Spotlight își trage inspirația din evenimente reale, respectiv dezvăluirea făcută de ziarul Boston Globe a uriașului scandal ce implica actele de pedofilie ale preoților catolici și felul în care Biserica a încercat să ascundă aceste evenimente de-a lungul anilor.
Regizor: Tom McCarthy
Scenariu: Tom McCarthy, Josh Singer
Gen: Dramă, Biografic, Istoric
Lansare: 25 noiembrie 2015 (US)
Durata: 2h 8m
Studio: Warner Bros.
Distribuitor: –
Clasificare: I.M.
Actori:
Mark Ruffalo … Mike Rezendes
Michael Keaton … Walter ‘Robby’ Robinson
Rachel McAdams … Sacha Pfeiffer
Liev Schreiber … Marty Baron
Sinopsis:
Spotlight își trage inspirația din evenimente reale, respectiv dezvăluirea făcută de ziarul Boston Globe a uriașului scandal ce implica actele de pedofilie ale preoților catolici și felul în care Biserica a încercat să ascundă aceste evenimente de-a lungul anilor.
Recenzie:
Cu niște capete de afiș menite să-ți taie respirația, Spotlight arată ce înseamnă puterea jurnalismului în adevăratul sens al cuvântului, fiind o scrisoare de dragoste adresată așa-zisului jurnalism narativ pe care îl vedem din ce în ce mai des în online sau (mai rar, ce-i drept) pe hârtie. Totul pornește de la Marty Baron, editorul ziarului de la acea vreme, eternul Liev Schreiber distribuit în roluri de evrei, care înaintează subiectul echipei cu renume Spotlight, din care fac parte Michael Rezendes (Mark Ruffalo), care percepe, chiar mai pătrunzător decât colegii lui, greutatea subiectului și repercusiunile publicării articolului, Sacha Pfeiffer (Rachel McAdams, care trebuia să se revanșeze cumva după fiascoul cu True Detective) și tatăl îngrijorat al lui Brian D’Arcy James, Matt Carroll, activitatea acestora fiind atent supravegheată de Ben Bradlee Jr, un John Slattery mulțumit că s-a întors printre cubicles, în mediul în care toți muncesc și el dă ordine. (vezi Mad Men)
Scenariul lui Josh Singer și Tom McCarthy o ia pe o pantă extrem de periculoasă, reatrăgând atenția unui subiect sensibil și anume cum însuși unul din pilonii societății poate să aibă crăpături, iar atacarea acestuia ar însemna zguduirea întregii ordini sociale; să ne imaginăm totuși pentru un moment că ar fi fost însă scris de Aaron Sorkin – poate că rezultatul nu ar mai fi fost unul slab, lipsit de imaginație. Și în ciuda noțiunilor riscante cu care jonglează, drept pentru care filmul va fi cu siguranță ocolit de pensionari, dă o senzație de déjà vu, deoarece dacă vrem ceva care tratează probleme de felul, putem deschide oricând televizorul pe Crime Television.
Regizorul Tom McCarthy (care a trecut de la a regiza The Cobbler, apoi a juca în Pixels la un film-pretendent serios la Oscaruri) prezintă o peliculă ce dispune de muzică ambientală, care se mulează pe scheletul acțiunii, o peliculă ce nu face efort (și nici nu ar avea de ce să facă) nici din punct de vedere al vizualelor; dialogul livrează eficient replicile, iar personajele nu sunt personaje cu excepția vocilor, tunsorilor și a ticurilor. Fără îndoială, firul narativ captivează, iar importanța felului în care este prezentată situația e o altă responsabilitate, însă asta nu înseamnă că era nevoie de Stanley Tucci sau Billy Crudup pentru a aduce aminte de strălucirea producțiilor despre ziare ca Citizen Kane.
Echipa Spotlight a vânat, după cum se precizează cu persistență și în cele două ore, sistemul, nu legea, au vânat entitatea, nu individul, au mers după ceva care se identifica, atât în ochii lor cât și ai oamenilor, cu Dumnezeu, făcând diferența dintre ciob și oală spartă. Și, de multe ori, totul pornește de la oala spartă, iar asta le-a adus în 2003 premiul Pulitzer.
Postere:
Trailer:
