The Brand New Testament – Recenzie

Știați că Dumnezeu este în viață și trăiește la Bruxelles cu fiica Lui?

Regizor : Jaco Van Dormael

Scenariu : Thomas Gunzig, Jaco Van Dormael

Gen : Comedie

Lansare : 20 noiembrie 2015

Durata : 113 min

Studio : Terra Incognita Films

Distribuitor : Independența Film

Clasificare : AP 12

Actori :

Pili Groyne     …     Ea
Benoît Poelvoorde     …     Dieu
Yolande Moreau … La femme de Dieu
Catherine Deneuve     …     Martine
François Damiens     …     François

Sinopsis:

Știați că Dumnezeu este în viață și trăiește la Bruxelles cu fiica Lui?

Recenzie:

The Brand New Testament / Le tout nouveau testament / “Testamentul nou nouț”, este o producție belgiano-franceză, proiectată anul acesta la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în Quinzaine des Réalisateurs și propunearea Belgiei pentru Premiile Oscar.

Regia îi aparține lui Jaco van Dormael (Mr. Nobody), iar Benoît Poelvoorde (The Price of Fame, 3 Hearts) este Dumnezeu, Pili Groyne este fiica lui, pe nume Ea, iar soția este intepretată de Yolande Moreau.

Familia se plictisește într-un apartament din Bruxelles. El, un tată aspru și un soț autoritar, fetița un spirit viu cu un prieten aparte, IH, iar soția e o pasionată de baseball care-și vede de treburile casei și nu vorbește deloc.

Tatăl, cel mai plictisit dintre toți, decide să devină Dumnezeu, iar Bruxelles îi va fi pământul făgăduinței. El face prima oară animalele și le “aruncă” în viața de zi cu zi. Ceva nu merge cum trebuie. Elefanți, struți, cămile și altele, puse în posturi de pietoni sau în săli de cinema. Nu dă bine. Nu funcționează. El se închide într-o cameră unde este un calculator și se pune pe treabă. Hai să facă un om. Așa apare Bărbatul. Gol dar cu “rușinea” acoperită de o bandă neagră (haios din cale-afară). Treaba pare să meargă.

El face Femeia. Cei doi se întâlnesc, iar timpul este dat pe repede înainte și avem deja Bruxelles-ul populat. Camera e acum plină de fișete cu datele fiecărui om în parte. Calculatorul e deja o bază de date în toată regula. Ah… da, apropo de reguli. Totul decurge parcă prea bine în Oraș, așa că El decide să facă lucrurile mai… interesante. El inventează legi. Legi caraghioase și imposibile, menite să facă viața grea tuturor. (Ex. De câte ori cade o felie cu gem, cade pe podea pe partea unsă cu gem).

În timp ce El e ocupat cu “jucăriile” sale, fata lui e nemulțumită și vede că tot ce se întâmplă nu este firesc. Ea, că așa îi e numele (Ea), nu are voie în camera Tatălui său, dar intră nepoftită și vede cum toți oamenii sunt chinuiți de Tată. Pe fugă, Ea face un gest necugetat. Setează pe calculator ca toți locuitorii să-și afle cu exactitate data când vor muri.

După acest demers lucrurile se schimbă radical. Lumea deviază de la viața normală și în funcție de zilele rămase de trai, oamenii decid să i-a măsuri radicale.

Ea decide că vrea să facă ceva prentru a rezolva problema. Discută cu IH (o să vedeți voi cine e) și pleacă în oraș, pentru prima oară, să găsească șase Apostoli și să făureze un nou testament.

Ajunsă în Bruxelles (printr-o călătorie lungă prin mașina de spălat 🙂 ), Ea își alege cei șase Apostoli, pe care-i vom cunoaște, pe fiecare în parte și împreună ar trebui să salveze “lumea”. Lucrurile vor fi și mai complicate. Dumnezeu, într-un gest de remușcare, decide să i-a urma lui Ea și ajunge în Bruxelles unde se lovește de legile tiranice impuse chiar de el.

Scena finală este foarte tragică și-i avem laolaltă pe oamenii care urmează să moară, pe o plajă în așteptarea inevitabilului. Unul dintre muribunzi e chiar unul dintre Apostoli. Dar, “sus”, soția lui Dumnezeu realizează că e timpul să rupă lanțul tăcerii și să… dea cu aspiratorul în camera interzisă cu calculatorul. Rezultatele vor schimba cursul vieții în Bruxelles și destinul lui Ea și al lui Dumnezeu.

Filmul este impresionant din punct de vedere scenaristic. E original, dinamic și curajos. Nu este ceva anti-religios. Nici pe departe. E o satiră. Un pamflet. Dar foarte foarte interesant, hilar și trist pe alocuri. Artistic-vizual surprinde perfect Bruxelles-ul, iar efectele folosite nu sunt exagerate și foarte bine reprezentate (o pasăre cântătoare și un un stol plin de acestea, să dau un exemplu). Cursul poveștii te ține “în priză” încontinuu și te face să-ți pui o mulțime de întrebări “existențiale”.

Filmul pur și simplu te ține cu zâmbetul pe față și ieși binedispus din sala de cinema, chiar dacă undeva, înăuntru, vor rămâne niște chestii reale – întrebări care depășesc sarcasmul și bunăstarea.

Le tout nouveau testament / “Testamentul nou nouț” rulează acum în cinematografe.

Poster:

Trailer: