentat ca și când ar fi ceva virtual și înveți destule acolo.

Night City este personajul principal din Cyberpunk 2077

Back in Night City, de acum începe practic jocul. Vei merge la locuința ta, unde te poți uita la tv, face stash-ul de arme și muniție, face duș (îmbrăcat -?!) și dormi pentru a trece timp – timp pe care îl poți sări atunci când sunt cinematicuri sau discuții, ar mai fi de menționat. Ai un telefon mobil și câteva contacte prin care preiei misiuni. Night City este personajul principal din Cyberpunk 2077. Detaliat, în toată splendoare sa, NC e plin de culoare, neoane cu un aspect cyberpunk de toată frumusețea. HDR chiar înfrumusețează și mai mult orașul și sunt mega-curios cum arată pe PS5 și pe PC cu un 3080/3090 pe el.

Bătaia (e scoasă din Rai) e foarte interactivă și variată, la fel și modul în care poți rezolva misiunile. Ai un inventory unde poți îmbrăca fel și fel, la fel și pentru arme. Poți căra până la 3 arme și muniție și nu lipsesc nici medkit-urile pentru viață. Armele se pot upgrada sau adăuga la ele componente. Fiecare are nivelul ei care crește în funcție de cât și cum te descurci cu ea în luptă. Există o varietate foarte mare de arme cu funcții diferite și anumite moduri de foc și se simt bine în controller atunci când le folosești. Arme iei și din buzunarele nefericiților – da se poate face looting -, sau de prin fel de fel de cutii sau dulapuri. Bătaia, după cum spuneam, e de aproape (pumni, arme albe), cu arme, sau prin hacking. Da, poți hackui inamicul dacă are implanturi cybernetice, sau îi poți distrage atenția hackuind o lampă, o cameră, un ecran din apropierea lui, apoi te poți furișa și-i face un takedown silențios. Bineînțeles, contează și cât de avansat ești – unde bagi puncte – la abilități.

Că tot am pomenit de inventory, să mergem o fugă și prin meniu, unde ai acces la o hartă cu puncte de interes (misiuni), locații și tot ce e nevoie, de inventory am spus – este în genul ARPG-urilor unde poți compara armele adunate cu cea din mână, sistem de leveling, haine, grenade etc. În meniu avem și un sistem complex de abilități – un tree ramificat în detaliu unde poți adăuga punctele pe care le câștigi jucând. Poți adăuga puncte direct la categoriile de bază sau subcategorii. Evident, avem și o zonă dedicată implanturilor cybernetice – Cyberware – unde-ți poți robotiza V-ul. Avem, bineînțeles și bani pe care-i dăm pe prostii (arme, haine, distracție, muniție șamd), așadar să nu care cumva să nu buzunăriți nefericiții căzuți. Highlight pe obiectele cu care poți interacționa poți face cu un mod de vedere mai specială. Așa vezi ce se poate loota sau hackui.

Misiunile sunt destul de diversificate, un mod gen Detective putând fi luat ca și un mod separat de joc, complexitatea diferind de la sidemission la sidemission, sau chiar și în povestea de bază. Povestea în sine, din ce am văzut la cei care l-au terminat deja (da, au și apărut walkthrougH-uri complete) nu pare lungă, dar mulțumită misiunilor secundare și alte chestii pe care le poți face orele de gameplay se măresc.

Muzica e foarte tare și o vei auzi tot timpul, dar o poți și schimba când ajungi acasă, de la radio.

Am să mă opresc aici și vom detalia în recenzie. Prima parte a jocului, în “Bad Lands” și până la intrarea în Night City, am înregistrat-o și acolo vedeți mai multe: