A fost odată un băiat, Léo, care iubea o fată, Alma.
Regizor: Radu Mihaileanu
Scenariu: Radu Mihaileanu
Gen: Dramă, Fantastic, Romantic
Lansare: 9 iunie
Durata: 2h 14min
Studio: Oï Oï Oï Productions
Distribuitor: Libra Films
Clasificare: A.P.12
Actori:
Gemma Arterton … Alma Mereminski
Derek Jacobi … Léo Gursky
Sophie Nélisse … Alma Singer
Sinopsis:
A fost odată un băiat, Léo, care iubea o fată, Alma. O numea „cea mai iubită femeie din lume” și i-a promis că o va face să râdă toată viața. Războiul i-a separat, ea a plecat la New York. El a depășit toate obstacolele pentru a se reîntâlni cu ea și pentru a-și tine promisiunea. În zilele noastre, locuiește în Brooklyn o adolescentă vulcanică și plină de imaginație, pe care o cheamă tot Alma. I s-a promis că va fi cea mai iubită femeie din lume. Însă nu este simplu să iubești și să fii iubit. Între Léo și tânăra Alma pare să nu existe nicio legătură. Și totuși… Din Polonia anilor `30 până în Central Park-ul zilelor noastre, un periplu peste ani și continente le va uni destinele.
Recenzie:
Mihăileanu propune în 2017 o dramă cu dimensiuni epopeice despre care autorul spune că a avut deja sute de mii de spectatori, nu numai la proiecția în aer liber din cadrul TIFF, ba chiar a strâns câteva sute și la cea dintr-un sătuc din apropiere, unde sătenii, fiind prezentați cu o astfel de oportunitate comercială, și-au adus slana și brânza pentru vânzare drept gustări rapide în timpul vizionării. Întreaga echipă a glumit că atunci când regizorul dorește ceva de la ei, fierul e bătut până când iese fix ceea ce se cere. Mai în glumă, mai în serios, un membru al personalului Teatrului Evreiesc a relatat cum „Radu, când a venit la noi, era mic și deștept… după ce-a crescut, ne-a lăsat. A plecat afară. Și bine a făcut.”
Au fost odată ca niciodată într-un shtetl polonez un băiat și o fată. Alma Mereminski (Gemma Arterton), un vârtej de pistrui în rochii dintre cele mai jucăușe, inițial doar un alt personaj feminin sec, prezentată drept o imagine, un vis, o iluzie care cere poezii în schimbul unui sărut, care are mereu o orchestră de bărbați pe urmele-i ce-i cântă-n strună. Cu totul petrecându-se în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Alma este nevoită să se separe de cel pe care-l alege în final – roșcovanul talentat Leo Gursky, de-un entuziasm și-o dragoste de nestrămutat pentru Alma. Sir Derek Jacobi, sosit mai târziu în timpul filmărilor, dar ghidat cu minuțiozitate de către Mihăileanu și restul echipei, menține cu lejeritatea lui Atlas ternul talmeș-balmeș al peliculei și-l ghidează către un final, dacă nu solid, credibil pentru audiențe.
De cealaltă parte a labirintului e Sophie Nelisse în hainele unei Alma răsărite în urma cărții „The History of Love”, citită și răscitită de ai săi părinți, uniți de o iubire la fel de profundă, aducându-i mamei sale, Torri Higginson, titlul de „cea mai iubită femeie din lume”. Haosul poveștii nu e salvat nici de alura de teen movie dată de interacțiunile dintre Alma, prietena ei și rusul cu freză-mop (how is it still in fashion?), majoriatatea acestor side-plot-uri rămânând nerezolvate. Alma, pe de altă parte, se mișcă într-o direcție pe care, la final, o ia de bună fără să se mai îndoiască (ca până în momentul respectiv) de nimic.
Există, desigur, și momente de destindere comică, rezultate pe urma schimburilor de replici dintre Jacobi și Elliott Gould, deseori cu aluzii la cultura evreiască amplu documentantă de Mihăileanu, de altfel, deloc penibile, ivindu-se ca surprize plăcute și neplăcute, dar și ca indicii spre sănătatea lui Leo. Între promisiuni și 100 de jocuri jucate și răsjucate, totul a fost descoperit și totul e posibil. Fratele Almei, zis și Bird, zice că tatăl său a fost Canar. Tot el, Bird, la aproximativ 11 ani, și-a terminat propria Arcă și a gata să-și salveze familia de potop. Acțiunea este ecranizată după romanul din 2005 al lui Nicole Krauss care e înrămat și în film, plimbându-se din Polonia și ajungând în Chile sub alt nume în afară de cel al autorului de drept, Leo. Acesta scrie altă carte, în speranța de a câștiga atenția celor de mult pierduți. Povestea se pierde de la jumătatea filmului, iar personajele, în afară de Jacobi, dau aceeași impresie. Destinul Almei și cel al lui Leo se unesc din nou, numai că sub altă formă.
După La source de femmes din 2011, Mihăileanu revine pe marele ecran cu emoția necesară pentru a reda apriga coliziune dintre prezent și trecut, istoria și viitorul conținute de prezent, bucuria de a trăi și potopul vieții, în ciuda piedicilor regizorale pe care și le ridică singur în dezordinea narativă. Filmul se închide cu cele două personaje centrale unindu-și cursul propriei povești cu uriașul de beton înălțându-se în spatele lor, sentimentul cel mai pur și onest zbătându-se între zgârie-norii dezolanți ai unei lumi mecanizate – binele prevalând într-o lume în care mai este oricum mult de făcut, fix ca într-o poveste.
The History of Love / “Povestea Iubirii” rulează din 9 iunie în cinematografe.
Poster:
Trailer:
