Toma este inspector la CNSAS. Aproape toată învățătura pe care o transmite Toma celui mai tânăr “ucenic” al său este una a răzbunării și amenințărilor, sperând să facă din acest tânăr un “vânător de securiști”. Dar, Radu, care nu a trăit pe vremea comunismului îl pune la îndoială ori de câte ori are ocazia. Este momentul în care echipa Radu-Toma ia contact cu un dosar care pare să aducă în prim-plan nu numai colaborarea cu Securitatea a unei fețe bisericești – părintele Iustin, dar chiar un act criminal. În 1988, un tânăr student trecut la monahism a comis un act de suicid. Toma este convins că bătrânul călugăr este implicat în sinuciderea novicelui. Cei doi urcă la chilia părintelui Iustin, într-o peșteră aflată pe un vârf de munte. La finalul acestei confruntări de convingeri și energii umane, niciunul dintre cei implicați nu va mai fi la fel ca înainte.
Fals tratat de mântuire a sufletului
Regia: Nicolae Mărgineanu
Distribuția: Ioan Andrei Ionescu, Bogdan Nechifor, Remus Mărgineanu
Gen film: Dramă
Rating: N15.
Durata: 100 minute
Premiera in România: 21.09.2018
Interviu cu Ioan Andrei Ionescu
Ștefan Apostol: Cum arată un „Fals tratat de mântuire a sufletului”? Ce conține el și cât de dureros e să ajungi acolo ? Regizorul Nicolae Mărgineanu pune în scenă povestea lui Toma, un inspector la CNSAS. Aproape toată învăţătura pe care o transmite Toma celui mai tânăr ‘ucenic’ al său este una a răzbunării şi ameninţărilor, sperând să facă din acest tânăr un ‘Vânător de securişti’. Dar, Radu, care nu a trăit pe vremea comunismului, îl pune la îndoială ori de câte ori are ocazia. Actorul Ioan Andrei Ionescu, cel care îl interpretează pe Toma, povestește despre greutate rolului. Filmările au durat doar 15 zile, iar filmul a fost realizat cu resurse propria ale regizorului.
Stefan Apostol: Ești la prima colaborare cu regizorul Nicolae Mărgineanu ?
Ioan Andrei Ionescu: Nu chiar. În facultate, la începuturile mele în ale actoriei, am avut șansa unor roluri de figurație în filmele dânsului. Atunci i-am văzut la lucru pentru prima dată pe minunatul Marcel Iureș și pe maestrul Gheorghe Dinică. Lucrau la ”Faimosul paparazzo”. Am învățat multe atunci. De la răbdarea și atenția pe care un actor trebuie să le aibă pe platourile de filmare până la minuțiozitate cu care acești actori mari lucrau la rol.
Ș.A: Ce are Toma particular. Ce te-a convins să accepți acest rol ?
I.A.I: Toma este uman. Are o umanitate ascunsă aparent în contradicție cu personalitatea lui dură. Este un personaj care trebuie descoperit, care nu se dezvăluie la prima cercetare. Iar umanitatea despre care vorbeam vine din îndoială. Unde e necesară pentru un om care îmi dă tezele cu atâta siguranță. Este un idee atentă despre care nici chiar Toma nu știe prea mult. Ea apare în descumpănire. E o îndoială în oglindă dacă vreți. Îndoiala celui care nu crede și care ajunge să se sperie în necredința lui. Pe lângă bucuria de a lucra cu un om de calitate domnul Mărgineanu libertatea pe care am avut-o prin oferta scriiturii de a umple acest personaj cu viață m-a convins că trebuie să parcurg acest drum cu dublu sens. De la mine la rol și invers. Importantă a fost și tema filmului, o temă atât de necesar de dezbătut în continuare, împotriva desuitudinii aparente care o înconjoară.
Ș.A: Românii au rămas cu o fobie : cea a Securității. Crezi că acest film le va certifica credința în existența și puterea acestei instituții ?
I.A.I: Un film bun, mai ales un film de artă, nu își dorește să certifice. Mai degrabă intenția filmului „Fals tratat de mântuirea sufletului” este aceea de a lăsa să se nască întrebări necesare. Creează un spațiu mental de vindecare. E un proces extenuant înlăturarea acestei fobi. Extenuat și dureros. Dar… timpul rezolvă aproape orice. De aceea cred că vindecarea asta se naște din conflictul dintre generații. Din viziuni diferite asupra durerii. E ceea ce de altfel filmul propune, un proces interior și nu unul de intenție. Cât despre necesitatea acestei instituții, nu încape nicio îndoială. Ea este unul dintre stâlpii necesari unui stat coerent.
Ș.A: Cât au durat filmările și cât timp ai pregătit acest personaj ?
I.A.I: Remarcabil efortul acestei echipe mici strânse în jurul domnul Mărgineanu, tânără și devotată. Filmările s-au finalizat într-un timp record de 15 zile. A fost timpul necesar și suficient, rabatul de la calitate nefiind o opțiune. În primele zile de filmare aveam senzația că sunt cel mai nepregătit dintre ei. Tot ce pregătisem la repetiții nu se mai potrivea cu cerințele de platou ale domnului Mărgineanu. Dar m-am adaptat, am înțeles viziune diferită a dânsului asupra personajului. Eu îl vedeam mult mai calculat, aproape ca pe un profesor de matematici, dacă pot să spun așa. Evident, domnia sa avea dreptate.
Ș.A: Cum au fost filmările de la mănăstirea Iezer. Te-au marcat acele locuri pline de religiozitate ?
I.A.I: În timpul filmărilor de seară și noapte nu de puține ori am avut minunata surpriză de a vedea pădurea împânzită de zborul de licurici. Senzație era una mai mult decât în fața unei feerii. În contextul filmărilor dialogurile religioase din scenariu, dar și dintre noi, actorii, deveniseră naturale, necesare chiar.
Ș.A: Ce înseamnă pentru Ioan Andrei Ionescu, Dumnezeu ?
I.A.I: Firescul conștient de sine în actul creator. Sau ceea ce combină „a fi” cu „a observa”, un verb pe care noi, muritorii, nu-l avem.
Ș.A: Ce urmează în cariera ta cinematografică ? Te vezi jucând într-o comedie ?
I.A.I: Am câteva proiecte care m-așteaptă. Încerc totuși să-mi selectez cu atenție rolurile. Știu despre mine că nu vreau să lucrez concomitent la ele. Nu aș putea să le acopăr așa cum mi-aș dori. Dar abia aștept să joc și într-o comedie. Teatru, film, nu contează. Important e să fiu în echipa care să-mi placă și să mă simt confortabil.
