The Transporter Refueled – Recenzie

Mizele sunt mai mari şi tehnologia mai performantă, dar el respectă aceleași reguli: nu schimba niciodată afacerea, nu cere nume şi nu deschide pachetul.

Regizor : Camille Delamarre

Scenariu :  Adam Cooper, Bill Collage

Gen : Acțiune, Crimă, Thriller

Lansare : 4 septembrie 2015

Durata : 96 min

Studio : EuropaCorp

Distribuitor : Ro Image

Clasificare : A.P. 13

Actori :

Ed Skrein – Frank Martin (Junior)

Ray Stevenson – Frank Senior

Loan Chabanol – Anna

Sinopsis: Frank Martin (Ed Skrein) este transportatorul cu cea mai înaltă calificare pe care banii îl pot cumpăra. Mizele sunt mai mari şi tehnologia mai performantă, dar el respectă aceleași reguli: nu schimba niciodată afacerea, nu cere nume şi nu deschide pachetul. Dar când Anna, o femeie fatală, îi răpește tatăl cu ajutorul acoliților ei ca să-i forțeze mâna lui Frank să se infiltreze într-o rețea de trafic de persoane din Federația Rusă, acesta va face exact ce nu îi stă în obicei: să încalce regulile.

Recenzie:

Mi s-a părut mediocru spre bun, “The Transporter” (2002), la vremea sa. L-am revăzut pe cheliosul britanic Jason Statham, pe care l-am plăcut în “Lock, Stock and Two Smoking Barrels”-ul lui Ritchie; un fel de James Bond transportator care știa de toate și, nu în ultimul rând, șofa bine și lupta “inteligent”. De Besson nu mai spun, cu al său “La Femme Nikita”, nu avea cum să fie un eșec. Primul, după cum ziceam – entertaining. Între timp mai apar încă două tot cu Statham, dar, din păcate, se pierd pe șoselele unor scene care sfidează de la regulile fizice și până la însăși regulile lui Frank Martin – personajul central.

2015 – The Transporter Legacy Refueled revine iar pe marile ecrane și IMAX, cu un nou Frank Martin (Ed Skrein) și cu producătorii care s-au ocupat de trilogia Taken, un nou regizor Camille Delamarre (“Taken 3”, “Brick Mansion”); totul fiind coordonat de același Besson.

Filmul începe cu un nou grup de traficanți de oameni (de doamne, să fim mai exacți) care pun stăpânire pe locul de baștină al lui Frank Miller. Mafiotul șef, Karasov (Radivoje Bukvic) își creează un adevărat imperiu în acest domeniu, însă printre fete e o tipă, Anna (Loan Chabanol), care-i va întoarce planurile pe dos, 15 ani mai târziu.

Anna, împreună cu alte trei fete (autoproclamate Cei Patru Mușchetari) au un plan bine pus la punct, și anume să-i vină de hac lui Karasov, dar au nevoie de un “armăsar” să le ducă în diferite locații. Nu, nu vorbeam de vreun Ferarri, ci de Frank, cu al său Audi S8 (o mașină superbă). Bineînțeles că Frank are setul lui de reguli și după ce acceptă să le ajute, regulile pică una după alta; cu toate acestea, nu poate scăpa din planul diabolic al Mușchetărițelor că-i este luat ca garanție tatăl său, Frank Senior (Ray Stevenson). Fără să aibă altă alegere, Frank le ajută pe fete și pun în desfășurare planul de detronare a lui Karasov, care, în timp, se va dovedi a fi un personaj nu tocmai străin în viața lui Frank.

Avem parte de urmăriri tipice trilogiei originale, accidente, explozii, lupte în aer, pe apă, sub apă, la sol, pe șosea – cu un “grand finale”, un duel pe un vârf de munte aflat în mijlocul unui peisaj de-a dreptul pitoresc. Rețeta se păstrează. Lucru cam cu dus-întors. De ce zic asta? În părțile a doua și-a treia, cu Statham, cascadoriile deja sfidau orice logică și fizică conducând chiar spre ridicol, lucru care s-a păstrat și-n acest reboot. Nu-s multe faze de acest gen, dar clișeele abundă. Sunt două, trei replici amuzante, dar majoritatea nu-s tocmai Tarantinice.

Ed e un tip drăguț în felul lui, nu zic nimic de secvențele de luptă că acolo se descurcă, dar are câteva defecte care în loc să fie ascunse de cameră ele sunt înfipte fix în prim-plan. Nu pot să-l compar cu Statham. Nu merită.

Stevenson a fost preferatul meu. Un rol bun, jucat corect, excelând la capitolul carismă. O clipă m-a dus cu gândul la un James Bond bătrân. Cât despre fete, nu e timp destul să fie prezentate toate, să aibă o povestioară cât de mică ci doar Anna însoţită de povestea ei tristă și acele scene (cu camera lipită de față) în care suntem forțați să observăm suferința acesteia într-un amalgam de grimase ce-ar trebui să releve tristețea.

La un buget alocat între 20 și 30 de milioane de dolari, filmul nu face rabat la distrugeri de mașini și explozii, ba chiar admirăm acel Audi superb, sau mai bine zis, vreo două, plus un iaht ce te face să visezi la o viață bogată în Miami.

Muzica instrumentală oferă un fundal potrivit pentru ce se întâmplă pe ecran cu câteva piese simpatice care te fac să bați din picior (cu un plus pentru melodia de la generic). Un beat dansant ce amintește de piese pop în vogă în perioada anilor 80 – 90.

Reboot-ul s-a anunțat ca fiind o trilogie, acțiunea la unul, din cele două titluri care vor urma (?), având loc în China, co-producătoare fiind o casă de film din China.

The Transporter Refueled / “Transporter Moștenirea” intră în cinematografe și IMAX din 4 septembrie și este distribuit în România de RO IMAGE.

Postere:

Trailere: