Ascultă acest articolPaul părăsește Tajikistanul cu povara amintirilor copilăriei și adolescenței pe umerii săi. Copilăria sa, boala mamei, petrecerile, aventura din URSS, prietenul care l-a trădat și marea sa iubire.
Regizor: Arnaud Desplechin
Scenariu: Arnaud Desplechin, Julie Peyr
Gen: Dramă
Lansare: Aprilie
Durata: 2h 3min
Studio: Canal+
Distribuitor: –
Clasificare: I.M.
Actori:
Quentin Dolmaire … Paul Dédalus (adolescent)
Lou Roy-Lecollinet … Esther
Mathieu Amalric … Paul Dédalus (adult)
Dinara Drukarova … Irina
Sinopsis: Paul părăsește Tajikistanul cu povara amintirilor copilăriei și adolescenței pe umerii săi. Copilăria sa, boala mamei, petrecerile, aventura din URSS, prietenul care l-a trădat și marea sa iubire.
Recenzie:
Ultimul film pe care l-am văzut la BIFF și pe care îl găsiți și pe lista Calendarului cinematografic de anul acesta este despre o călătorie în timp în trei acte, de unde colaborarea scenaristică dintre Arnaud Desplechin, regizorul titular, și Julie Peyr, cu care Desplechin a mai colaborat și la mult aclamatul Jimmy P. Devenit deja o emblemă pentru dramediile regizorului acestui film, Mathieu Amalric se reîntoarce în rolul lui Paul Dedalus, pe care îl știam mult prea bine deja din filmul din ’96, ”My Sex Life… or How I got into an Argument”.
Trois souvenirs de ma jeunesse îl are inițial în prim plan de micul Paul Dedalus, cel care își apără sora și fratele mai mic de nebunia mamei lor, cel care își amenință mama că ”va vedea ea când se întoarce tatăl lor”, cel care își lovește bicicleta și, implicit, toate cicatricile produse de neglijența familială. Un element recurent al peliculei este senzația de tras cu ochiul pe gaura cheii sau cadre ce-ar merita fotografiate; nimic nou sub soare la nivelul poeziei de maturizare a unui tânăr european, însă jocul se dă cu valorile și credințele personajului nostru principal, precum și nivelul său de angajament.
Tânărul Paul (Quentin Dolmaire) pleacă alături de prietenul său evreu în URSS cu o misiune: să livreze bani, niște ”cărți” și să-i ofere identitatea sa unuia dintre oamenii cu care trebuia să se întâlnească. Ultima bucată a filmului și cea care ocupă cel mai mult loc este dragostea trăită din toate extremele dintre protagonist și blonda Esther (în varianta sa tânără o putem admira pe Lou Roy-Lecollinet), pe care o putem găsi și în ”My Sex Life…”. Câteodată chiar pare SF, căci buzele iubirii personajului principal nu par din lumea asta (a propos, ce-i cu francezii și fascinația lor pentru buzele cărnoase?). En fin, vizionarea celuilalt film nu este un must, fanii loiali vor avea mici cadouri de care se vor bucura, însă nimic consistent, fiind construite în paralel unul față de celălalt.
Rolul rezervat al lui Amalric nu face altceva decât să pună bazele pentru aerul fresh și cât se poate de serios al adolescenților pe care Desplechin îi filmează cu atât drag; nu se joacă când vine vorba de a aduce pe marele ecran dubiile în privința viitorului, conflictele relațiilor dintre iubiți, părinți și prieteni, la fel de magnific evocate de tragediile grecești. Desigur, de neglijat nu este nici șovinismul acestui labirint de țigări, sex, politică, trădare și dragoste pierdută construit de Dedalus.
Iar apropourile la miturile grecești nu sunt întâmplătoare, cum nici alegerea lui ”Dedalus” ca nume pentru protagonistul nostru. Tot ceea ce Stephen al lui James Joyce pune sub semnul întrebării este preluat de Paul, numai că într-o formă și un context diferit. Momente precum dărâmarea Zidului Berlinului pe care eroul nostru îl vede drept prăbușirea tinereții sale curg pe muzica anilor ’80, din coloana sonoră putând enumera The Jam, The Beat sau Marine Girls.
Pe cât de autentice sunt unele suveniruri, pe atât de trucate de dragul esteticului par altele, Desplechin lăsându-ne, în final, cu o imagine solară, nostalgică și neschimbată.
Poster:
Trailer:
