Filme, filme… bune, parol, dar să le știm și noi

Salutare „tovarăși cinefili”!

Mirajul acestei lumi, a filmului, nu de multe ori, ne-a acaparat pe toți, fie prichindel, fie adult și cu principii.

De la mic la mare, am mers în cinematografe, fie ele clasice, demodate, cu igrasie, fie noi, moderne, cu sunet impecabil și tehnologii avansate de vizionare. Din punctul meu de vedere, dacă e să facem o balanță a anilor trecuți, comparativ cu anul curent, eu zic că 2015 a fost cel mai „aglomerat” când vine vorba de lansarea de blockbustere, de la “The Wedding Ringer”, lansat în ianuarie, de la “The Fifty Shades of Grey” (un flop de zile mari, din păcate), “The Fast and Furios 7“, care a spart topurile cu încasări fabuloase (dar știm și motivul „de ce ?”) și până la nelansatul încă “Star Wars VII – The Force Awakens” (Forța fie cu noi la lansare).

Marile studiouri au „muls” tot ce se putea din aceste filme de box office, și mai amintim aici și noul film din universal Marvel, “Ant-Man“, film care a stat bine la încasări, al doilea film din franciza Avengers, (“Avengers: Age of Ultron“), și multe altele.

Fie că vrem să recunoaștem, fie că nu, ne place… ne place să mergem la film, chiar dacă la nivel mondial unele dintre ele au recenzii marcate cu note mici, aici putem reaminti al doilea film din seria The Maze Runner, “Maze Runner: The Scorch Trials“, care, deși are 6.9 pe IMDb, în general a fost primit foarte slab.

Lumea asta a filmului, dragi „tovarăși cinefili”, ne acaparează de fiecare dată și, bineînțeles, ne ține acolo cel puțin pentru două ore, lipiți de scaune cu popcorn-ul și paharul de băutură în mână.

Am văzut acum câteva zile „Pixels”, cu Adam Sandler, Kevin James, și premiatul Peter Dinklage (sincer, stau și mă întreb cum a acceptat un asemenea rol, după fabulosul rol din „Games of Thrones”?). Am intrat la film cu speranța că, măcar de data asta Sandler nu o v-a da în bară așa cum a mai făcut-o de-a lungul timpului cu producțiile în care a jucat, unele chiar și regizate de el.

Nu fac recenzia filmului, ci spun doar că mi-a părut rău că am dat banii pe bilet, și că am pierdut aproximativ 2 ore din viață, și-n 3D. Da, așa este, filmul este cu precădere targetat pentru publicul tânăr (sub 18 ani), dar totuși… copii din ziua de azi nu mai sunt atât de prostănaci, încât să ingurgiteze așa ușor un astfel de flop.

Toată lumea a fost entuziasmată de „The Martian”, regizat de Ridley Scott, și cu Mat Damon în rolul principal.

Dacă aș fi cârcotaș aș pune întrebarea imbecilă „de ce să faci un film despre un astronaut rămas singur cuc pe o planetă ca Marte, și să îi urmărești zbaterea pe uscat, pentru a supraviețuii ?”, dar nu… nu fac asta ci spun doar că Damon, după rolul agentului calculat, rece și mortal din franciza „Jason Bourne”, joacă magistral în rolul astronautului. Exemplar !

Am văzut „The Walk” (WOW… ce film ?!!) și sincer a meritat toți banii, mai ales faptul că am reușit să văd aici evoluția unui actor, la început mediocru, Joseph Gordon-Levitt (cunoscut pentru rolul său de extraterestru, din celebrul serial „3^rd Rock from the Sun”) și din franciza „G.I. Joe”, rol care era cât pe-aci să îl scoată pe tușa Hollywood-ului. A fost salvat de rolurile jucate în „The Dark Knight Rises”, „50/50” și din „Sin City – A dame to kill for”. Mai nou aflăm că tânărul Levitt o să-l joace pe Edward Snowden, în filmul cu același nume, „Snowden”, film ce o să apară pe marile ecrane în 2016.

Acestui film i-a lipsit acea „savoare a violenței britanice”.

Tom Hardy m-a impresionat în dublul rol pe care l-a jucat magistral în „Legend”, cu toate că filmul în viziunea regizorală semnată de Brian Helgeland, nu are acel „ceva” britanic. De ce spun asta (și aici s-ar putea să ne întindem mai mult pe subiect), pentru că în perioada aceea, reiterată în film, în Marea Britanie, imediat după cel de-al doilea război mondial, și în special în Londra, violența, criminalitatea și lumea interlopă era în cel mai înalt punct al evoluției sale. Bine, e adevărat că personajele jucate de Hardy erau notorii la momentul respectiv, vorbim aici de frații gemeni Kray, dar nu asta era esența care, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit evidențiată în film, așa cum, de exemplu, a făcut-o Guy Ritchie în „Lock, Stock and Two Smoking Barrels” din 1998, sau în „Snatch”, din 2000, sau, de ce nu, în „Revolver”, din 2005, și „RocknRolla”, din 2008, chiar dacă perioadele suprapuse pe story-urile imaginate de Ritchie, nu erau cele din „Legend”. Acestui film i-a lipsit acea „savoare a violenței britanice”, glumele seci, uneori nesărate, britanice. Filmul, să nu mă înțelegeți greșit, merită, chiar merită și nominalizat la Oscar, dar nu pentru structura filmului, ci doar pentru jocul lui Tom Hardy.

„Bond… James Bond… Are you here to die ?”

Cel de-al 24-lea film din franciza inventată de Ian Fleming, cu mai bine de 50 de ani în urmă, a avut acum două zile premiera la Royal Albert Hall în Londra, avându-l pe Daniel Craig în prim plan, pe covorul roșu. Filmul ăsta, în afară de faptul că a avut cel mai mare buget de până acum din toată istoria filmelor din franciză, este și cel mai lung. (poate asta l-a determinat pe Daniel Craig să spună că s-a săturat de personaj ?!)

Toată lumea vorbește de „Spectre” ca fiind o „cărămidă” în noua viziune a producătorilor, pentru o nouă serie de filme Bond. Oricum, de când a fost cooptat în echipă Daniel Craig, filmele și-au pierdut din eleganța filmelor din trecut, iar violența, viteza și acțiunea pură s-au făcut tot mai vizibile.

Rămâne să vedem ce spune „tovarășul cinefil” când o să iasă din sala de cinema, la finalul filmului.

Și am ajuns la final… pardon, nu, era să uit…

„Luke… i’m your father”

„Star Wars – The Force Awakens”, incontestabil, este cel mai așteptat film al acestui an, aglomerat, cum spuneam, de filme de box office. Cu un buget impresionant, cu un regizor pe val, J.J.Abrams, și cu un casting de zile mari, filmul ăsta este condamnat să devină filmul cu cele mai mari încasări la primul weekend de vizionare.

Dacă luăm în calcul că trailerul final a avut doar în prima zi aproximativ 1 milion de vizionări, și că, în pre-comenzi, s-au vândut câteva milioane de bilete, este clar că previziunea mea se împlinește pe data de 18 decembrie.

De când a fost anunțat faptul că se lucrează la un nou film din această saga cult, toată lumea a creat scenarii de cum ar trebui să fie acest al șaptelea film din franciză. După ce George Lucas a trântit bomba, acum câțiva ani, când a anunțat vânzarea a tot ce înseamnă brand Star Wars către Disney, toată lumea a așteptat acest anunț.

„Yes we are working on a new movie în the Star Wars Universe!”

Acum, după lansarea afișului oficial, și al ultimului trailer, tot mai multe zvonuri (unele cu o bază logică), au apărut pe net legate de lipsa personajului cheie din primele șase filme, vorbim aici de Luke Skywalker.

Acum două zile am pus mâna, și fără să vă îndrug gogoși, pe un draft de script (nu mă întrebați de unde, că asta chiar nu vă pot spune), în care era conturată povestea lui Skywalker în noul film.

Dacă plecăm de la ideea că J.J. Abrams a spus, la un moment dat, că începutul filmului este unul „violent” și că are ca obiectiv găsirea unui legendar Jedi dispărut cu 20 de ani în urmă, mai exact după finalul din „Star Wars Return of the Jedi”, și citind și draftul, concluzia firească este că Luke Skywalker este acel legendar personaj, și că noile personaje din universul Star Wars pleacă în căutarea lui. Nu vreau să vă mai dau spoilere, dar o să avem parte de mari surprize, din toate punctele de vedere.

E mai bine să mergem, „tovarăși cinefili”, pe 18 decembrie 2015, la premieră și să aflăm atunci, pe loc, tot ceea ce trebuie și vrem să știm.

Vă las acum… că mă duc la film, mă duc să văd „Spectre”… dar am uitat, mai am de asteptat pana pe 6 noiembrie…eh! nu-i nimic, mă duc să văd “Crimson Peak“. E de groază, regizat de Guillermo del Toro. Colegul Claudiu mi-a spus că merită văzut, voi ce spuneți?