Ascultă acest articolLars von Trier este întruchiparea melancoliei însăși. Acum doi ani era în căutarea unei idei pentru următorul său film. Încerca să găsească surse de inspiraţie pentru Melancholia prin muzee, asculta muzică şi nota fragmente de gânduri, imagini şi bucăți de scenariu care acum se regăsesc în film. Dar nu noul lungmetraj era obiectivul principal. Ci împlinirea lui emoţională.
«Psihanalistul meu mi-a spus că melancolicii sunt de obicei mult mai echilibrați decât oamenii obişnuiţi în fața unui dezastru iminent, în parte pentru că ei pot spune: ”Ți-am zis eu!”»,
râde von Trier.
«Dar și pentru că nu au nimic de pierdut».
În MELANCHOLIA, von Trier se luptă cu melancolia însăși. Mai mult decât cu cataclismele. Punctul de plecare este depresia care îl lovise în urmă cu câţiva ani și care a inspirat totul, pornind de la alegerea titlului. Munca a constat și în plimbări riguros programate și ore de lucru la birou, cu scopul de a trece treptat peste perioada în care nu făcea film, când mai mult se târa, decât se bucura de viață. Lars von Trier dă tot ce e mai bun atunci când începe să muncească și când totul depinde de el: echipele de filmare și investitorii, actorii, dialogurile, scenariul.
«Mi-a plăcut mai mult să lucrez la filmul ăsta, și am fost mult mai prezent de data asta. Când am făcut Antichrist treceam printr-o perioadă proastă»,
spune el.
După baletul inițial al sfârșitului lumii, filmul se împarte în două. Cum spune regizorul:
«Dacă tot trebuie să ajungem în iad, măcar să începem bine».
Prima parte se numește Justine și vorbește despre sora melancolică și căsătoria ei. Cealaltă este Claire și acoperă numărătoarea inversă, până la sfârșit.
Melancolica Justine este hotărâtă să devină “normală”, explică el. Așa că acum se hotărăște să se căsătorească.
«Vrea să termine cu prostiile, cu angoasa, cu îndoiala. Iată de ce își dorește o nuntă adevărată. Totul merge bine până când se confruntă cu propriile exigențe. Iar când ajunge la nunta pe care ea însăși și-a impus-o, este copleșită de îndoieli»,
spune von Trier despre personajul Justine, care se bazează mult pe cine este el însuși și pe experienţele lui vis-à-vis de profeţiile apocalipsei și de depresie.
«Justine nu știe dacă toate astea merită. O nuntă, la urma urmei, este un ritual. Există și altceva dincolo de ritual? Nu există. Nu pentru ea. Este păcat că nouă, melancolicilor, nu ne plac ritualurile. Nici eu nu mă simt în largul meu la recepții. Probabil pentru că pentru melancolici miza este ceva mai mare decât niște beri și muzică »,
spune regizorul.
«Dacă există într-adevăr ceva înăuntru, dincolo de imagine, pot crea o legătură între mine și el. Dar dacă nu te mai bucuri să primești cadouri de Crăciun sau să vezi cât de fericiți sunt copiii, atunci tot ritualul de a băga iarna un copac în sufragerie nu mai înseamnă nimic.»
Căsătoria rămâne ultima încercare a lui Justine de revenire la viață, în locul dorinței de a o părăsi. De aceea vrea să se căsătorească.
«Când ai depășit o depresie, trebuie să îți stabilești niște ritualuri pe care să le urmezi. Să te plimbi pentru câteva minute, de exemplu. Prin efectuarea mecanică a mișcărilor, ritualurile câștigă în final o anumită semnificație.»
Dacă sfârșitul lumii s-ar putea întâmpla într-o clipă și totul s-ar opri, și toate suferințele și neîmplinirile ar dispărea dintr-o dată, von Trier spune că ar apăsa el însuși pe buton. Cu singura condiție ca nimeni să nu sufere. Cum spune Justine în film: ”Viața e urâtă, nu?”
«Viața este o idee nenorocită. Dumnezeu s-a simțit bine când a creat lumea, dar nu prea s-a gândit la lucruri până la capăt»,
râde regizorul.
După von Trier, există mai multă suferință decât bucurie în viață.
«Ați putea să mă contraziceți: »,
adaugă el.
«Orgasmul. Da, într-adevăr. Orgasmul, Ferrari și alte plăceri. Dar cu moartea și suferința la celălalt capăt, cred că astea din urmă cântăresc mai greu. Există mult mai multă suferință și durere decât bucurie. Chiar și când te bucuri de o zi de primăvară, tot un fel de melancolie este și asta.»
Aspirația puternică este cea mai pregnantă caracteristică a melancoliei, crede el. De aceea Justine urlă la această planetă: “Vino să mă iei!“
«Și să fiu al naibii dacă nu vine»,
spune von Trier.
«O devorează. Nu este doar o coliziune între două planete: Melancholia devorează Pământul.»
Se poate spune că Justine primește ce își dorește.
«Până la urmă, se pare că avem un final fericit»,
râde von Trier.
Melancholia, cel mai recent film al lui Lars von Trier, drama SF-apocaliptică lansată primăvara aceasta la Cannes într-un context mai mult decât controversat, când regizorul şoca lumea cinefilă cu câteva remarci stângace despre nazism, va rula în cinematografele din România din 30 septembrie. În rolurile principale, Kirsten Dunst (Marie Antoinette, Spider-Man, The Virgin Suicides, Interview with the Vampire), Charlotte Gainsbourg (Antichrist, 21 grams, The Tree) și Kiefer Sutherland (serialul tv 24; A Few Good Men, Stand By Me).
Cinematograful în care lungmetrajul va fi proiectat în prima săptămână (30 septembrie – 6 octombrie) este Hollywood Multiplex din București. În săptămânile următoare, Melancholia va ajunge în toată țara.
Lars von Trier este deopotrivă cunoscut ca fiind unul dintre întemeietorii curentului avangardist „Dogme 95”, cât şi ca unul dintre cei mai originali şi controversaţi realizatori europeni de filme art house, printre care The Orchid Gardener (1977), Images of Liberation (1982), The Idiots (1998), Dancer in the Dark (2000), D-Day (2001), The Five Obstructions (2003), Dogville (2003), Manderlay (2005) și Antichrist (2009). Este deţinătorul câtorva premii internaţionale de prestigiu, printre care Palme d’Or pentru Dancer In The Dark (2000), Marele Premiu al Juriului pentru Breaking The Waves (1996) și Premiul pentru Cea mai bună actriță pentru interpretarea lui Charlotte Gainsbourg din Antichrist, toate acordate de Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.
Melancholia este produs de Zentropa Entertainments, al cărei co-fondator e von Trier (zentropa.dk) şi distribuit internaţional de danezii de la Trustnordisk (trustnordisk.com). Scenariul îi aparţine lui Lars von Trier, iar director de imagine este Manuel Alberto Claro. În România, cea mai recentă producţie a lui Lars von Trier este adusă de Independenţa Film.
facebook.com/Melancholia – în România
