“Privită la rece, comunitatea Flat Eartherilor are un amuzament aparte. La cald, însă, îți lasă un gust amar […]”
Regizor: Daniel J. Clark
Gen: Documentar
Durata: 1h 36 min
Gazde: Mark K. Sargent, Patricia Steere, Darryle Marble
Distribuitor: Netflix
Sinopsis:
Behind the Curve este unul dintre cele mai bune documentare tragicomice pe care le-am văzut în ultimii ani. Filmul se focusează pe comunitatea care susține o teorie conspirativă tot mai des întâlnită în ultima vreme mai ales pe canalele de socializare: teoria Pământului plat, potrivit căreia omenirea trăiește „într-un planetariu / terariu / platou de filmare sau studio hollywoodian atât de mare încât nici măcar nu-și poate da seama de dimensiunile lui”… Din păcate (sau din fericire, depinde pe ce parte a baricadei te afli), Behind the Curve doar vorbește despre teoria cu pricina, nu o și argumentează. În fapt, în prim-plan se află membrii acestei comunități, care sunt ghidați de convingerea comună că Terra este „un disc prins într-un dom, iar Soarele și Luna nu sunt decât niște obiecte suspendate incluse, care se mișcă ușor dintr-o parte în alta”.
Recenzie:
În Behind the Curve, tânărul regizor Daniel J. Clark a inclus atât declarații ale „judecaților” (susținătorii teoriei), cât și ale „judecătorilor” (restul lumii), lăsând astfel impresia de echilibru între cele două tabere. E drept că Flat Eartherii, cei care propagă ideea Pământului plat, nu au argumente științifice, dar încearcă să se remarce ca grup și să demonstreze că obiectul convingerii lor este cel adevărat. În partea cealaltă, restul lumii râde și plânge în același timp, susținând cu tărie că deține adevărul absolut, cel al Pământului rotund.
Filmul îl are în centrul atenției pe Mark Sargent, care este prezentat ca fiind „regele Flat Eartherilor”, din postura lui de vehement susținător al teoriei Pământului plat. La începutul documentarului, Mark apare într-un cadru familial, alături de mama sa, în bucătăria acesteia, purtând o discuție despre plăcerile culinare ale progeniturii trecute demult de a doua tinerețe. Introdusă ca pată de culoare, mama lui Mark este un personaj care devine interesant abia după jumătatea filmului, cu o declarație care îl lasă mască pe fiul său…
Din bucătăria casei părintești, cadrele se succed până într-o încăpere, la etaj, unde Mark ne arată un disc albastru cu niște pete maronii, care ar reprezenta oceanele și continentele Planetei: „Aceasta este versiunea cu cupolă a modelului Pământului plat. Polul Sud e ca un zid de gheață, de circa 60 de metri înălțime, ca în Urzeala Tronurilor, iar Soarele și Luna sunt doar niște lumini pe cer (…)”
Următoarea scenă se petrece pe insula Whidbey, la circa 50 de kilometri de Seattle, Washington, unde Mark arată cu degetul spre metropola americană, una dintre cele mai dezvoltate din regiunea Pacificului de nord-vest, și spune: „Vedeți clădirile acelea din zare? Acolo este Seattle. N-ar trebui să fie văzut. Ar trebui să fie o curbură de zeci de kilometri între noi și el. Ar trebui ca vârfurile acelor clădiri de-abia să fie văzute…”
În momentul acesta al filmului, nu știam dacă să râd sau să plâng. Pentru că în imagine chiar se vedeau doar niște vârfuri de zgârie-nori, și nu clădiri întregi!!! What the heck, Mark? Regizorul nu se dezice în a arăta de mai multe ori pe parcursul documentarului că Flat Eartherii își dau singuri cu dreptul în stângul. Câteva experimente pe care aceștia le încearcă se soluționează cu eșec… În repetate și amuzante rânduri…
Nebunia cu Pământul e plat a luat amploare
Filmul aduce în discuție și Agenția Spațială americană (NASA), pe care Flat Eartherii continuă să o arate cu degetul (fac asta de când a apărut mișcarea lor!), învinuind-o de toate formele de deformare a… realității: NASA minte, dezinformează și omite, iar comunitatea științifică de pe glob e plătită de guvernul SUA și de alte mari puteri să-și țină gura cu privire la „marele” adevăr cum că Pământul e plat. Oamenii de știință sunt mustrați că se distanțează de Flat Eartheri, în loc să se așeze la masă cu ei. Nebunia cu Pământul e plat a luat o atât de mare amploare în SUA încât, potrivit unor studii, 2% dintre americani sunt convinși că grecii nu aveau dreptate când afirmau, acum două mii de ani, că planeta pe care locuim are o cu totul altă formă decât cea plată.
Nu vreau să intru în alte detalii pentru că nu mă mai ridic de pe scaun până dimineață. Teoria Pământului plat e șubredă ca un fir de ață și nici măcar susținătorii ei nu o pot demonstra științific. Încercările lor sistematice, redate în Behind the Curve, se concluzionează cu eșec, eșec și iarăși eșec. Cât despre „regele” Mark Sargent, omul m-a surprins neplăcut de nenumărate ori: începând de la ignoranța de care dă dovadă pe tot parcursul înregistrării, până la pseudotracul de a vorbi pe scenă, despre propriile sale convingeri, la conferința internațională a Flat Eartherilor… Concluzia e că această comunitate merge cu valul fără să se informeze, iar gușa liderilor ei posibil să nu fie pe aceeași lungime de undă cu căpușa.
Cu toate acestea, recomand Behind the Curve inclusiv acelor care nu sunt interesați de asemenea subiecte sau de documentare în general. Este un film cu accent pe niște oameni superficiali care se înhaită cu alți oameni superficiali și formează o comunitate care-și întinde tentaculele în toate direcțiile pentru a racola și mai mulți oameni superficiali, pe care să-i folosească la construirea unei deziluzii totale. Privită la rece, comunitatea Flat Eartherilor are un amuzament aparte. La cald, însă, îți lasă un gust amar faptul că acei oameni au renunțat la dreptul lor de a se informa, de a (se) întreba, de a pune totul la îndoială până la proba contrarie ș.a.
Behind the Curve este disponibil acum pe Netflix.
Poster:
Trailer:
