“Nu este genul de joc pe care să îl joci, să îl termini şi să îl laşi şi fiind în permanenţă updatat tot ce pot să spun de moment este că, pe partea de lansare, a ieşit extrem de reuşit. “
Gen: Acțiune
Lansare: 8 martie 2019
Studio: Ubisoft
Distribuitor: Media Distribution
Platforme: PlayStation 4, Xbox One, PC
Clasificare: 18
Sinopsis:
Trăim într-o lume complicată. Cu cât avansează mai mult, cu atât devine mai vulnerabilă. Am creat o casă din cărţi de joc; este suficient să iei una şi totul se prăbuşeşte. Vinerea neagră – o epidemie devastatoare mătură străzile orașului New York şi, unul câte unul, serviciile de bază dispar. Fără mâncare sau apă, societatea cade pradă haosului, în doar câteva zile. Se activează Divizia, o unitate autonomă de luptători tactici. Ducând vieţi aparent obişnuite printre noi, aceşti agenţi sunt antrenaţi să opereze individual pentru a salva societatea.
Recenzie:
În tărâmul Battle Royale-ului, loot shootere încep să câştige teren în paralel, pentru cei care caută o experienţă diferită. Şi inevitabil trebuie menţionat că The Division 2 a apărut la foarte puţin timp după cel mai aşteptat şi hype-uit joc din aceeaşi categorie, Anthem. Iar cu un fanbase destul de activ încă are un alt front de luptă deschis cu Destiny 2. Diferenţa dintre toate aceste jocuri este că cel despre care vorbim noi acum este cel mai stabil din toate punctele de vedere, de la gameplay, la aspect și până la conţinut dintre toate loot shootere-le actuale. Ubisoft a ascultat cam toate nemulţumirile şi ideile importante care au fost lansate cu The Division (2016) şi au reuşit să îmbunătăţească produsul la un nivel superior, creând o experienţă totală, atât co-op cât şi ca un joc “single player”. Deşi toată lumea spune că versiunea definitivă (grafic vorbind) este pe PC, noi l-am încercat pe PlayStation 4 Pro.
Poveste
Mult prea puţini oameni se joacă The Division sau Destiny sau chiar şi Anthem pentru poveste. Deşi există una, jocul nu pariază pe ea ca într-o experienţă single player only, ca în God Of War de exemplu. Însă The Division 2 conţine o poveste care este o continuare directă la primul, dar fără să simţi că te lasă în ceaţă dacă nu l-ai jucat. Nu este cea mai interesantă din lume şi nu este motivul principal pentru care cineva alege să joace acest joc însă funcţionează perfect ca un tren, sau mai degrabă o şină pe care să meargă mai departe acţiunea, deblocatul hărţii, cooperare (dacă se joacă în multiplayer) şi looting-ul. Dar cum am zis la început, Ubisoft a înţeles acest lucru, iar de la început ne dăm seama că de fiecare dată când apare un cutscene legat de poveste nu petrece mai mult timp decât e nevoie, iar din moment ce ai intrat în joc efectiv, povestea va rămâne undeva în fundal. Tu vei afla mai multe din misiuni, din dialog cu alte personaje sau din conversaţii prin radio, iar experienţa poveştii vă deveni a ta, personală, să te aventurezi să descoperi mai multe.
Gameplay + Grafică + Sunet
Motorul grafic Snowdrop, care a fost folosit şi pentru The Division, a fost îmbunătăţit cam din toate punctele de vedere. Atât vizual cât şi ca gameplay jocul devenind o variantă perfecţionată a originalului, iar de la o mişcare mai uşoară a personajului până la elemente de vreme, precum ploaie sau ceaţă, este vizibil că cei de la Ubisoft au făcut tot posibilul pentru a crea o experienţă mult mai bună. Nu în totalitate diferită, aşa că dacă nu ţi-a plăcut originalul există şanse să nu fi OK nici cu ăsta, dar eu nu m-am putut juca primul din alte motive, şi chiar dacă Manhattan sună foarte bine, zona din Washington este mult mai populată şi mult mai bogată vizual. Este un joc care arată bine şi chiar dacă pe PS4 merge în 30fps este suficient de fluid să nu facă tearing sau să ai probleme de texturi pe o durată lungă. Există pop-in textures la început când încarci o salvare, însă din momentul acela totul rulează cum este intenţionat, fără probleme.
Pe partea de gameplay cum am spus, personajul se mişcă mai bine, încă nu există buton să te apleci, crouch-ul clasic, şi nu sunt atât de multe alte îmbunătăţiri de la original însă totul se simte autentic pentru ceea ce este, un squad shooter. Armele se simt bine, şi sunt o grămadă la număr, personajul răspunde la comenzi imediat fără nici un fel de întârziere, iar împuşcăturile sunt exact cum te-ai aştepta într-un joc ca The Division, la ordinea zile, provocatoare şi dificile, însă la sfârşit când termini o misiune, probabil după ce ai murit de câteva ori, pot spune că satisfăcătoare. AI-ul este ocazional destul de inteligent, suficient cât să prezinte un pericol, cu diverse clase de soldaţi care te vor ataca, de la cei care vin foarte aproape la sniperi care se vor pune pe burtă să tragă în tine de la distanţă. Load-out-ul cu care intri în luptă va defini cât de uşor vei câştiga.
Jocul a primit îmbunătăţiri chiar din faza beta unde multă lume a avut probleme cu anumite bug-uri şi oricum fiind un anume gen de joc pe parcursul a mai multor săptămâni chiar luni mai multe elemente vor fi patch-uite şi tweak-uite să creeze o experienţă cât mai bună posibil, lucru care deja se întâmplă din ziua 1 şi cea mai recentă rezolvare a probleme cu un cooldown ciudat la gear-ul special (skill).
Pe partea de sunet la fel, au fost rezolvate câteva bug-uri din beta în care sunetul devenea repetitiv, ca într-un loop sau era extrem de zgomotos. Nu am mai întâlnit această problemă nicăieri de când a ieşit jocul complet, iar per total jocul la partea sunetului este grozav. Armele se aud excelent, chiar foloseam o puşcă pentru distanţă care nu doar este puternică ci se aude ca atare. Gloanţele răsună în încăperi la fel precum orice explozie. Radio chatter-ul este şi el prezent. Muzica, trebuie să precizez că este foarte bună. Nu îmi mai aduc aminte în primul joc cum era muzica, dar Ola Strandh revine în poziţia de compozitor şi în TD2, iar tonurile electrice în momentele de acţiune cu un soundtrack mai pasiv atunci când explorezi fac experienţă în joc cu atât mai plăcută. Sunt momente în care muzica transformă o luptă într-o adevărată scenă de film blockbuster.
O privire generală asupra jocului
Cum probabil deja ştiaţi, pentru că nu cred că am menţionat acest lucru până acum, există un level cap la momentul actual. Adică se poate ajunge până la nivelul 30, prin a juca campania, prin a face side missions şi alte activităţi, precum cele de Control Points. Deja de la bun început sunt cam 30+ ore pentru level 30 iar din momentul în care ai atins acel nivel jocul se va schimba şi vei avea alt conţinut de explorat, începând cu una din cele trei specializări la momentul de faţă (Sharpshooter, Survivalist sau Demolitionist) până la noi inamici cu care să te lupţi. După lansarea jocului este important să menţionez că deja este plănuit conţinut gratuit, episodic, în Vara, Toamna şi Iarna 2019 cu noi misiuni şi posibilităţi de joc împreună cu încă trei specializări care nu au fost dezvăluite încă.
Jocul mai conţine şi o parte de crafting unde îţi poţi crea arme noi sau modificări pentru ele atât timp cât ai materialele necesare sau schiţele. Vei putea ajuta settlement-urile, care funcţionează ca nişte sub-baze de la punctul de operaţiuni principal care este Casa Albă. Nu pot să spun exact ce drum e de ales pe partea de co-op însă ca solo player vei fi nevoit constant să îţi ajustezi stilul de joc împreună cu skill-urile, care personal am ales să am în permanenţă o turret şi o dronă care de multe ori ajută să distrag atenţia inamicilor în timp ce flanchez, din nou, de unul singur. Recomandarea altor jucători am văzut că a fost scutul cu drona care te vindeca, însă dacă upgradezi cantitatea de armură pe care o poţi avea de backup te vei descurca şi fără să ai un skill care să te vindece.
Revin din nou Dark Zones, unde loot-ul este premium, iar miza creşte având în vedere că cei cu care joci pot deveni rogue şi te pot ucide pentru loot-ul strâns. Pe scurt este o zonă în care friendly-fire-ul este deschis şi orice este posibil. Probabil unul din cele mai bune elemente din jocul original a revenit, iar în momentul în care ai atins endgame, aceste zone vor deveni mai grele. Jocul mai vine cu o variantă de PVP numită Conflict cu două moduri, (Domination şi Skirmish), primul fiind acela în care capturezi puncte pe hartă, sunt doar trei puncte, iar Skirmish este team deathmatch.
O concluzie de început
Nu este genul de joc pe care să îl joci, să îl termini şi să îl laşi şi fiind în permanenţă updatat tot ce pot să spun de moment este că, pe partea de lansare, a ieşit extrem de reuşit. Este mai complet ca multe jocuri de genul recent lansate, având atâtea de făcut şi cu conţinut care va urma, repet, gratuit, cel puţin pentru anul 1. Funcţionează surprinzător de bine şi doar pentru câteva probleme de timpi de încărcare pe PS4, lucru care se întâmplă doar prima dată când încarci, nu pot spune că este un punct negativ. Doar pot să repet că nu e pentru toată lumea, adică cum am zis, dacă nu ţi-a plăcut primul este posibil ca nici acesta să nu îţi placă, dar asta este o părere personală. Mie primul nu mi-a plăcut că acţiunea se întâmpla iarna de exemplu, ceva care m-a făcut să nu îl pot juca mai mult de câteva ore. Nici nu pot să prevăd viitorul să ştiu dacă se va întâmpla ceva care va încetini sau frână în totalitate progresul jocului, care acum este bun cu un viitor promiţător. Chiar surprinzător de multă lume am impresia că a sărit în carul The Division 2, mai multă lume decât în primul.
De menționat ar mai fi că înainte de beta am aflat că jocul va avea suport pentru subtitrări în limba română, dar atât în beta cât și în versiunea finală, cel puțin variantele pentru PlayStation 4, nu am avut în meniu această opțiune. Colegii noștri jurnaliști au spus că în versiunea de PC subtitrările în limba română erau prezente.
Tom Clancy’s The Division 2 îl găsiți din 8 martie în format retail pentru PlayStation 4 pe Gameshop și digital în PlayStation Store și Microsoft Store și Steam.
Mulțumim Best Distribution