“[…] Eddie dobândește super-puteri incredibile și face aproape tot ce vrea, latura sa întunecata iese tot mai tare la iveală. ”
Regizor: Ruben Fleischer
Scenariu: Jeff Pinkner, Scott Rosenberg
Lansare: 5 octombrie
Durata: 1h 52min
Studio: Sony Pictures
Distribuitor: InterCom Film
Clasificare: A.P.13
Actori:
Tom Hardy … Eddie Brock / Venom
Michelle Williams … Anne Weying
Riz Ahmed … Carlton Drake / Riot
Sinopsis:
Într-o societate distopică, în pragul colapsului, savanții pretind că au găsit remediul pentru slăbiciunile omenirii: simbiotul extraterestru care se contopește cu omul, creând o nouă specie, indestructibilă. Reporterul Eddie Brock a făcut o obsesie din a investiga cazuri suspecte, uneori recurgând chiar la metode neortodoxe pentru a-i demasca pe savantii corupți precum Carlton Drake, fondatorul Life Foundation, care face teste mortale pe oameni pentru a verifica dacă aceștia sunt compatibili cu simbioții. Când Drake experimentează puterile noii sale creații, extraterestrul Venom, Eddie se strecoară în laborator. Surpriza nu este însă ce descoperă acolo, ci momentul în care realizează că a devenit gazda ciudatei creaturi și se transformă el însuși în simbiot. Perfid și sarcastic, imprevizibil și alimentat de furie, “parazitul” este captivant, amuzant, dar și periculos, intoxicându-l ca un drog. Treptat, ajunge să-i controleze corpul și mintea, iar Eddie dobândește super-puteri incredibile și face aproape tot ce vrea, latura sa întunecata iese tot mai tare la iveală. Pe măsură ce personalitățile li se contopesc, cei doi ajung să depindă unul de altul și chiar să coexiste în armonie, dar… cu niște riscuri. Va reuși oare Eddie să se elibereze de alter-ego-ul Venom sau va rămâne captiv în această dualitate?
Recenzie:
VENOMVERSE! Din păcate, entuziasmul meu nu poate să fie mai mult de atât. Pentru cei care nu știu foarte multe, Venom este unul dintre „villain”-ii cu care se bate Spider-Man (în desenele cu care am crescut cu toții, pe Fox Kids sau, cei care au mers mai departe, și au citit benzile desenate), însă filmul nu este parte din Universul Marvel. Filmul este produs de Sony și nu are nicio legătură cu Spider-Man. Venomverse este, de asemenea, un spin-off al benzilor desenate, unde accentul se pune, evident, pe Venom și villain-ii cu care se întâlnește el.
Acum că am trecut în revistă părțile importante pentru cei care nu știau foarte multe, să trecem la lucrurile importante. De asemenea, vreau să vorbim despre lucruri importante, cum ar fi orice altceva decât plot-ul, pentru că nu există unul! De ce?
Pentru că Venom este un film slab, dar e fun pe alocuri pentru efectele speciale și pentru câteva fraze mai amuzante, dar în rest, storyline-ul este la nivelul „Suicide Squad” sau al filmelor din universul DC (cum ar fi “Batman v Superman: Dawn of Justice”). Este complet neverosimil și lipsit de substanță. Într-adevăr, ai putea spune că primele filme din Universul Marvel au fost la fel – protagonist OP (overpowered) despre care știi că o să termine cu bine filmul, orice s-ar întâmpla. Tot ce se întâmplă în timpul filmului este doar o altă perioadă din viața lui pe care o duce super bine. Nu-i chiar așa…
Filmele din Universul Marvel care acum sunt produse de Disney sunt atât de bune nu doar pentru că te-ai obișnuit cu ele de mai bine de 15 ani, ci pentru că de la bun început s-a investit în ele. Da, poveste pe care o cunoșteai, dar nu contopită într-un film, ci pe parcursul a cel puțin trei filme. Ai putea spune chiar că au educat o bună bucată din target și i-au dat ceea ce își dorea. Gândește-te că “Avengers: Infinity War” este mult mai întunecat și mai realist (ceea ce se dorea de la Universul DC) decât oricare alt film Marvel, și este incredibil, dacă stai să te gândești că Iron Man și Thor însumează șase filme (câte trei de fiecare). Dar, în același timp, până au ajuns la Avengers, tu știai deja majoritatea personajelor importante, îți erau cel puțin familiare, și, cel mai important, îndrăgeai și personajul și actorul.
În Venom, au încercat să-l lipească pe Tom Hardy, unul dintre cei mai în vogă actori masculini de un personaj pe care, din ce mi-am dat eu seama, vor să-l crească, pentru că, ei bine, bani. Mulți bani. Industria este imensă și extrem de bănoasă, și, sincer să fiu, mă bucur enorm când văd că băieții de la Marvel (Disney) au competiție, pentru că asta înseamnă că o să facă filme și mai bune.
Vorbim despre unul dintre antagoniștii lui Spider-Man, care are propriul lui univers în benzile desenate și asta îți oferă atât o bază de pornire, cât și suficient spațiu cât să interpretezi cum vrei tu lucrurile, iar tu bagi atât de multe efecte speciale într-o scenă cu mașini prin oraș încât la un moment dat pierzi șirul acțiunii. Eu sincer să fiu nu înțeleg de ce l-au ales pe Ruben Fleischer ca regizor. Oricât ai încerca să spui că „tu vezi lucrurile altfel”, Fleischer chiar nu a reușit să facă ceva notabil până acum, nu la nivelul la care îți dorești tu, cel puțin, ca Sony. În condițiile în care piața este oricum acaparată de Marvel și DC (care iese în evidență doar cu Wonder Woman și vedem ce va face cu Aquaman), nu-ți permiți să ieși cu așa ceva pe piață. Serios.
Filmul încearcă să se contureze în jurul lui Eddie Brock (Tom Hardy) și a năpastelor care-l năvălesc, cum ar fi o chestie vâscoasă cu conștiință proprie ce caută o gazdă pentru a (ați ghicit?) invada Pământul (dacă nu ați ghicit, ei bine, nu au voie să-l folosească pe Spider-Man deci trebuiau să-i dea alt rol). De la faptul că între Eddie Brock jucat de Hardy și iubita lui, Anne, jucată de Michelle Williams nu există nici cea mai mică sinergie, la faptul că personajul lui Drake jucat de Riz Ahmed pare un puști de 10 ani căruia i s-au furat jucăriile, filmul este previzibil de la o scenă la alta. Serios, dacă cei de la IMAX dădeau premii celor care ghiceau ce se va întâmpla în secvența următoare, intrau în faliment. Încă o dată, au încercat să fure de la Marvel acel umor specific și nu spun că este rău, însă diferența este că între a spune o glumiță și a crea o stare este o diferență enormă (e ca diferența între prietenul ăla glumeț și un om care face stand-up comedy – amândoi fac același lucru, dar unul o face clar mult mai bine).
Ce mai salvează filmul sunt melodiile din soundtrack care, pe alocuri, sunt chiar okay alese; iar melodia lui Eminem de la final, chiar sună bine. Din păcate, asta nu salvează filmul per total, care pentru mine ajunge în categoria filmelor de mâna a doua. Nu am văzut nimic notabil în acest film, în afară de Tom Hardy, iar asta este una dintre cele mai mari probleme în opinia mea. În momentul în care creezi un astfel de film vrei ca fiecare personaj să aibă părticica lui, astfel încât să își poată creiona persona-ul mai bine, iar oamenii să poată empatiza cu el. Însă aici, toți au lăsat de dorit. Fie nu este genul lor de film, fie pur și simplu a fost scris aiurea de la bun început. Tind să cred ca este varianta a doua.
Spunea Tom Hardy că fazele care lui i-au plăcut cel mai mult au ajuns în coșul de gunoi după montaj, însă mi-e tare greu să înțeleg ce ar fi putut face acest film cu plot holes masive mai digerabil. Vedem, probabil, din ele în versiunea extended când o ieși pe Blu-ray.
Ar fi putut fi o punte de lansare pentru un miniverse al villain-ilor, unde urmărești o poveste diferită cu niște personaje pe care nu le-ai putea vedea altfel, dar Venom își dorește să joace cumva pe mai multe planuri și din păcate, eșuează perfect. Va primi oare aceeași soartă precum Dark Universe, anunțat cu surle și trâmbițe de Universal Pictures, care a fost un flop la Box Office cu primul film al acestuia, The Mummy? Vedem ce se va întâmpla cu Venom la Box Office în zilele/săptămânile care urmează.
Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Venom rulează în 3D din 5 octombrie la cinema și IMAX și este distribuit în România de InterCom Film.
Poster:
Trailer:
