Când Tony Stark încearcă să repună în funcţiune un program inactiv de menţinere a păcii, lucrurile iau o turnură nefericită şi va depinde de Răzbunători să îl împiedice pe Ultron din a-şi duce la bun sfârşit planurile.
Regizor : Joss Whedon
Scenariu : Joss Whedon, Stan Lee, Jack Kirby
Gen: Aventură, Acţiune, Sci-Fi
Lansare : 24 aprilie 2015
Durata : 141 min
Studio : Marvel Studios
Distribuitor : Forum Film
Clasificare : –
Actori :
Robert Downey Jr. … Tony Stark / Iron Man
Scarlett Johansson … Natasha Romanoff / Black Widow
Linda Cardellini … Laura
Chris Hemsworth … Thor
Chris Evans … Steve Rogers / Captain America
Sinopsis: Când Tony Stark reporneşte un program inactiv de menţinere a păcii, lucrurile scapă de sub control, iar cei mai puternici Eroi ai Pământului – incluzându-i pe Omul de Oţel, Căpitanul America, Thor, Incredibilul Hulk, Văduva Neagră şi Ochi de Şoim – sunt supuşi unui test limită, pe măsură ce se luptă să salveze planeta de distrugerea de către teribilul Utron.
În rolurile principale din „Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron” joacă: Robert Downey Jr., care se reîntoarce drept Iron Man, alături de Chris Hemsworth drept Thor, Mark Ruffalo ca Hulk şi Chris Evans în rolul lui Captain America. Împreună cu Scarlett Johansson drept Black Widow şi Jeremy Renner ca Hawkeye, şi avându-i în rolurile secundare pe Don Cheadle (James Rhodes/War Machine), Cobie Smulders (Agentul Maria Hill), Stellan Skarsgård (Erik Selvig) şi Samuel L. Jackson (Nick Fury), echipa trebuie să se reunească pentru a-l înfrânge pe Ultron, un răufăcător tehnologic îngrozitor, hotărât să extermine rasa umană. Pe parcurs, ei se confruntă cu doi nou-veniţi puternici şi misterioşi: Pietro Maximoff, jucat de Aaron Taylor-Johnson, şi Wanda Maximoff, jucată de Elizabeth Olsen, dar se şi reîntâlnesc cu un vechi prieten într-o nouă formă, când Paul Bettany devine Vision.
RECENZIE:
Joss Whedon, acest maestru păpuşar, acest Lannister care transformă totul în aur cinematografic, a făcut-o din nou: ne-a demonstrat că mergând pe acelaşi model, lasă oamenii să creadă că ştiu la ce se aşteaptă şi apoi le oferă înzecit mai mult.
Age of Ultron este o lecţie de viaţă. Prin intermediul noului “foe”, Ultron, explorează îndeaproape latura politică a lumii eroilor, subiectul balansându-se ameţitor între mai multe întrebări: merită lumea să fie salvată? Cine îi va salva însă pe eroii înşişi? Suntem demni de a mânui Mjölnir-ul lui Thor?
Personajele recurente sunt cele cu care ne-am obişnuit. Ochiul unui “outsider” ar clipi la vederea acestora, dar nimeni familiarizat nu se poate sătura de Tony, Bruce, Thor, Steve, Natasha, Maria, Clint (rămâne de văzut în Civil War). Suprizele au venit din partea personajelor precum James Rhodes (War Machine) şi Sam Wilson (Falcon), care alături de alte personaje dezvăluite în final, vor crea o nouă elită de eroi – West Coast Avengers.
Prin referinţele inteligente la pop culture (Beep Beep-ul à Road Runner venit din partea Natashei), scenele memorabile ca cea în care Hulk este caftit serios de Hulkbuster, dar şi coloana sonoră ce ne face nostalgici prin readucerea unor piese auzite şi în Avengers I în timpul scenelor de luptă, Whedon îşi foloseşte darul cum nu se putea mai bine. Nu abandonează nuanţa în detrimentul bătăliilor intense. Îl vedem deci pe Cap simpatizând cu cei doi gemeni – Pietro şi Wanda Maximoff. Ultron, gâdilat de nebunie, împărtăşeşte acelaşi gen de umor negru cu creatorul său, iar Black Widow empatizează cu frica lui Banner. Marea revelaţie a acestui film este rolul jucat de Clint Barton (Hawkeye) – “nedreptăţit”, cum a spus şi Jeremy Renner în primul film, aflându-se sub influenţa lui Loki, aici îşi asumă rolul de familist, fiind factorul cheie al ecuaţiei din care fac parte colegii săi, ţinându-şi capul pe umeri în timp ce ceilalţi îl pierdeau pe al lor.
Ce urmează este o călătorie globală spre scopurile lui Ultron şi încercările de a-l opri, o misiune aparent simplă cu pagubele imense provocate. The Avengers văd un plan malefic, încearcă deci să îl zădărnicească, fapt punctat subtil şi de Ultron. Ştim astfel cu toţii cum vor decurge lucrurile. Însă ce complică simpla adunare sunt gemenii Maximoff şi vina resimţită chiar de eroii noştri, secretele şi dorinţele lor, ce vor putea fi observate mai pe larg în viziunile induse de Scarlet Witch, fie ele sub forma unor amintiri sau profeţii, repercusiunilor acestora duc la drame familiale şi nu doar o inimă frântă.
Ţesând împreună poveştile personajelor de benzi desenate şi îndreptându-le către propria lor serie de filme sau seriale, Whedon le-a construit lumea ca un adevărat Nick Fury şi a făcut istorie în domeniul cinematografiei.
Povestea este strânsă, cuprinzătoare, introducând unul dintre cei mai periculoşi antagonişti cu care au avut vreodată de a face the Avengers. Ultron este înfricoşător şi cumva distractiv. A fost scris ca un copil supărăcios, irascibil, pe care îl apucă pandaliile de fiecare dată când nu primeşte ceea ce vrea sau atunci când este comparat cu “tatăl” său, geniul, miliardarul, playboy-ul, filantropul Tony Stark. Performanţa lui James Spader este iarăşi notabilă – chiar dacă vocea lui poate fi uşor recunoscută, ia o formă diferită, dându-i viaţă acestui robot.
Whedon nu arată niciun pic de milă pentru cei care nu au destulă informaţie despre universul Marvel şi echipa sa. Să fi văzut doar “The Winter Soldier”, “Iron Man 3” sau “The Avengers” nu ar fi fost îndeajuns. Mici indicii au început să fie plasate de-a lungul filmelor spin-off din Thor, The Avengers şi de anul trecut, “Guardians of the Galaxy”, unde ni s-a prezentat istoria Infinity Gems (6 pietre).
Recapitulăm:
- The Infinity Gauntlet se află în Odin’s Vault în Asgard, aceasta având parte de o vizită neaşteptată în Age of Ultron.
- The Tesseract, confirmată de Kevin Feige ca Space Stone, alături de Aether, Reality Stone în MCU, văzut în “Thor: The Dark World” ajung acum la The Collector.
- The Orb (Power Stone) este pe Zandar – concluzii trase în urma filmului “Guardians of the Galaxy” şi confirmate de James Gunn.
- The Mind Stone, cea din sceptrul lui Loki, utilizată pentru a-i manipula pe cei din jur, este folosită, după cum veţi vedea, în Age of Ultron pentru a-l aduce pe Vision la viaţă.
Rămânem astfel cu două pietre, şi anume Soul şi Time Gem, pe care probabil le vom vedea în 2017 în Thor: Ragnarok şi, îmi permit să speculez, în Dr. Strange din 2016.
În acest fel, proiecţia pregăteşte cu mare stil ce va urma în MCU. Complică un subiect deja complex, într-un fel greu de digerat, de aceea vă recomandăm să vedeţi acest film de cel puţin trei ori, pentru a lăsa la sedimentat nu numai informaţia primită ci şi glumele şi scenele pline de acţiune, şi, de ce nu, distrugeri la scară mare. Dar Whedon nu nedreptăţeşte în niciun fel filmul. În mixul acesta de ghiduşii spuse la momente oportune sau inoportune şi scene în care trebuie să-ţi ţii respiraţia, e greu să găseşti ceva nelalocul lui. De aceea trecem peste Bruce Banner şi Natasha Romanoff, ai noştri Hulk şi Black Widow, care au fost încarnarea metaforei folosite de Ultron, cea de “păpuşi înlănţuite”. În ciuda aşa-zisei lor romanţe forţate care putea la fel de bine să nu fie inclusă doar de dragul de a o face (Betty Ross who?), acest conflict adiţional pe plan romantic nu afectează cu nimic povestea.
Coregrafia peliculei permite să fie considerat dramă, acţiune, sci-fi, chiar comedie, meritându-şi ropotele de aplauze. Spre surpriza noastră, Iron Man, Captain America şi Thor pălesc în faţa lui Bruce Banner, Black Widow şi Hawkeye, cei care nu au francize separate, drept pentru care, dezvăluind fricile lor, Joss pune accent pe umanitatea acestor zei, asamblând un puzzle spectaculos.
Mai mare, da, şi mai “tenebros” decât primul, cu mai puţine urale şi mai multă consistenţă, devine o bandă desenată răsfoită în 3D în faţa noastră în adevăratul sens al cuvântului.
Mulţumită lui Whedon, Age of Ultron redefineşte scara măreţiei unui film din era epopeilor cu supereroi dar îl potriveşte cu emoţia la scară umană într-o mare a grandilocvenţei.
Postere: