“Bătând darabana pe holurile trecutului și urmărind cum the Writing’s on the wall, Spectre rămâne una din măștile stăpânite de anii ce vor trece, nedistingându-se de mulțime. “
Regizor : Sam Mendes
Scenariu : John Logan, Neal Purvis
Gen : Acțiune, Aventură, Thriller
Lansare : 6 noiembrie 2015
Durata : 148 min
Studio : Columbia Pictures
Distribuitor : Forum Film
Clasificare : A.P.12
Actori :
Daniel Craig … James Bond
Christoph Waltz … Oberhauser
Léa Seydoux … Madeleine Swann
Ralph Fiennes … M
Monica Bellucci … Lucia
Ben Whishaw … Q
Naomie Harris … Moneypenny
Dave Bautista … Hinx
Sinopsis:
Un mesaj criptic din trecut îl obligă pe James Bond (Daniel Craig) să plece pe cont propriu, într-o misiune riscantă în Mexico City.
De acolo, urmând firul indiciilor, ajunge la Roma, unde o întâlneşte pe Lucia Sciarra (Monica Bellucci), frumoasa vaduvă inaccesibilă a unui criminal notoriu.
Bond se infiltrează la o întâlnire secretă unde descoperă existenţa sinistrei organizaţii, cunoscută sub numele de SPECTRE.
Între timp, la Londra, Max Denbigh (Andrew Scott), noul conducător al Centrului pentru Securitate Naţională, investighează acţiunile lui Bond şi pune la îndoială relevanţa serviciului MI6, condus de M (Ralph Fiennes).
Pe ascuns, Bond îi atrage de partea sa pe Moneypenny (Naomie Harris) şi pe Q (Ben Whishaw), pentru a-l ajuta să o găsească pe Madeleine Swann (Lea Seydoux), fiica vechiului său duşman neîmpăcat, Mr. White (Jesper Christensen).
Madeleine ar putea deţine cheia deznodării întregii reţele SPECTRE. În plus, fiind fiica unui asasin, ea il inţelege pe Bond aşa cum foarte puţine (persoane) ar putea să o facă.
Pe măsură ce se apropie de miezul organizaţiei SPECTRE, Bond află că între el şi inamicul neiertător pe care îl vânează, interpretat de Christoph Waltz, există o legătură care-i trimite fiori de gheaţă pe şira spinării.
Recenzie:
Cu un pahar de șampanie în mâna stângă pășim pe covorul roșu pentru a fi întâmpinați de oameni mișto, cadre ce-ți taie respirația, referințe subtile (sau nu) la personajele ce au furat focusul camerei în filmele anterioare, mitologie slab folosită – un dans dintr-o extremă în cealaltă, un Waltz (pun intended) multicultural ce ne transportă în mai puțin de trei ore pe jumătate de glob împachetat în acțiune, momente comice și mister dus la un alt nivel.
SPECTRE se deschide cu moartea… sau cel puțin celebrarea ei – iacătă deci o dată bine aleasă pentru lansarea producție, căci întoarcerea la Dias de los Muertos n-ar însemna decât o diferență de cinci zile. Mexico City, Bond în vacanță. E însoțit de o gagică, însă datoria îl cheamă. Se fixează deci tema în a cărei direcție va înainta 007, fără a o exploata așa cum ar fi fost de cuviință. Păi ce, îi supune careva pe Mendes și Fleming?
Filmul prinde rădăcini în haos și purcede cu starea asta generală până la final. Mulțimea costumată, mascată și vopsită pe față cu oscioarele la vedere îl întâmpină pe Bond și îl urmează ca umbrele pe parcurs, îi șoptesc în ureche, îi ridică brațul cu pistolul, apasă pe trăgaci în locul lui și se materializează în fantomele de odinioară pentru a-l bântui către generic.
Însă încă o dată am luat aminte la puterea țuguiatului buzelor a lui Daniel Craig. De-abia și le-a mișcat și zip, rochia lui Belluci e pe podea. Vă plângeți de spoiler? Păcat, eu vedeam faptul respectiv ca o regulă: există femei în trailer, Bond le prinde-n mreje. Bine, bine, James face și James drege în Aston Martin-ul lui, dar cu restul cum rămâne? Fiennes elaborează un M slăbuț, nesigur, imaginea lui Dench neputând să piară așa ușor din amintirea fanilor. Andrew Scott – una din fețele principale ale seriei Acei psihopați pe care-i iubim și pe care îl știm din serialul fan-favourite, Sherlock – devine C și, implicit, după noua orânduială MI6, șef peste Bond. Putem regăsi șarmul, zâmbetul care ascunde nu numai informații de importanță internațională, ci și intenții cusute cu ață cameleonică în personajul acestuia, împrumutând cu sacul de la Moriarty.
Și din moment ce scoatem la lumină prodigalitatea peliculei, își face intrarea în scenă și Medeleine Swann, adică Léa Seydoux într-o rochie îndeajuns de decupată pentru a rotunji într-un ”O” admirativ până și gurile celor trei Grații, darămite pe-a faimosului spion. Iar una din hibele păcătoase ale lungmetrajului nu e tocmai personajul ei, cât absența lui, excluziunea creșterii lui Madeleine și refuzul oricărei oportunități ce ar fi făcut din personajul ei unul eclatant – când vine vorba de recunoscut, nu mă înduplec: n-ar fi stricat un pic de feminism. Don’șoara Swann rămâne doar tipa blondă care se pricepea la arme dar căreia nu i s-a oferit ocazia să le folosească.
Mai merită să-l amintim pe Q? Noroc cu el, altfel procesul de separare de acțiune ar fi fost peste măsură de epuizant în lipsa momentelor de respiro. Chiar și mânuit de colo, colo (după cum ne-am obișnuit), Whishaw nici nu poate să dezamăgească în puținele minute în care ni se permite să ne bucurăm de compania acestuia. Antagonistul lui Waltz, Oberhauser, ne-a fost aruncat ca o lămâie nestoarsă în ochi, ca mai apoi s-o ia pe apa Sâmbetei, iar gorila lui Bautista a împărțit ceva pumni în stânga și-n dreapta ca să nu zică lumea că n-a fost la papion pentru 007.
Bătând darabana pe holurile trecutului și urmărind cum the Writing’s on the wall, Spectre rămâne una din măștile stăpânite de anii ce vor trece, nedistingându-se de mulțime.
„James Bond: SPECTRE” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 6 noiembrie 2015, odată cu lansarea internaţională, fiind proiectat în format 2D şi IMAX 2D.
Postere:
Trailere:
