Textul lui Alexei Arbuzov reflectă neputința oamenilor de vârstă mijlocie şi nu numai, de a mai face încă un pas spre dragoste și fericire, după un eșec ce a lăsat urme adânci în sufletele lor.
Regizor: Vasile Toma
Dramaturg: Alexei Nikolaevici Arbuzov
Coregrafia: Violeta Captari
Scenografia: Valeriu Panait
Consultant muzical: Constanța Câmpeanu
Gen: Comedie
Lansare: 21 septembrie 2013
Durata: 90 min
Studio: Nottara
Distribuitor: Nottara
Clasificare: N.15
Actori:
Vasile Toma … Rodion Nicolaevici
Ada Navrot… Lidia Vasilievna
Dan Clucinschi … Timpul
Sinopsis:
Spectacolul este o comedie lirică, în care firescul actorilor și savoarea timpurilor de altădată se împletesc cu muzica interpretată live şi cu dansuri care ne fac să ne gândim la o vrajă, apusă pentru vremurile în care trăim. Acest farmec retro captivează spectatorul şi îl transpune într-un tărâm de vis.
Recenzie:
Salutare ”tovarăși teatrofili”!
Nebunia are multe fețe!
Duminică seara, orele 19:00, trecute fix. Început de aprilie, cer înnorat, undeva spre Piața Romană. La braț cu soția ne îndreptăm grăbiți spre o locație unde suntem invitați să luăm parte la un act artistic. Ne deplasăm pe bulevardul Lascăr Catargiu, undeva pe colț cu Consulatul Iranului facem dreapta și intrăm pe strada Gina Patrichi. Undeva la numărul 9 o clădire veche, de pe la începutul secolului, albă, proaspăt renovată, lume la intrare. Suntem la Centrul Cultural Maghiar. Vreme rece, nori pe cer amenințători, de ploaie, ne împing în interiorul clădirii.
La intrare ne așteaptă o doamnă între două vârste care ne întreabă șoptit dacă avem bilete sau invitație. Confirmăm faptul că avem invitație din partea unuia dintre actorii serii și ne zâmbește spunând ”De ce nu ați zis așa de la început, că veniți din partea…?”. Am fost rugați să mai așteptăm puțin și ni se va da drumu în sală, la locurile rezervate. M-a impresionat interiorul locației în care ne aflam, chiar m-a bucurat faptul că odată cu renovarea s-a păstrat arhitectura, atât cea exterioară, cât și cea interioară.
Suntem poftiți la locurile rezervate. Am pășit încet pe parchetul ăla vechi care scârțâia zgomotos. Îți era și teamă să calci mai apăsat ca nu cumva să deranjezi. ”Sala de spectacol”, o cameră aranjată pentru eveniment cu o scenă neagră, câteva elemente de recuzită și reflectoare îndreptate, parcă amenințător, către locul unde actul artistic se va desfășura. Liniștea dinaintea primului gong este apăsătoare, iar personalul teatrului se mișcă pe parchetul vechi însoțiți de aceleași scărțăituri zgomotoase. În stânga noastră se așează pe unul din scaune o doamnă în vârstă care, pe tot parcursul specatolului, avea să se miște când pe un scaun când pe altul într-un ritm aproape enervant. Dar ce să îi faci, oamenii în vârstă nu mai au răbdarea celor mai tineri.
Se aude gongul, bătut de unul din cele trei personaje din spectacol, Timpul, interpretat de tânărul Dan Clucinschi. Acest personaj, Timpul, pe tot parcursul actului de teatru, are un important rol, cel de trecere dintre acte, dar modul cum o face, uneori cu nițică improvizație (permisă de actul teatral în sine), este unul fin, de o eleganță desăvârșită și nu ieșită din contextul dramatic al scenelor trecute și viitoare.
Începe primul act, Castanul – prima zi, și la o masă de plajă, confecționată din rafie, îl găsim pe Rodion Nicolaevici, un bărbat trecut de prima tinerețe, îmbrăcat sumar, dar elegant, cu ochelari pe nas și rozând enervant ceva (aflăm mai târziu că sunt caramele). Pe fața domnului se citește o durere profundă, un regret, o spaimă lăuntrică nevindecată dar și o dorință de a se descătușa din acele lanțuri grele ale trecutului. Personajul lui Vasile Toma, interpretat de altfel cu eleganță, este un om măcinat de durerea pierderii iubirii, pierdut în neantul singurătății și, prin prisma funcției pe care o are, devenit un tipicar și un workaddicted notoriu.
Eleganța cu care plutește pe scenă, modul cum reușește să aducă în fața spectactorului, puțin câte puțin, din dramele interioare ale personajului, îl face pe actorul Vasile Toma un adevărat gentleman de modă veche, un actor desăvârșit, complet și complex. Trecerile de la o stare la alta ni-l descoperă pe actor în toate valențele sale actoricești, dar și de ordin personal, experiențele ce se transpun peste cele ale personajului creând astfel un caracter complex, aproape perfect în imprefecțiunile sale.
Își face apariția cel de-al doilea personaj, Lidia Vasilievna, o damă bine, impopoțonată ca după ultima modă, trăgând după ea un imens cufăr de voiaj. Trebuie să menționez faptul că acțiunea piesei se desfășoară prin anii ’40 – ’50, undeva în Mama Rusie, în plină eră socialistă. Sunt câteva secunde, minute de liniște, apăsătoare de-a dreptul, după care dialogul curge natural, dar conflictual din prima clipă. Modul elevat de vorbire al celor două personaje le dă de gol cum că sunt din înalta clasă socială a vremii. El doctor, director de sanatoriu de recuperare, ea fostă mare actriță, acum retrasă, având probleme grave psihice dar și sufletești.
Se vede tot acest dezechilibru prin modul în care își interpelează partenerul de discuții și prin modul cum, obsesiv uneori, își repetă frazele. Aflăm în primul act al spectacolului Comedie de modă veche faptul că personajul feminin, Lidia Vasilievna, este o femeie cu probleme dar și cu secrete, bine ascunse până acum, care fuge din Moscova, din luxul de zi cu zi, în sanatoriul calmului și aparent introvertitului doctor Rodion Nicolaevici.
Personajul Lidia Vasilievna este interpretat magistral de Ada Navrot, absolventă a UNATC la clasa Sandei Manu, o actriță plină de viață având acel zvâc și acea pasiune neștirbită de vreme și timp. Rolul pe care Ada Navrot îl face în această piesă este unul de compoziție, greu, plin de momente încărcate de tensiune, cu praguri de trecut, de la extaz la agonie, de la râs la plâns în doar câteva minute. De la vorba mieroasă la țipăt și de la liniștea apăsătoare la cântec.
Că tot a venit vorba de cântec, trebuie să menționez că regizorul Vasile Toma a reușit să îmbine momentele de teatru autentic cu cel de musical impecabil, iar coloana sonoră aleasă, tot din zona rusească este îmbălsămată perfect în actul de teatru. Atât partenera de scenă cât și actorul Vasile Toma reușesc fără prea mare efort să treacă de la o stare la alta prin notele muzicale și vocile lor impunătoare. Nu mică îmi fu mirarea să aud tango-ul rusesc cântat de Ada Navrot și Vasile Toma. Este o îngemănare naturală, fluidă, nici nu îți dai seama când se face trecerea de la vorbă la cântec.
Luptele interioare ale personajelor, cât și între parteneri, sunt duse la extrem, doar pentru a face totul cât mai real, mai veridic, iar efortul celor doi actori se vede și se simte, printr-un tremurat de mâna pe mânerul unei umbrele în timp ce fredonează un tango (vezi momentul lui Vasile Toma), sau prin lacrima căzută pe obraz în timp ce-și toarnă în pahar elixirul uitării, un pahar de alcool (vezi momentul Adei Navrot). Toate aceste momente sunt unice, irepetabile și sunt convins că la fiecare reprezentație vor fi altfel, cu alte încărcături că de… fiecare act artistic este diferit.
Spectacolul acesta te poartă pe aripi de realitate ingenuă, pentru că te poți regăsi în fiecare dialog, moment, în fiecare trăire personală a celor două personaje. Te poți regăsi în furia lui Rodion Nicolaevici datorată pierderii unicei femei pe care a iubit-o, soția, și în lupta cu el însuși de a-și da frâu liber sentimentelor reale față de noua femeie din viața lui, Lidia Vasilievna și în neputința lui de a-i spune să nu plece că asta l-ar omorî. Te regăsești în drama femeii care este Lidia Vasilievna, în absurdul scenariului creat de ea pentru a putea trece mai ușor peste drama pierderii unicului copil și peste dezamăgirea pricinuită de omul pe care îl considera ca fiind jumătatea ei, fostul soț, care o înșeală. Te regăsești și ne regăsim toți cei prezenți în sală în toate aceste cutume personale, sociale și de actualitate.
Alexei Nikolaevici Arbuzov a reușit prin acest act dramatic să ne rupă sufletele, dacă vreți, cu toate aceste momente pline de încărcătura vieții de zi cu zi. Este un spectacol genial, pus în scenă impecabil și magistral de regizorul Vasile Toma și de actorii Ada Navrot, Vasile Toma și Dan Clucinschi.
Despre actori:
Vasile Toma, actor și regizor, este o personalitate artistică complexă, fiind profund pasionat de lumea teatrului. Actor la bază, experimentează cu fervoare regia şi lucrează asupra textului cu îndemânare. Întâlnirea sa cu scena a avut loc la Şcoala Populară de Artă din Reşiţa, unde a lucrat cu Vasile Nedelcu, apoi a urmat perioada de aur a Teatrului Studenţesc Podul.
Acolo, sub benefica influenţă a lui Cătălin Naum a descoperit farmecul meseriei de actor. Romeo şi Julieta de William Shakespeare, Anonimul Veneţian de Giuseppe Berto, Equus de Peter Shafer, Ştefan Vodă de Barbu Ştefănescu Delavrancea sau Aventura japoneză, un text de teatru kabuki sunt câteva dintre spectacolele în care a jucat. De-a lungul carierei sale a fost distribuit în montările unor regizori importanţi ai scenei româneşti, precum: Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu, Andrei Şerban, Radu Gabrea, Attila Vizauer, Radu Gabrea, Beatrice Bleonţ şi Mihai Lungeanu. Dintre spectacolele în care a jucat, amintim: Preludiu la Electra, de Petre Dumitriu, Poate Eleonora, de Gellu Naum, Levantul, de Mircea Cărtărescu, Dumnezeu binecuvântează America, după Petre Barbu, Doamna Bovary sunt ceilalţi, de Horia Gârbea, Acolo, departe, de Mircea Ştefănescu, Nevestele vesele din Windsor, de William Shakespeare, Jocul de-a măcelul, de Eugène Ionesco.
Câteva dintre spectacolele la care Vasile Toma a lucrat în dubla ipostază de regizor şi actor sunt: Comedie de modă veche, de Alexei Arbuzov, Eu, Însinguratul, după Eugène Ionesco, Tanţa şi Costel, de Ion Băieşu, Buzunarul cu pâine, de Matei Vişniec şi Păcală şi Popa, după Petre Dulfu. Alte spectacole în regia lui sunt: Un bărbat şi mai multe femei, de Leonid Zorin (Teatrul Nottara), Smerita, după F.M. Dostoievschi (Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti), Hotel Grand la dispozitia dumneavoastra, de Mark Cammolleti (Teatrul G.A. Petculescu din Reşiţa), Stan Păţitul, după Ion Creangă, George Coşbuc şi Anton Pann (Teatrul George Ciprian din Buzău), O clipă de teatru, după David Mamet (Teatrul Merlin din Timişoara) La Teatrul Nottara a jucat în spectacolele Maria Callas – La divina, de Terrence McNally (regia: Radu Gabrea), Emanciparea prinţului Hamlet, de Alina Mungiu Pippidi (regia: Mihai Lungeanu) şi Doi tineri din Verona, de William Shakespeare (regia: Cătălin Naum).
Ada Navrot a absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, specializarea arta actorului, la clasa profesoarei Sanda Manu, promoţia 1995. Imediat după terminarea studiilor, timp de trei ani, a fost angajată a Theatrum Mundi (pe baza căruia a fost construit ulterior Teatrul Metropolis). Din 1998, face parte din echipa artistică a Teatrului Nottara, unde a fost distribuită în spectacole precum: Căsătoria, de N.V. Gogol (regia: Gavriil Pinte), Play Hedda, după Henrik Ibsen (în propria regie), Doi gemeni veneţieni, de Carlo Goldoni (regia: Vlad Mugur), Hora iubirilor, de Arthur Schnitzler, precum şi Leonce şi Lena, de Georg Büchner (regia: Felix Alexa) sau Jocul dragostei şi al morţii, de Romain Rolland (regia: Lucian Giurchescu).
În prezent, Ada Navrot joacă în montările de succes: Aniversarea, de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci, Mobilă şi durere, de Teodor Mazilu, regia: Alice Barb, Vacanţă în Guadelupa, de Pierre Sauvil şi Éric Assous, un spectacol de Diana Lupescu, Matrimoniale, de Lia Bugnar, regia: Diana Lupescu şi Comedie de modă veche, de Alexei Arbuzov, regia: Vasile Toma. De asemenea, a colaborat şi cu regizori de film din România şi străinătate: Radu Munteanu, Radu Gabrea, Benoit d’Aubert, Raul Ruiz, Michael Haneke. Este apreciată pentru generozitatea cu care colaborează cu partenerii de scenă. Forţa şi personalitatea o recomandă pentru personaje feminine puternice, însă talentul viguros i-a oferit întotdeauna posibilitatea de a aborda o paletă mult mai largă de roluri. Se remarcă în egală măsură în partituri comice şi dramatice, pe care le construieşte cu minuţiozitate şi rafinament.
Născut pe 9 iunie 1987, Dan Clucinschi a absolvit în 2011 Facultatea de Actorie din cadrul Universităţii Hyperion, din Bucureşti. În timpul studenţiei a fost Holden, în De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger, Jaques Melancolicul, din Cum vă place, de William Shakespeare, Tom, din Menajeria de sticlă, de Tennesse Williams, Treplev, din Pescăruşul, de Cehov etc. Caută nuanţele fiecărui rol, decupează clar fiecare mişcare şi îşi dezvoltă în permanenţă tehnicile de expresivitate corporală.
Disponibilitatea de joc şi joacă l-au recomandat pentru construcţia unor personaje pline de haz şi culoare în teatrul pentru copii. Zâna zorilor, de Ioan Slavici, Hainele cele noi ale prinţului, după H.C. Andersen, ambele în regia Ilincăi Stihi, Kiki şi Bozo, de Andreea Vălean, regia Peter Kerek, sunt doar câteva dintre spectacolele Teatrului Excelsior, adresate celor mici, în care a fost distribuit. Iar rolul Rudge, din History Boys, de Alan Bennett, regia Vlad Cristache, l-a făcut cunoscut publicului de adolescenţi al aceluiaşi teatru.
Colaborează şi cu Teatrul Tony Bulandra, din Târgovişte, unde este Horatio, în Hamlet, de William Shakespeare, regia: Kemal Bashar, Donalbain în Macbeth, de William Shakespeare şi Jerry în Tom şi Jerry, de Rick Cleveland. La Teatrul Bulandra, din Bucureşti joacă, în regia lui Andrei Şerban, în spectacolul Ivanov, de A.P. Cehov, iar la Teatrul George Ciprian, din Buzău, în Visul unei nopţi de iarnă, de Tudor Muşatescu, regia Diana Lupescu. A făcut parte din trupe de improvizaţie şi de teatru independent, din distribuţia mai multor producţii de teatru radiofonic, iar la Teatrul Elisabeta este Comandantul, în Lazăr, de Mihail Gavril, regia Ştefan Ruxanda. La Teatrul Nottara, în stagiunea curentă, îl puteţi vedea, pe lângă Aprilie, dimineaţa, şi în Comedie de modă veche, de Alexei Arbuzov, regia Vasile Toma.
Concluzia:
Vă invit la teatru prieteni, vă invit să vă regăsiți în acest spectacol plin de umor fin, de drame interioare reale și cu muzică de calitate. Următoarea reprezentație va avea loc pe data de 16.04.2016 într-un cadru superb… o adevărată capodoperă arhitectonică, și numai de-asta, ci și pentru faptul că aici, în această locație, Scoala Ferdinand I, există o inimă frumoasă care face lucruri deosebite pentru elevi, pentru comunitatea de acolo și nu în ultimul rând pentru actul de cultură. Dacă ajungeți la spectacol căutați-o pe doamna Violeta Dascalu, și oferiți-i doamnei un buchet de flori… Jos pălăria DOAMNĂ… cu ”D” mare. Pentru mai multe detalii mergeți pe pagina de facebook a spectacolului și procurați-vă biletele.
Poster:
Trailer:
