Ascultă acest articol“On the beach at night alone merge la pas încet oferind timpul necesar îmbobocirii unor concluzii de tip revelații – alăturându-se semnătura personală a regizorului, close-up-urile extrem de inconfortabile ce accentuează singurătatea ca epicentrul oricărei relații.”
Regizor: Sang-soo Hong
Scenariu: Sang-soo Hong
Gen: Dramă
Lansare: –
Durata: 1h 41min
Studio: Jeonwonsa Film
Distribuitor: BIFF
Clasificare: A.P.12
Actori:
Min-hee Kim … Young-hee
Young-hwa Seo … Jee-young
Jae-yeong Jeong … Myung-soo
Sinopsis:
Povestea relației unei actrițe cu un bărbat căsătorit.
Recenzie:
Nu cred că ar trebui să ne mai ferim de la o vedea pe Min-hee Kim drept o actriță care a prins „peștele cel mare”. Nu numai că s-a vorbit peste tot de The Handmaiden anul trecut, Min-hee învăluindu-se-n straiele uneia dintre protagoniste, dar e și o muză, încă nedeclarată, pentru Sang-soo Hong. Cu rol principal și în Right Now, Wrong Then, dar și The Day After ce apare anul acesta – unde joacă cu un alt coleg de platou din acest film – regizorul/scenaristul a lăsat-o să ia cârma acestei pelicule (pentru că trebuie să recunoaștem, e a ei în întregime), iar asta i-a adus Ursul de Argint la Berlinale.
What is success? It’s an expression. Younghee e o femeie mult prea sensibilă pentru timpurile pe care le trăiește. Își readuce culoarea la normal la un obraz, i se dă o palmă la celălalt. Încercând să pună distanță între ea și relația în secret alături de un regizor însurat, o regăsim pe Kim în Hamburg, Germania, de vorbă cu prietenă mai bătrână, divorțată la rândul ei, cea dintâi punându-și și cariera în remisie până ce se va vindeca total. Younghee spune că nu-i pasă dacă se întoarce sau nu, dar se întreabă în final dacă partenerul său va veni până la urmă în Germania, se întreabă dacă acesta îi duce ei dorul pe cât i-l duce ea. Din simpatie parcă pentru infirmitățile psihologice ale personajului său principal, realizatorul încheie acest prim episod, și o ia de la capăt, cu o echipă nouă, actori noi.
A doua oară o găsim în cinema, între rândurile spectatorilor. Asemeni unui veritabil virtuoz al constipației emoționale, Hong o pune să reflecteze asupra felului în care a ajuns ea actriță, cum a ajuns în acest rând al profesiilor care se simte ca o povară – în calitate de actor trebuind să traduci emoții, în condițiile în care nici ea nu știa ce simțea. Interpretarea lui Min-hee variază de la moment la moment: candoare cu o prietenă care nu-i răspunde cu aceeași căldură, răceală cu familia după câteva pahare de lichior de orez soju, zâmbete, un amestec de milă superioară și îmbujorări, ba chiar fală. Satisfăcută de niște lucruri false, deși condamnă această mulțumire de scurtă durată, tot ce-și dorește este să decadă cu grație.
Suspendat în îngrengătura tonurilor pale (da, fix alea care-au ajustat trendurile anul ăsta), cu secvențele de tipul mătăniilor înaintea traversării unui pod sau ilustra scenă de pe plajă, cu Younghee descoperită întinsă pe plajă de asistentul fostului ei iubit (un regizor în vârstă și căsătorit cu care avea o aventură) ei de la care află că acesta filmează un nou proiect în oraș – imaginile dezolante ale lui Kim Hung-koo și Park Hong-yeol curgând pe Cvintetul de Coarde al lui Franz Schubert. Filmat în stilul corean, alternând între cadre lungi, cu o liniște adâncă (cel de pe plajă), aproape telenovelistic, On the beach at night alone merge la pas încet oferind timpul necesar îmbobocirii unor concluzii de tip revelații – alăturându-se semnătura personală a regizorului, close-up-urile extrem de inconfortabile ce accentuează singurătatea ca epicentrul oricărei relații.
Despre cântecele de copii se spune că „if you go deeper, they are more complicated”. Finalul, servit de o construcție retorică finuță, în același ritm deloc vivace, o pictează pe protagonistă în frumosul tablou cu natură statică, singura mișcare fiind izolarea sa ciocnindu-se de talazurile marelui albastru.
Poster:
Trailer:
