Bridget Jones este trecută de 40 de ani, singură, după multe încercări, și cu dorința de a avea o familie… sau cel puțin un copil. După ce s-a despărțit de Mark Darcy, Bridget Jones nu a trăit tocmai un final de poveste. Acum are 40 și ceva de ani, și e din nou singură, așa că se decide să se concentreze pe jobul său de producător de știri, și se înconjoară de prieteni vechi, dar și noi. Pentru prima dată în viața ei, Bridget simte că are totul sub control, așa că ce ar putea să meargă prost?
Regizor: Sharon Maguire
Scenariu: Helen Fielding, Dan Mazer & Emma Thompson
Lansare: 16 septembrie
Durata: 125 minute
Studio: Miramax
Distribuitor: Ro Image 2000
Clasificare: AP.12
Actori:
Renée Zellweger … Bridget Jones
Colin Firth… Mark Darcy
Sarah Solemani… Miranda
Patrick Dempsey… Jack
Emma Thompson… Dr. Rawlings
Sinopsis:
Însă în viața ei își face apariția un american fermecător, Jack, pretendent care e tot ce dl. Darcy nu a putut să fie. Printr-o întorsătură neașteptată a sorții, Bridget se trezește că e gravidă, dar are o dilemă, căci nu poate fi decât pe jumătate sigură de identitatea tatălui copilului.
Recenzie:
Salutare ”tovarăși cinefili”!
Sunt mamă… dar am dileme cine este tatăl?
După ce cu aproximativ câteva zile înainte mergeam să văd una din cele mai bune comedii românești din ultimii ani (vezi #Selfie69), am fost invitat la vizionarea cu presa la ”Bridget Jones’s Baby”, film adus în România de Ro Image. Nu pot să spun că m-am dus cu inima deschisă având în minte episodul doi din această franciză, episod care nu prea s-a ridicat la nivelul originalului din 2001. Și da, recunosc, mare greșeală am făcut.
Să ne oprim puțin asupra subiectului și să spunem că o regăsim pe Bridget Jones trecută deja de 40 de ani, schimbată, atât fizic, cât și sufletește, după ce timp de zece ani a tot încercat să ducă o relație cu iubirea vieții ei, Mark Darcy. O regăsim singură într-un apartament micuț, aproape înghesuit, sărbătorindu-și ziua de naștere. E clar că viața a luat o întorsătură negativă și că nimic nu se întrevede bun în viitor.
Este producătoare la un post local de televiziune mediocru, unde sunt deja presiuni din partea conducerii, și stă cu sabia lui Damocles de-asupra capului, riscând să fie concediată dacă nu reușește să aducă audiență. Colac peste pupăză, zăpăcită cum o știm, mai face și gafe în direct, în timpul emisiunii pe care o produce, prin intermediul unui dialog cu prezentatoarea, Miranda, interpretată foarte bine de Sarah Solemani. Presiunea asupra ei nu e doar de ordin profesional, dar și din partea cercului de apropiați, mai ales de Miranda, care, într-un târziu, o convinge să aibe o escapadă împreună, undeva, la un festival obscur de muzică.
Aici își uită inhibițiile și problemele de acasă și decide să aibă parte de partida vieții ei fără obligații sau constrângeri. Acest lucru se întâmplă cu un fermecător necunoscut, Jack, interpretat de vedeta serialului ”Grey’s Anatomy”, Patrick Dempsey. După episodul ăsta, la o petrecere, unde ea și Mark Darcy sunt nași de botez, are o aventură cu acesta de-o noapte. De această dată lucrurile încep să se complice când Bridget află că este însărcinată. De aici încep problemele și situațiile comice pe tot parcursul filmului.
Renée Zellweger revine în rolul care a consacrat-o printre actrițele bune din industria cinematografică, și trebuie să recunosc a jucat impecabil. Dacă în filmul din 2001 venea ca și o actriță proaspătă, la început de drum și clar cu potențial de a devenii star, acum în producția din 2016 vine mai matură, cu mult mai multă experiență dar și cu mult mai multă expresivitate scenică. Ca și înainte, rolul i-a veni mănușă scoțând la iveală potențialul imens de actriță de comedie pe care-l are. Nimic din ceea ce a arătat pe ecran în acest film nu a fost venit de undeva din neant. Se vede clar că a reușit să-i aducă un istoric personajului chiar dacă din 2004, de la doilea film, nu am mai știut nimic de Bridget Jones. A reușit să-i scoată la iveală atât părțile bune dar și părțile alea, naive, amețite care au consacrat definitiv personajul în anii ce-au trecut. Thumbs up! pentru Renée și nu aș fi surprins să aflu că va revenii în pielea lui Bridget Jones încă odată.
Colin Firth, premiatul cu Oscar, încă odată, dacă mai era nevoie, chiar dacă filmul este o comedie ușoară, demonstrează că este un actor de calibru și calitate. Dacă în ultima producție în care l-am văzut personal, și vorbim aici de Kingsman: The Secret Service din 2014, era un gentleman pregătit să ucidă, aici îl regăsim ca un tip inhibat, introvertit, incapabil să-și arate sentimentele, decât în ultima clipă și și-atunci sub presiunea momentului. Colin Firth este capabil dintr-un rol mic să facă un moment de geniu artistic, iar din momente care nu prevăd niciun deznodământ fericit, să scoată tot ce e mai bun din ele, fără să clipească sau să zâmbească, iar tu ca spectator să râzi cu lacrimi. Cam așa a reușit să facă din personajul său în acest film.
Actorul care-i dă viață celuilalt bărbat din viața lui Bridget Jones, este Patrick Dempsey, cunoscut de public pentru rolul său din ”Grey’s Anatomy”. Din punctul meu de vedere rolul jucat în producția de față nu a fost foarte solicitant față de cel din serialul mai-sus amintit. Nici fad, dar nici spectaculos, și-a dus rolul la capăt cu brio, iar momentele de umor în care a fost implicat direct au avut consistență și el a fost onorabil. Personajul său, un milionar excentric, matematician de formație, are tipicăriile sale, dar asta nu-l împiedică să își exteriorizeze sentimentele, în contra-punct cu personajul lui Firth de exemplu. Este o discrepanță majoră între cei doi, dar dacă stăm să ne gândim, firească. Oricum, Dempsey face un rol bun în acest film.
Sharon Maguire, Helen Fielding și Dan Mazer revin în echipa care i-a consacrat în primul film, din 2001, particularitatea fiind că Fielding a lucrat și la filmul din 2004, Bridget Jones: The Edge of Reason. Ceea ce m-a bucurat și a fost un adevărat deliciu actoricesc, a fost cooptarea, atât în echipa de scenariști, dar și ca actriță, a premiatei cu Oscar, Emma Thompson, actriță care joacă în acest film rolul Dr. Rawlings. Personajul ăsta, în momentele în care apare, este un deliciu actoricesc și replicile ei sunt spumoase și dau și mai multă savoare filmului.
Din punct de vedere al imaginii, sunet și muzică, filmul nu excelează, dar nici nu este de nebăgat în seamă. Nu vă așteptați la vreo nominalizare la Oscar la aceste secțiuni, dar este bine făcut, echilibrat.
Concluzia este că filmul își merită spectatorii în sală, este un film bun, o comedie bună și îi întrevăd un viitor bun, cel puțin în cinematografele de la noi, devenind un concurent direct, pe acest segment, celuilalt film ce și-a avut premiera pe 16 septembrie, și anume #Selfie69.
Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, la Radio 1 România.
Cu aceste gânduri și rânduri vă invit din 16 septembrie în cinematografe să vedeți „Bridget Jones’s Baby”, film adus în România de Ro Image.
Poster:
Trailer:
