Aliyah DaDa prezintă o istorie bine documentată a evreilor din România.
Regizor : Oana Giurgiu
Gen: Documentar
Lansare : 27 martie 2015
Distribuitor : Transilvania Film
Clasificare : A.G
Sinopsis: Filmul prezintă o istorie bine documentată, a evreilor din România. Acum 133 de ani, o comunitate mică din Moinești pleca spre țara sfântă, pentru a înființa una din primele colonii evreiești din Palestina. De atunci și până azi drumul evreilor către Israel se împletește cu istoria României moderne printr-o relație de iubire și ură ale cărei influențe nu le vom putea cuantifica prea curând. Povestea istoriei este decupată vizual în stil dadaist ca un tribut adus inițiatorilor curentului, Tristan Tzara și Marcel Janco, doi evrei cu rădăcini în România.
Recenzie:
Prezenţa evreilor pe teritoriul românesc s-a făcut remarcată în toată controversa acesteia, iar Oana Giurgiu, una dintre cele mai de seamă producătoare de film din România o expune, nu într-un mod dolent, cum ne-am obişnuit cu majoritatea filmelor străine ce urmăresc acest fir, ci sagace, deloc veleitar, subliniind corect, circumspect, cu ochi obiectivi în corpul total cât se poate de subiectiv al documentarului situaţia evreilor în România de mai bine de un secol încoace. Printre filmele Oanei putem enumera recentul „De ce eu?”, „Despre oameni şi melci” (2012) şi „Legături bolnăvicioase” (2006).
Cât de cunoscut vă sună Samuel Rosenstock? Timiditatea în faţa necunoscutului nu este de blamat, însă este imposibil ca numele lui Tristan Tzara să vă fi trecut pe lângă urechi fără să-l asociaţi cu ceva. Spre surpriza multora, tânărul evreu Tzara a fost cofondatorul mişcării culturale dadaiste, ce a condus literatura şi artele plastice pe calea unei laborioase revoluţii. Oraşul de origine? Localitatea Moineşti, România. Pseudonimul literar al ambiţiosului poet şi eseist provine, în mod ironic, chiar de la cuvântul românesc „ţară”.
Făcând o paralelă cu prezentul, şi Tzara ne-a părăsit, mutându-se în 1919 la Paris, ca majoritatea tinerilor cu potenţial din contemporanitate, având în vedere ostilitatea dovedită de mediul românesc. Nu era singurul individ de pe-atunci ce era conştient de faptul că „emigranţii vor muri de foame”. Un lucru nebănuit de nimeni însă sunt figurile care au prezentat indiferenţă şi împotrivire faţă de evrei, intelectuali ca Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ioan Slavici şi chiar poetul reprezentativ al naţiei române, Mihai Eminescu, enumerându-se printre aceştia.
Această idee nu este singura scoasă la lumină de regizor; şi contribuţia la economia naţională oferită de evrei, nu numai în spaţiul carpato-dunărean, constituie un alt punct de luat în seamă în cadrul documentarului. Însoţită de o coloană sonoră ce se mulează pe faptele relatate, naratoarea ne confesează o altă experienţă descrisă de vicisitudini neliniştitoare: joaca „năpârstocilor” în cimintir – simbolurile fiind uşor de observat. Cei mici foloseau diferite obiecte din natură pe post de puşti sau alte tipuri de arme, luând drept inamici în imaginaţia lor (şi anume nemţii, după cum se va sesiza pe o notă ironică) pietrele funerare evreieşti răsfirate de-a lungul „terenului lor de joacă”. Imaginea creată este menită să ne pună pe toţi pe gânduri.
Procesul alternanţei dintre imaginile din prezent, bucăţile din filmele de epocă sau fotografiile decupate şi lipite pe un panou cu un decor potrivit reprezintă, graţie Letiţiei Ştefănescu şi lui Mihai Tănase, un alt atu al lui „Aliyah Dada”. Acţiunea este însă concentrată pe secolul al XX-lea, când, după cum bine ştim, în spaţiul românesc, cât şi peste graniţe, se dezvoltă regimurile totalitare de stânga (comunismul) şi de dreapta (fascismul şi nazismul), care au avut ca idei centrale în ideologia lor, printre naţionalism şi politica rasistă, şi pe cea antisemită.
A prins astfel contur în România mişcarea legionară, în fruntea căreia se afla „căpitanul absolut” Corneliu Zelea Codreanu, mişcarea fiind caracterizată prin „discursul mistic şi religios” şi programul antisemit, susţinută chiar de preoţi şi mari personalităţi române.
„Cum puteau convieţui sub aceeaşi doctrină şi creştinismul şi crima e de neînţeles, dar legionarii se bucurau de un mare succes în rândul maselor.”
Oana Giurgiu se află pentru prima dată în hainele de regizor de documentar de cinema, pe aceasta ştiind-o ca producător LibraFilm şi director executiv al Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Cu toate acestea, Aliyah DaDa reprezintă un reviriment la capitolul documentare româneşti, nemasacrând faptele, fără să-i glorifice pe evrei, ci înfăţişând realitatea intim şi elocvent.
Pagina oficială a documentarului poate fi accesată pe: http://aliyahdada.com/
Postere:
Trailer:
