Onest. Domnul Onest. O încurcătura nobila cu deznodământ comic in viziunea lui Wilde, intr-un spectacol de Felix Crainicu pe muzica lui Cristian Lucacevski.
Regizor: Felix Crainicu
Text: Oscar Wilde
Ilustrația muzicală: Lucacevschi Cristian
Gen: Comedie
Lansare: 8 martie
Durata: 100 minute
Studio: Teatrul ”Tudor Vianu” Giurgiu
Distribuitor: CinemaPro
Clasificare: AG
Actori:
Oana-Maria Dragne
Serban Chitu
Vlad Bînzoiu
Virginia Vasilache
Ana Sivu-Daponte
Sandu Sorin
Catalin Frasinescu
Teodora Daiana Păcurar
Sinopsis:
Ne aflăm într-o temniţă, unde personajele scriitorului capturat prind viaţă, cântă şi dansează. Ce înseamnă să fii onest sau cum poţi să ieşi descurcat dintr-o încurcătura? O comedie englezească plină de substanţă, un spectacol complex în care se îmbină teatrul, muzica şi dansul, o viziune contemporană a poveştii clasice în viziunea regizorului Felix Crainicu.
Maestre… iată-ne
noi păpușile destinului!
Cum ar fi să fim proprii noştri stăpâni şi să ne controlăm destinul, şi ducând la extrem ideea, cum ar fi dacă ne-am juca de-a Dumnezeu pentru o zi şi să decidem noi destinul altora?
Cam aşa am putea, succint, să descriem spectacolul de teatru, oferit de Teatrul” Tudor Vianu” din Giurgiu, în regia lui Felix Crainicu, intitulat” Bună seara domnule Wilde”. Ne aflăm într-o temniţă, unde personajele scriitorului capturat prind viaţă, cântă şi dansează. Ce înseamnă să fii onest sau cum poţi ieşi descurcat dintr-o încurcătură?
Dar până să vorbim despre noua punere în scenă, trebuie să vorbim de istoria acestui spectacol, care nu este de ieri de azi pe scenele româneşti. Istoria începe în anul 1958, cu Half în Earnest (muzică şi libret: Vivian Ellis), musical reluat în 1968 cu titlul Found in a Hand-Bag. În 1960 – o altă variantă – Ernest in Love (muzică: Lee Pockriss, libret: Anne Croswell), iar în 1964, fără mari modificări de libret, Mein Freund Bunbury, un musical de Gerd Natschinski, pe texte de Helmut Bez și Jürgen Degenhardt, cel mai jucat spectacol german din istoria genului.
Dar una din cele mai interesante abordări rămâne, fără îndoială, varianta românească – Bună seara, domnule Wilde! (1971), comedia lui Eugen Mirea, pe muzica lui Henri Mălineanu. Libretul respectă cu fidelitate litera şi, mai ales, spiritul piesei originale, subintitulată A Trivial Comedy for Serious People (O comedie fără importanţă pentru oameni serioşi). Dar musicalul aduce un personaj în plus, pe însuşi Oscar Wilde, în rol de comentator ironic, înlocuitor de cor antic în variantă modernă.
Acţiunea se petrece la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Anglia victoriană, în aşa-zisa înaltă societate londoneză. Tânărul John Worthing (cunoscut sub numele de Jack la ţară şi Onest la oraş) vrea să se însoare cu Gwendolen Fairfax, fiica teribilei Lady Bracknell. Dar, din cauza trecutului său destul de obscur (a fost găsit într-o valiză uitată pe peronul Gării Victoria), Lady Bracknell se opune cu fermitate căsătoriei, în pofida prieteniei pretendentului cu nepotul ei, Algernon Montcrieff. Acesta din urmă descoperă secretele vieţii duble pe care o duce prietenul său, care îşi inventase un alter-ego, Bunbury, pentru a mai scăpa din când în când de obligaţiile din “înalta societate”. Dar acelaşi Algernon o cunoaşte pe tânăra pupilă a lui Jack, Cecily Cardew, de care se îndrăgosteşte la prima vedere. După o serie de certuri şi împăcări, încurcături şi dezvăluiri, piesa se încheie cu nu mai puţin de trei căsătorii: cele două ale tinerilor şi o a treia, între adulţi – guvernanta lui Cecily, Miss Prism, şi preotul satului, Dr. Chasuble.
În pofida acestei aparente uşurătăţi a subiectului, comentată cu mult umor de personajul Oscar Wilde, comicul de limbaj şi situaţii este de o profunzime invers proporţională cu superficialitatea înaltei societăţi londoneze. Iar scriitorul Eugen Mirea îl speculează pe de-a-ntregul în libretul noului musical, la care se adaugă partitura lui Henri Mălineanu. Premiera a avut loc pe 28 noiembrie 1971, la Teatrul Nottara din București, în regia lui Alexandru Bocăneț și coregrafia lui Cornel Patrichi, cu o distribuție de excepție: Ștefan Iordache (John Worthing), Emil Hossu/Florian Pittiș (Algernon Montcrieff), Carmen Stănescu (Lady Bracknell), Melania Cârje/Mariana Mihuț (Cecily), Anda Caropol (Gwendolen), Ştefan Radoff (Dr. Chasuble), Migry Avram Nicolau (Miss Prism), Alexandru Repan (Oscar Wilde).
De-a lungul anilor, musicalul a cunoscut o serie de montări pe scenele româneşti şi a fost preferatul variilor generații de studenți ai facultăţilor de teatru din ţară. Alegerea pare întemeiată, căci comedia lui Mirea şi Mălineanu reface cu haz şi nerv, în termenii teatrului muzical modern, textul lui Oscar Wilde, oferind partituri generoase pentru fiecare interpret. Iar tinerii actori distribuiţi au posibilitatea de a se prezenta la public cu roluri convingătoare, prin care să îşi evidenţieze personalitatea artistică. Aşa s-a întâmplat şi la prima punere în scenă a musicalului la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, în anul 1984, la clasa prof. Asoc. Sanda Manu, lect. Univ. Geta Angheluţă, dar şi mai târziu, în 1989, sub titlul Cadrilul, la clasa prof. Univ. Ion Cojar, prof. Asoc. Leopoldina Bălănuţă.
Personajele acestei comedii, dar cu tente dramatice, sunt la început ambigue, neconturate şi fără o identitate, nişte numere într-o închisoare, apoi, uşor, uşor, încep să prindă contur, dând viaţă unor fictive entităţi născute din mintea bolnavă şi înnegrită a celui ce îl recunoaştem ca fiind Oscar Wilde.
Cătălin Frăsinescu este cel care îi dă viaţă lui Oscar Wilde, şi o face cu eleganţă, cu mult mister şi cu acea doză de ”nebunie” pe care orice actor o are atunci când joacă un astfel de personaj. El, Wilde, este un încarcerat, fără prieteni, dar cu o gaşcă de colegi de celulă cu a căror destine începe să se joace şi să le atribuie câte un personaj fictiv, plăsmuiri ale minţii sale bolnave. Cătălin este actor complet cu multe ore pe scândură, ba la Teatrul Naţional din Bucureşti, ba la Teatrul Naţional de Operetă ”Ion Dacian” sau la Teatrul ”Ion Creangă”. În piesa de faţă, care nu este la prima reprezentaţie, dar este prima pe o scenă bucureşteană, la Cinema Pro, Cătălin îşi demonstrează, pe de-o parte valențele actoriceşti, şi recunosc m-a impresionat, pe de altă parte valențele sale de a interpreta partituri muzicale, şi în acest spectacol are câteva, unele dintre ele grele.
Toată echipa de actori, exceptându-l pe Sandu Sorin, un veteran deja şi un asiduu colaborator al Teatrului “Masca”, este formată din tineri, printre ei şi Vlad Bînzoiu, actor tânăr cu foarte mult potenţial şi la un prim rol de musical. Într-un interviu, acordat recent la Radio 1 România, la emisiunea ”Movie News”, Vlad ne-a declarat că a fost o adevărată provocare acest rol, la care a muncit foarte mult, şi că rezultatul final a fost pe măsura muncii şi a efortului depus. De altfel s-a văzut şi viziunea regizorală a lui Felix Crainicu şi încrederea ce i-a fost acordată tânărului actor pentru rolul jucat.
Coloana sonoră a acestui spectacol a fost semnată de Cristian Lucacevski, membru marcant al trupei Parlament. A mai lucrat la ilustraţii muzicale pentru alte spectacole, cum ar fi ”3 gemeni veneţieni” sau ”Hangiţa”, o comedie spumoasă scrisă de Carlo Goldoni. Compoziţia lui Lucacevski vine ca o completare la jocul actorilor, ca o unealtă bine construită.
Spectacolul are un anume ritm, impus de dialogurile şi piesele muzicale cântate de actori, şi nu te lasă să îţi iei un respiro, pentru că toate sunt îngemănate şi vin ca un val peste tine. Replicile, unele savuroase, îţi zmulg zâmbete şi chiar râsete în hohote, şi îţi dau acea stare de bine pe care ţi-o doreşti de fiecare dată când te duci la un spectacol de teatru.
Toate personajele te iau de mână şi te duc în povestea creată de nebunul Wilde, şi nu îţi dau drumu, nu de alta, dar să nu te pierzi prin hăţişurile minţii personajului interpretat de Frăsinescu. În afară de cei menţionaţi, pe scândura de la Cinema Pro îi regăsim şi pe Oana-Maria Dragne, Şerban Chițu, Virginia Vasilache, Ana Sivu-Daponte și Teodora Daiana Păcurar.
Şerban Chițu mi-a atras atenția prin vocea sa caldă, puternică şi foarte, foarte bine lucrată. Momentele lui de solo sau duet, sunt o adevărată încântare pentru auz, chiar dacă uneori, unii sunt şi afoni (mă refer la spectatori, eu nu). Felicitări Şerban pentru vocea pe care o ai în dotare.
Ca şi concluzie, acest spectacol, bine pus în scenă de Felix Crainicu, este o reiterare a unui spectacol de succes, ce, de-a lungul timpului, a fost adus la viaţă de mari actori ai scenei romaneşti. Felicitări tuturor, şi pe voi, cititori, vă invit să mergeţi, atât cât se mai joacă în Bucureşti, să mergeţi la teatru.
Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, și sâmbăta, în cadrul emisiunii” Movie News”, de la ora 11:00, la Radio 1 România.
Cu aceste gânduri și rânduri vă invit să vizionați Bună seara domnule Wilde!”, începând cu 8 martie, la Cinema Pro.
